marți, 21 februarie 2017

Morocco


Am ales să plec în Maroc fără bagaj de cală, un rucsăcel mic ţinând cont că aveam să ne plimbăm cu bagajul după noi prin deşert, apoi pe munte, neavând un loc fix de cazare pentru tot sejurul. Aşadar am ajuns la Bergamo, după vreo 3 ore am luat şi zborul spre Marrakesh, alte 3 ore jumate şi am ajuns şi în Africa (pentru prima oară).

Sâmbătă 11.02

Avionul a avut ceva întârziere şi nu mai avea pistă de aterizare în Marrakech (probabil), aşa că a survolat pe acolo vreo 30 min; până la urmă a aterizat cu bine. Am stat apoi la o mare coadă la vize - trebuia să completăm şi o foiţa cu locul unde stai, meseria (pentru ce le trebuia informaţia asta?!? nush... probabil teroriştii completau acolo la meserie - terorist...). Apoi am scrimbat 150e în dirhamii lor, şi am luat un autobuz spre piaţă lor principala Jamaa el-Fna. De aici am băgat maps.me spre cazare. Labirint, nebunie, alt fel de viaţă. Motoare, bicle, aglomerat, mirosuri orientale, străduţe mici. Fără maps.me nu cred că aveam nici o şansă să găsim. Am găsit până la urmă locul unde eram cazaţi, în Medina, la Riad Dar Nael - ajutaţi şi de un localnic totuşi. Ajunşi la cazare, am rămas un pic şocaţi de uşa de la baie - vezi poză :)

video
Apoi am plecat iar în oraş. Viaţa de noapte e aici o nebunie: biciclişti, motorete, aglomerat, toţi zic că nu e pe acolo, că e închis pe unde mergi tu, într-un cuvânt, noroc cu GPS-ul. Am mers până în piaţă şi am mâncat tradiţional. Lumea de la tarabele - restaurant aplaudau când aveau noi clienţi - concurenţă, deh. Eu mi-am luat un platou pescăresc mix şi ne-am luat toţi şi farfuriuţele lor clasice în care întingi cu pâine. Şi câte un ceai de mentă. Demenţial ceaiul lor de mentă. Prin piaţă, se făceau cercuri de oameni în jurul şerparilor, oamenilor cu maimuţe, bătăi de stradă (box), şi toată gama asta de viaţă de noapte... Ziua e mult mai linişte.


Duminică 12.02

videoAm luat un mic dejun la cazare, ceva mai mult franţuzesc decât marocan... Am stabilit câteva detalii despre nişte excursii de făcut săptămâna care avea să vină, apoi am ieşit iar la pas pe străduţele din Medina, printre motoare, biciclete, pisici şi alte cele. Am început să intrăm şi în jocul asta al negoţului, am luat musc, ambra, condimentul lor tradiţional Ras al Hanout, şi alte cele. Am mâncat pe la un mic restaurant de pe străduţe, falafel eu, cu salatele lor clasice. Am mai luat câte un cadou, am mai negociat, am luat şi vederi, le-am scris la o pauză de cafea, le-am şi pus la poştă.


Am vizitat apoi El Badi Palace:

















Iar apoi Bahia Palace


















Apoi a început ploaia. Am umblat printre tarabe, am venit iar la cazare, am mai negociat şi pentru excursia din următoarele două zile din deşert. Toată viaţă aici e un fel de monopoly. Negocieri peste negocieri. Am vrut să mergem şi la un hamam dar era cam scump şi până la urmă am mai mâncat prin piaţă la un restaurant şi am mers spre cazare. Deja străzile încep să ne fie familiare. Deja începem să ne obişnuim cu aglomeraţia asta infernală.


Luni 13.02

Am luat de la hotelul nostru din Medina - Riad Dar Nael o excursie către Merzouga cu 85e de căciulă. Am putut lasă o parte din bagaje la cazare păstrând o zi de cazare pt. miercuri seară. Am fost duşi dis de dimineaţă pe undeva prin piaţă şi urcaţi într-un microbus cu alţi călători.

Drumul de la Marrakech la Mezouga are cam 560km - foarte obositor, dar fain până la urmă.

Drum lung, opriri pe la castel Ait Ben Haddou - unde s-au filmat o grămadă de filme - de prin 1961 cu Lawrence of Arabia până la Gladiatorul, Asterix et Cleopatra, Prince of Persia , sau anii trecuţi anumite părţi din Game of Thrones - deja parcă o vedeam pe Khaleesi pe acolo cu dragonii.

