Toti pentru Unul si Unul pentru Toti

Ma uit la oameni. Ati observat intr-un tren, metrou, autobus, etc. cum se uita oamenii unii la altii? Ce priviri isi arunca? Acest articol e cumva o continuare la cel precedent, in care vorbesc despre cum suntem sclavii mintii, ai tiparelor societatii. Mintea tinde sa ne subjuge sa fim cat putem de critici cu toata lumea, sa ne dispretuim pentru un simplu gest, sa ne gandim doar cum putem sa acumulam mai mult "orice" decat cei din jur... si de fapt noi suntem toti parte dintr-un TOT unitar! Cand beti o bere - doua cu prietenii nu aveti impresia ca toti va sunt frati? Asta pentru ca mintea, fiind mai ametita cedeaza controlul. ATENTIE!!! Bautura consumata excesiv dauneaza grav sanatatii! :))) mai ales la volan! Dar sa continuam pe firul logic... ne-am invatat sa ne uram la propriu semenii doar pentru ca ne-au calcat pe un picior (sau pe coada, dupa caz), fara sa ne mai gandim macar o secunda cum am vrea sa fim tratati si noi daca "efectuam" aceeasi greseala... Avem un ego atat de puternic incat simtim uneori ca ne mananca de vii... pe dinauntru. Dar tindem sa-l observam in special la ceilalti. Cand vine vorba de noi... apelam la vorba aceea...persoanele de fata se exclud. Asa ca hai sa-i judecam pe cei din jur ca e mai sanatos! Oare cum ar fi o lume fara bani, fara ambitii prostesti, fara concurenta, fara rautate intre noi... cum ar fi o lume in care am STI ca suntem toti frati... Am mai fi asa rai si duri unii cu altii? Bine... sunt oameni care-si injunghie fratii cu toporul pentru ca s-au uitat galesi la "femeia" lor, dar astfel de specimene care in loc sa iasa soparle au gresit adresa si s-au nascut oameni trebuiesc scosi din discutie, ca au inceput oricum sa se elimine intre ei incet, incet. Dar nici noi restul nu suntem prea departe oricum... daca te duci intr-o biserica o sa fii imbrancit daca stai pe un loc prea bun care este "rezervat"... trebuie sa suni cu o saptamana inainte sa rezervi probabil... Trebuie sa ne sfintim biserica din sufletul nostru insa. Avem acea sclipire in noi care stie sa faca diferenta intre a ajuta pe cineva care ti-o cere sau a emite judecati.. "lasa ca te duci sa-i bei". Avem puterea sa ajutam un om care plange langa noi, macar cu o vorba buna dar totusi nu o facem... Tiparele societatii nu ne dau voie... Cum sa intru eu in vorba cu un om strain? Dar daca am sti ca e o bucatica din noi am face-o? Am putea face viata atat de frumoasa... daca am actiona toti ca o mare familie, daca nu i-am mai privi pe cei de langa noi ca pe niste straini... si suntem toti constienti de asta; dar asteptam s-o faca celalalt! In locurile pe unde oamenii sunt mai rari, pe crestele muntilor spre exemplu, lumea se saluta fara sa se mai cunoasca; sunt si unele regiuni prin care lumea se saluta respectuos pe strada, si asta ii uneste foarte mult... Eu unul m-am simtit foarte bine cand pe munte fiecare om care trecea pe langa mine ma saluta. Dar eu asteptam mereu sa o faca ceilalti. Eu venind de la multime, sunt obisnuit ca nu e... politicos, sau e pur si simplu rusine sa vorbim cu ceilalti. In loc sa aplicam proverbul "Unde-s multi puterea creste", noi se pare ca folosim mai mult ceva de genul... "Dezbina si cucereste". Am lungit-o destul, ideea principala este ca suntem toti din acelasi "aluat", suntem toti niste licurici dintr-o mare lumina, niste albinute intr-un mare stup, si trebuie sa invatam sa ne purtam ca atare. Daca nu sa vorbim cu oricine ne inspira a face asta pe strada, macar sa-i privim cu iubire, sa nu-i mai judecam pe cei din jur, sa-i privim asa cum vrem si noi sa fim priviti, cu caldura, cu respect, fara rautate! Iertati-i mai mult pe cei din jur... si nu numai atunci cand ajungeti sa va inbolnaviti pentru asta si va dati seama care a fost motivul, ci pe loc! Candva in copilarie am intrebat pe cineva: "Cu ce echipa de fotbal tii?" si mi s-a raspuns: "Cu mine si cu familia mea!" :) Renuntati la gandirea asta si intelegeti ca toti suntem o mare familie si daca actionam ca atare vom fi fericiti si vom atrage asupra noastra numai fericire!