Prânz scump, nu am mâncat decât prăjiturile luate din Marrakesh; mai toţi ne-am ridicat de la masă când am văzut preţurile - ăştia de au organizat turul ne duceau la "combinaţiile" lor care ne ofereau numai preţuri de turişti, aşa că am plecat de la masă majoritatea.

Am observat stand în faţă cu Marmotă că 26 e numărul de maşină pentru Marrakesh (cum e B-ul pentru Bucureşti).
Beyond Travel numele agenţiei de transport care colabora cu hotelul nostru...

Noaptea cazare la Auberge Oudinar Gorges du Dades prin Ait Oufri. Masa a fost buna; socializare apoi cu nişte americani - am vorbit de Trump, şi alte chestii d-astea. Erau şi nişte nemţoaice care aveau un joc, Dobble îi zicea - haios dealtfel - în special în engleză. Noaptea frig dar am adormit buştean.

Marti 14.02

Dimineaţă la 7 mic dejun, la 7:30 plecarăm mai departe, spre deşert.
Oprire Tinghir, plimbare aiurea prin bălării apoi pe la niste vânzători de covoare unde au luat americanii tot felul de carpete cu 100$+... Am aflat aici şi componenţa grupului nostru că ne-a întrebat cel care se ocupă cu fabricarea covoarelor (sau mai bine zis - poate - de "producerea" lor şi vânzarea acestora la străini) - vreo 6 americani, vreo 4 sau 5 nemţi, 2 elveţience din partea franceză, un sud corean şi 3 români. Românii desigur nu au luat covoare, au luat americanii şi nemţii destule :)

Am trecut prin Ouarzazate (10 - B like), am vizitat nişte chei apoi, am făcut şi o poză de grup aici. Apoi masă la Maison d'Hote Anissa, aici am dat 100drh (~10e) pe o omletă berberă cu o salată şi nişte portocale. Am mai oprit pe nu stiu unde de am luat o îngheţată, apoi am plecat spre deşert; ne-am mai oprit în ultimul sat înainte de deşert, Rissani, am luat apă, am băut o cafea, am intrat şi pe un wifi şi am văzut că Movideea a ajuns la destinaţie ;) Am ajuns la deşert, deja era nisip şi pe stradă în unele locuri, ne-a dat şoferul jos, în Ksar Tanamouste, că noi trei aveam ceva privat, sau ceva de genul.... În traducere ceva mai liniştit, noi 3, cu 3 cămile (a mea era Bob Marley) şi cu Ahmed.
Ne-a plimbat Ahmed vreo ora jumate, cam 5 km, am salvat şi trackul, am făcut poze cu apusul, ne-am tot găsit cu diverse alte grupuri şi am ajuns la corturile noastre. Am luat masa, am stat apoi la foc şi am privit la stele. Am cântat un pic şi la tobe, a apărut şi luna pe la 10.... Nu ştiam că în Africa nu apare luna că la noi, cum se lasă seara. Liniştită seară. Aveam nevoie de un pic de linişte după atâta aglomeraţie, nebunie and stuff like that. Am mai aflat de la Ahmed că e un deşert micuţ - 5-6km lăţime până în Alger şi 55-60km în lungime.
Ma gandeam la jocul pe care l-am jucat in copilarie: Dune


Miercuri 15.02

Am făcut apoi cei aproximativ 5 km înapoi după ce ne-am trezit pe la 5, am mers cu Bob Marley and CO night vision. videoCând am ajuns, ne-a prezentat Ahmed nişte fosile prelucrate de el, iniţial nu am luat nimic, apoi m-am uitat la micul dejun că aveam 50 dirhami schimbaţi, adică vreo 5e şi m-am dus să iau una din fosilele care mi-au plăcut dar voia 100 drh pe ea. Învăţat deja cu negocierile prin Marrakech, am dat să plec şi mi-a zis ceva de genul, bine, ia-o aşa... I-am dat noi şi vreo 30 drh bacşiş dar chiar un om fain Ahmed. Am luat micul dejun, pe la 7:30 a venit şi grupul nostru cu maşina să ne ia, aveam locurile pe care am mers şi la dus - în faţă, libere, am urcat şi am pornit la drum. Trecand prin sate  într-o zi lucrătoare am văzut ca din micii berberi, cam 70% se duc la școală cu bicicletele.
Masă la Al Manadir, am stat jos la o cafea ca nu mi-a făcut nimic cu ochiul.
Benzina e mai ieftina ca la noi, aici e cam 1e (10.9drh)/litru, iar motorina 9.5drh/litru.
Ouarzazate, orașul cu nr. 10 - un fel de B pt. București, e foarte șic, au felinare pt. iluminatul străzilor
E orasul care are ca un fel de totem al orașului un clapper board.
Mă gândeam eu oare cum de am ajuns pe tărâmuri arăbeşti, berbere chiar şi mi-am dat seama că era momentul să văd că sunt şi ei oameni, nu terorişti cu toţii :)
Seara am mâncat în piaţă. Mi-am luat iar un platou mix şi salatele lor clasice şi la final celebrul whiskey berber sau ceai de mentă :) apoi am trecut pe la un BRD şi la somn.

Joi 16.02

Plecăm dis de dimineaţă spre piaţă centrală, ne mai rătăcim, tot gps-ul ne-a scos mereu din Labirint..., căutăm taxi spre Imlil, numai ciordaci, care mai de care să te fure. Găsim până la urmă un fel de maxi taxi (colectiv cum zic ei) şi la ăştia dăm 50 drh de om măcar. Pe la 9:30 am plecat, când s-a umplut maxi taxi ăsta. Am făcut vreo două ore până într-un sat, luând diverşi în troşcaletă, apoi ne zice gigel ăsta... Hai, jos. Noi nu, că am plătit până în Imlil, el nu că jos... Până la urmă înţelegem că n'est pas d'argent. Coborâm şi ne urcă într-un taxi. Mai era unu în spate, ne bagă şi pe noi 3 tot în spate, în faţă erau doi pe locul din dreapta, se urcă şoferul şi văd că mai vine unu pe la şofer, deschide uşa şi ghici ce... Se urcă lângă şofer, deci am rămas mască - noi 3 că restul erau obişnuiţi :))) a făcut o poză Mihaela. Deci nu am mai văzut aşa ceva. Mă rog, ajungem în Imlil, vorbim cu cineva de cazare pentru vineri noapte, apoi mergem în sus. Mulţi cu măgăruşi, cu bagaje, cu câte una de nu poate să-şi mişte fundul la deal şi tot aşa. Vremea foarte bună.
Găsim mai sus apă, ne umplem bidoanele şi găsim şi suc de portocale... Wow, bun tare! A intrat de nu-i adevărat. Am mâncat curmale să mai uşurăm bagajul, şi apoi la deal. Am făcut vreo 5 ore jumate până la refugiu, am ajuns pe la 5 şi ceva.

Vreo 11 km mersi, ~1400 m urcaţi, de la 1800 m la 3177 m azi. La refugiu totul bine şi frumos. Pe drum am tot găsit "cafenele" şi aveau toţi suc de portocale, îmi cam ploua în gură de fiecare dată când treceam pe lângă ei.
Sunt două refugii unul lângă altul, unul mai scump, unul mai ieftin. Noi am dat 15e de om pe noapte, dincolo, la mouflons era mai scump. Aici totul bine, am dormit de pe la 9 la 6, cu sacul de vara, acoperit şi cu o pătură. Preţuri super ok, 1e o supă, 2e un ditai ibricu cu vreo 6 ceaiuri, fain!

Vineri 17.02

Treziţi dimineaţă, am pornit spre vârf, zăpadă foarte bună, nu era nevoie deloc de snowline. Ne-am lăsat bagajele la refugiu şi am luat doar un rucsac cu ceva haine, apă şi dulciuri. Am făcut cam 3 ore până sus, la 4180m. Mai toţi care urcau aveau ghizi care îi "înfofoleau" cu pioleti, colţari şi alte alea.
Noi am urcat lejer în teneşi de trail. Snowline-ul l-a pus Marmota Mihaelei undeva mai sus şi pentru coborâre. Eu am fost foarte ok fără. Mi-am pus un snowline pe coborâre vreo 5 min apoi l-am ţinut în mâna că era zăpadă numai bună de tobogan. Mai toate pantele urcate greu în zigzag le-am coborât de-am-fundulea. Am ajuns în vreo 40 min jos de pe vârf. Aaaa, cât pe ce să uit. Sus, pe vârf am rămas masca. Era o veveriţa. Cum o fi ajuns veveriţa la 4000m+.... Ne gândeam că o fi venit călare pe vreun corb sau nu ştiu ce să zic...

Am găsit sus şi pe prietenii noştri marocani cu care ne-am tot văzut pe traseu, şi alţii - fiecare cu ghizii lor. Ajunşi la refugiu am luat bagajele lăsate aici, ne-am făcut bagajul, am mai mâncat una alta ce mai aveam la noi şi la vale. În vreo 3 ore am ajuns şi în Imlil. Pun aici trackul de la refugiu pe varf si inapoi la refugiu si in Imlil.
Luaserăm noi o carte de vizită de la unu de pe aici, am vrut să mergem să vedem cum o fi cazarea, dar era cam departe aşa că am zis să mâncăm dar apoi ne-am gândit că parcă ar fi mai bine să mâncăm prin Marrakech şi să căutăm cazare pe aici decât să stăm sâmbătă să căutăm transport spre aeroport. Zis şi făcut. Numai că nu prea mai aveam noi chef să mergem 8 într-o maşină şi alte d-astea aşa că am negociat cu un taxi şi am dat 200drh (20e) şi ne-a dus degrabă - şi la propriu şi la figurat, că merge lumea pe aici cu o viteză şi fără a avea treaba cu linia continuă şi alte detalii d-astea pentru europeni...
Chiar mă bucur că nu am închiriat maşină cum ne gândeam noi la început că ar fi fost dubios. În special din cauza motoretelor astea de se strecoară peste tot cam cum conduc şi prin Medina.
Ajunşi prin Marrakech am tot umblat după un motel. Am văzut că erau astea tot prin labirintul din Medina. Am pus iar maps.me-ul şi am ajuns în cele din urmă la un motel dar era ocupat. Ne-a trimis la un altul însă îl găseam pe harta dar nu reuşeam să ajungem la intrare. Pe stradă sunt mulţi dubioşi care ba îţi spun că-i drumul închis, ba ştiu ei mai bine unde vrei tu să mergi, ba vor să-ţi vândă ştiu eu ce prostii. Am ajuns până la urmă la un motel Kactus dar era 70drh de om şi stăteai că la refugiu, cu alţii în camera de 10-15, bagajele nu le păzea nimeni aşa că am zis că mai bine să mergem la un hotel de-l găsisem noi pe acolo, Hotel Mimoză, cu 200drh pt o camera triplă. Am lăsat bagajele şi am fost să căutăm să mâncăm. Ne săturasem deja să mergem prin piaţă sau prin locuri unde nu era afişat preţul aşa că am găsit o bodegă bună unde am mâncat bine încât am hotărât să luăm şi a două zi de dimineaţă masă acolo. Ne-am dus la un dus şi somn. Oboseală şi pe ziua de azi.

Sâmbăta 18.02

Dimineaţă am găsit un fel de net-cafe cum erau la noi acum vreo 10-15 ani, cu nişte calculatoare d-alea antice, dar cu Windows 7 pe ele, că trebuia să-mi printez checkinul să nu mă chelfănească ăştia de vreo 20e prin aeroport. Până la urmă am printat cele două foi de checkin şi am mers de am mâncat un mic dejun copios, cel mai bun de până acum, apoi am scos bani şi am mers să mai luăm nişte chestii de-ale lor. Am dat peste un nene fain unde nici nu am simţit nevoia să mai negociem. Ăsta ne-a cerut 10drh pe un săpunel parfumat în timp ce alţii începeau de la 50/unu. Aşa că am luat mai multe chestii de pe la el. Apoi ne-am luat bagajele şi am luat-o tiptil pe jos spre aeroport - cu opriri pe la suc, prin parcuri, pe la umbră, etc.

A, să nu uit, una din chestiile de notă 10 din Marrakesh e sucul de portocale făcut rapid pe loc cu 4drh (2 lei) ... O să-mi fie dor de suc de portocale la preţul asta :)

Am găsit şi un mall. Lângă mall, la cam 3 km de aeroport, staţie de bicle, util de ştiut. Am mâncat ceva şi pe acolo să mai pierdem vremea.

Aşa... Am avut ceva emoţii cu plecarea din Maroc. Am făcut ceva până la intrarea în aeroport că e cu fundu' la oraş domnu' aeroport dar am ajuns până la urmă, coadă la intrare apoi ne ducem la plecări şi ne trimite unul că cică trebuie o ştampila pe foaia de check-in de la Ryanair... care bineînţeles era în partea aialaltă a aeroportului. Stăm la o coadă şi acolo, apoi ne mai pune să completăm şi foiţa de am completat-o şi la intrare, pentru viza. Acum şi pt.viza de ieşire... Prostii gen meserie, la ce le-o fi trebuit nush, dar mă rog, am luat şi viza de ieşire, apoi coadă la securitate, măcar a fost totul ok si nu ne-a "confiscat" snowline-urile sau stiu eu ce altceva...

În avion, deşi am făcut check-in ul abia azi şi Mihaela a făcut pt.ea şi Marmota cu ceva timp în urmă, am picat chiar lângă ei. Am jucat şah ba singur, ba cu Marmotă de nu ştiu când a zburat timpul. Am ajuns la Bergamo, a venit în cele din urmă şi maşina de la apartamentul de-l închiriasem (B&B Ai Prati), am ajuns apoi la o pizzerie unde trebuia să ne facă respectivul check-in ul, am luat două pizza, apoi am ajuns la apartament, am mâncat, duş şi somn.

Duminică 19.02

Dimineața ne-a dus repede la aeroport, aici totul a mers mult mai repede si am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea mea... Poate o fi utila cuiva, sau macar așa... "pur-moa" (furculisionism).

duminică, 16 octombrie 2016

Frankfurt



Sâmbătă 6.08
Am avut un zbor lin, fără turbulențe, am ajuns în Frankfurt conform programului, am luat un taxi cu 30e pentru că dl.Erbiceanu spunea să vin cât mai devreme pleacă devreme a doua zi spre aeroport cu Alin. Ajuns la adresa care avea sa-mi fie casă pentru ceva zile am sunat, mr.E (ca sa prescurtez) mi-a zis ca e puțin în oraș, îmi dă Alin drumu' sa intru sus. Am urcat, a venit și dânsul, am ieșit la o plimbare apoi ca sa-mi dea câteva hint-uri. Mi-a arătat unde e metroul (Sudbanhof-ul), un loc de unde pot manca pizza dar am fost numai odată acolo ca am descoperit alte locuri unde aveau și WiFi, am mai văzut unde e HIT-ul - un market fain unde aveam sa-mi fac cumpărăturile, am mai schimbat câteva vorbe apoi la somn - pe o saltea numa' bună de dormit.

Duminică 7.08 

Dimineață au plecat Alin cu mr.E, am primit mesaj ca i-a ocolit taxiul din cauza unui maraton și îmi părea rău ca nu am apucat să ma înscriu. Am aflat apoi că era un triatlon al orașului, m-am tot văzut cu alergători şi biciclişti, înotul nu ştiu unde o fi fost. Eu mi-am văzut de lungă mea plimbare rămânând impresionat de clădirile... gigant. Am vizitat casa Goethe, Alte Oper, și multe alte clădiri interesante. Am tot făcut poze şi la triatlonişti, ceea ce mi-a făcut o mare poftă de alergat dar era prea cald aşa că am mai luat vederi, am mers pe .... (acasă), m-am "gătit" de alergare şi am ieşit să alerg pe malul "Dâmboviței" lor (Main-ul:). Am observat ca se face mult sport pe acolo - foarte multe biciclete, alergători la tot pasul, ceea ce mi-a plăcut ca mai mereu încercam sa ajung pe unu' sa întrec pe altul, a fost cam cald dar a alerga printr-un oraș ca sa-l cunosc e modul cel mai fain de a "face cunoștință" cu un oraș mare. Seara am venit obosit, am scris ceva vederi și am tras pe dreapta.



Luni - 8.08
Aveam în planul făcut de mr.E, Rüdesheim dar plecarea era de la gară așa că am lăsat-o pe mai târziu; am fost dimineața la cafeneaua mea cu net Weidenweber și am "ales" Darmstadt. Frumos oraș. Am început să alerg spre centru deşi nu am scos telefonul să mă uit pe harta dar bănuiam care e. Atunci mi-a venit ideea cum că aş putea să alerg în fiecare zi pe unde mă poartă traseul ales. Puneam pauză la ceas, poze, alergare din nou. Îmi place aşa, văd mai multe, nu mă moleșesc deloc, singura problema e ca trebuie sa mănânc mai mult asa :) Am vizitat un castel.... apoi diverse monumente... apoi am găsit pe hartă două locuri unde ar putea fi rost de înot și am alergat încolo. Primul părea închis și oricum părea ceva gen un bazin închis. Aproape să ajung la al doilea de pe harta din MAPS.ME și am găsit un centru Art Nouveau cu o biserică rusă lângă... pun si o poză. Apoi am ajuns la un lac. Era 3.5e intrarea. Nu aveam slip dar cu chilot negru merge. Nu aveam nici ochelarii de înot dar am înotat bras și a fost tare fain, fiind un lac destul de îngrijit. Am mâncat și un falafel pe acolo apoi am venit prin centru la o bere făcută acolo, în cârciuma aia. Avea un gust de must parcă. Foarte bună oricum. Apoi am venit din nou la clădirea Art Nouveau, nu am mai alergat însă de data asta. Am aflat ca e un fel de turn al căsătoriilor - cu diverse treburi pentru îndrăgostiți (inele and stuff). Am urcat în turn și am făcut câteva poze, apoi am venit de am luat metroul - trenul sau ce-o fi el spre Sudbanhof. Am mai mers la o plimbare pe malul Main-ului, apoi cumpărături în HIT. Am fost apoi la o mică plimbare și am descoperit o pizzerie unde aveau și bere bună și net bun. Aveam sa o frecventez destul de des în următoarele zile. Bineînţeles, după masă, plimbarea de seară.

Marți 9.08 
Azi am ales Bad Homburg, din acelaşi motiv, că se pleacă tot din Sud Banhof. Dimineaţă am mâncat acasă, din cele luate de cu seară şi nu am mai "tras" dimineaţă de cafeaua şi croissant-ul obişnuit. Am luat o cafea take-away de lângă staţia de metrou. Ajuns în Bad Homburg, am băgat MAPS.ME să fiu sigur că o iau spre centru. Am ajuns rapid într-un parc (doar alergam) şi era plin de monumente. Am tot făcut poze, am ajuns la un Casino, un fel de palat cu Wilhelm I în faţă, am intrat să văd ce e şi erau de fapt băi. Am zic că poate mă opresc după alergările mele aici. Apoi am tot alergat, am găsit un soi de templu japonez, apoi am ajuns în centru.
De-aici încotro? zice-acum un cal maro... (dar în opinci de alergare) și vad niște turle imense și un mare turn alb. Cum îmi trecuse și în planul meu, am mers spre el. Am vizitat turnul alb, câteva biserici și de aici am zis ca trebuie sa vad și castelul pe care îl văzusem pe MAPS.ME din U-Bahn.
Am văzut eu ca e într-o mare de verde dar... ne place verdele, nu? asa ca am început sa ma îndrept spre el. Am găsit o casa gotica muzeu și de aici am găsit ceva poteci spre Saalburg - cetatea pe care vroiam sa o vad. Am alergat ceva, noroc ca eram pe o poteca prin pădure. Mai tot gaseam cate unu-doi bicicliști. Drumul tot urca, am găsit marcaje de 5km pana la cetate, apoi 3 apoi am găsit o columna de-a lui Jupiter - scriau ei cine a "plantat-o" acolo și de ce dar numai în germana și am zis ca mai bine o sa-mi imaginez eu de ce o fi pus-o acolo, decât sa încerc sa citesc dar nu va mai "chinui" cu imaginația mea. Ma rog, nea' Jupiter asta mai râdea de ciumpalacii care alergau pe acolo la deal - ca m-am mai întâlnit cu unii când coboram eu. Am vizitat cetatea, frumoasa, nu zic nu - pun și o poza apoi am dat la vale. Alergând eu, am zis ca sigur ma opresc la bai după un semi alergat prin căldura aia - ceea ce am și făcut. Am oprit întâi prin centru ca am găsit un fel de piață și am luat 3 portocale. Am stat eu pe la băi o ora şi apoi, în drum spre U-Bahn am stat la un concert prin parc. Apoi am văzut că e şi o biserica rusă prin parcul ăla şi am fost să o văd. Seara, în Frankfurt am lăsat rucsacul "acasă", m-am schimbat şi am ieşit la Italia'90 la o pizza, o bere şi un net. Am stat acolo până au venit vreo 20 de englezoi gălăgioşi, apoi am ieşit să-mi fac plimbarea de seară în Frankfurt. Am prins cam în fiecare seară tot felul de peisaje mirifice cu soarele strecurându-se printre turnurile gigant din metropolă. Mai pun câte o poză să mă credeţi pe cuvânt.

Miercuri 10.08
Am hotărât să merg azi în Hanau - oraşul fraţilor Grimm. Am aflat că trebuie să iau S-Bahn-ul de la Mühlheim care era la vreo 2 km de mine. De data asta am reuşit să mă trezesc pe la 7 şi până la 8 să mănânc bine, să dau iar skip la cafeaua de dimineaţă. Am trecut totuşi pe la Italia'90 prin faţă şi am mai schimbat câteva vorbe cu unul-altul pe net. Cam simţeam o tensiune în tendonul lui Achile aşa că am zis că azi o să biciclesc, nu mai alerg. Am ajuns eu în Hanau, am mers un pic pe acolo de am dat de un net fără parolă, care mai şi mergea, şi am vorbit cu Marmota de Call a Bike că am tot văzut pe la nemţi bicle "iscălite" astfel. 
A căutat el şi mi-a găsit că e 8 cenţi pe minut, ok. Mi-am adus aminte că am văzut chiar pe lângă gara 3 biciclete de la ei aşa că m-am dus încolo. Am luat până la urmă cu chiu cu vai o bicla după ce am vorbit cu ei, mi-am instalat aplicaţia lor, am butonat pe net - că am găsit şi la gara un net gratis pentru 30 de minute. Am aflat totuşi că în 3e am doar 90 de minute. Am dat drumul și la ceas și am început sa-mi călăresc armăsarul. Toate bune şi frumoase, am mers pe la castel-ul din "sat", am dat apoi o plimbare de vreo 3 km şi am zis că ajung undeva pe drumul ăla dar am scos harta şi am văzut că... nu prea duce nicăieri - decât vreo 25 km până în Frankfurt dar am zis că mai bine... lasă aşa. :) şi m-am întors apoi şi am găsit o pistă de biciclete pe malul gârlei care mergea în paralel cu drumul spre Frankfurt pe care am mers mai devreme şi am mers ceva şi pe asta până... a început ploaia. Mi-am pus geacă de ploaie peste rucsac şi am dat la pedale înapoi că îmi era un pic aiurea, că mă şi oprise un biet om să mă întrebe de o pompă că avea pană (bineînțeles ca nu aveam) şi am zis să nu forţăm să nu rămân și eu indian cu bicla pe acolo cu pană. 
 M-am întors la gară şi am stat vreo 30-40 min. în aşteptare cu ciumpalacii de la Call a Bike că îmi răspunde o nemţoaică, îi zic să vorbească engleză, mă pune în aşteptare şi stai în aşteptare apoi... După ce stau vreo 20 min nu mai am răbdare, închid, sun iar, îmi răspunde alta, vorbeşte cu mine într-o engleză de baltă aşa... şi zice că n-are ce face dar trebuie să mă pună în aşteptare că ea nu se descurcă cu engleza. Mai stau vreo 20 min, îmi zice o duduie în engleză de data asta să refac operaţiunile de blocare a bicicletei că nu intrase în sistem - bine că am aşteptat măcar că nu aş fi vrut să mă taxeze pe... viaţă cu bicla lor. Sper doar să nu mă fi taxat roaming-ul cât am stat în aşteptare (late edit: nu m-a taxat - sau mi s-a activat tariful ăla de 3e pe zi). După ce o las acolo, mă mai duc în plimbare spre castel să văd ce mai e de vizitat pe acolo. M-au cam enervat ăştia azi (scriu în jurnal pe un carneţel la o bere la Italia'90 - locul meu de net din Frankfurt). 
Ce-mi place e că nemţii au FOARTE dezvoltată infrastructura de biciclete - trasee cât cuprinde, foarte bine marcate, poţi lua bicicleta în tren-metrou, pe stradă am urmărit atent lumea în situaţii în care la noi ai fi auzit numai claxoane - că un biciclist ţine o maşină în loc. Aici oamenii aşteaptă liniştiţi după biciclişti - că-i duce capul să înţeleagă că e mai bine să fie 10 biciclişti în trafic decât 10 maşini - şi tot aşa dacă e vorba de mai multe biciclete vs maşini. Am văzut multe femei în pantofi cu toc şi fustă elegantă sau bărbaţi la costum care se duceau frumos la muncă şi tot aşa - deci notă 10 la capitolul asta! Seara, că în fiecare zi cu tot felul de călătorii în afara Frankfurt-ului, am mers un pic la cumpărături în HIT şi am fost apoi să mai vizitez câte ceva prin "sat". Să nu uit, că tot veni vorba de HIT. Asta e un market unde lumea vine şi bagă sticle de plastic - sticlă şi doze de metal într-o "gaura" şi iau bani pentru asta. Mă mirăm de ce nu am văzut aşa mulţi cerşetori pe stradă. Mă gândeam eu... să nu ai un job, poţi investi într-o roabă şi te duci pe lângă restaurante unde dimineaţă sunt mii de sticle puse lângă gunoaie că nu mai au loc în ghenele special amenajate pentru sticle şi le duci la reciclat. M-am uitat chiar la unii oameni care reciclau şi la 3-4 sticle, luai 1e. 
Deci doar puturos la maxim (gen Minodora la maxim) să fii să mori de foame pe aici. Aşa, ziceam de plimbările mele de seară. Era vreo 20:30 când am ieşit de la market şi am zis să prind un soi de apus, lumina care se "manifestă" jucăuş în geamurile clădirilor imense de sticlă. M-am uitat pe MAPS.ME că vroiam să văd pe unde e gara şi am găsit mai încolo de Alte Oper o cetate, castel sau ceva de genul. Aşa că am luat direcţia operei. Am tot făcut poze, parcă am mai găsit zone ne-vizitate, am găsit şi o pajişte cu vreo 3-4 iepuri care zburdau pe acolo - mă şi gândeam că dacă eram prin Românica îi mâncau ăştia :) Am găsit până la urmă şi cetăţuia "mea", era o căsuţa foarte faină pe apă dar pozele spun mai multe. Mi s-a spart şi un iaurt din cele cumpărate dar am luat-o agale spre casă. Pun aici diferite poze care fac mai mult decât cuvintele.

Joi 11.08
Azi îmi propusesem să ajung la Wiesbaden dar mi-a zis mr.E că trebuie să merg la gara pentru toate locaţiile rămase nevizitate din lista primită. şi am zis că-i cam târziu (ora 9) să plec acum spre gara şi apoi spre Wiesbaden (care era un pic mai departe). Am ajuns la gara pe la 9:50, am hotărât să merg la Rüdesheim unde mr.E îmi zicea să iau telefericul până la monument Germania şi aveam de gând să îmi fac fuga pe sub telescaun. Am întrebat la informaţii şi mi s-a zis că pleacă într-un minut următorul tren încolo.
Am alergat spre el dar pleca deja - aici nu sunt întârzieri ca la noi, deh... Următorul pleca într-o ora. Am stat prin gara la o cafea, un sandwich vegan (scria pe el că altfel era mai greu să întreb la gara în engleză ce au fără carne). Ştiam că trebuie să vină trenul la linia 20 şi ceva. 
Am întrebat un polițist despre trenul spre Rüdesheim (o ştiam pe aia cu Eins, Zwei, Polizei dar am stat cuminte:) s-a uitat el pe un coţometru şi zice, uite, pleacă ăsta în 2 minute. Am fugit în el, am întrebat pe unu din tren dacă ajunge la Rüdeshaim, habar nu avea şi a şi plecat. Era aglomerat rău că trecea pe la aeroport, mă uit pe un monitor pe acolo şi văd că trece prin Rüsselheim şi staţia finală Wiesbaden iar pe Maps.Me văd că Rüdesheim e mai departe, deci că să nu-mi pară rău de bani şi alte alea (că dădusem vreo 12e pe bilet) mă hotărăsc să merg spre Wiesbaden că şi aşa nu vin controale pe aici.
Am văzut că trece trenul asta şi prin Meinz care e şi el pe TODO list şi nah, las' că-i bine şi aşa. Aşa că... hai să vizităm Wiesbaden-ul atunci. Ştiam eu că e fain oraşul asta dar nu mă aşteptăm să am o surpriză aşa mare, că să zic aşa... 
Acum sunt în tren spre Frankfurt, când scriu în carneţel, e joi şi abia aştept să revin Duminică. Am vizitat aşadar pe aici biserici mari, grandioase, gotice, şi o biserica Rusă urcată "în corcoduş" - m-a distrat, am văzut eu un teleferic - mă simţeam cam obosit după alergările mele din zilele trecute şi am zis... hai să iau telefericul, că cine ştie unde urc cu asta - nici nu m-am obosit să caut să citesc pe undeva detalii. 
Îl iau şi dus întors ca un piftel, măcar am dat doar 3e pe el. Pornim, urcăm un deal şi numa' ce se vede staţia de oprire care era mascată de un amărât de deal că altfel aş fi văzut-o de jos. Ei, cobor, măcar vad ca e rost de un pic de trail la vale. După ce am vizitat pe sus ce era de vizitat, dau din umblători la vale, alerg prin cartierul Nerotal, unde erau numa' castele, ca nu le pot zice vile. Va las sa admirați câteva... ideea e ca erau una lângă alta numai castele.
Ma rog, alerg pana prin centru, ajung la Casino - știu ca-mi spusese mr.E sa intru în Casino dar oricum aveau cravata și sacou obligatoriu sa poți intra sa joci, doar ca aici surpriza. Aflu ca duminica o sa fie un Ironman... Deja ma tare bucur și vizitez și Casino-ul, merg și la faimoasa Opera de care îmi tot spunea mr.E ca aici se tine un faimos festival de opera. Mi-ar fi plăcut sa nimeresc si un astfel de festival dar ma mulțumesc cu ce găsesc și eu - o etapa din Campionatul European de (half) Ironman 70.3. Am mai vizitat o biserica MarktKirche - biserica din piață - un Dom (-dom să-nălțăm:) impunător. Am mai făcut o poza epica - va las sa o admirați. O "prințesă" îmbrăcată într-o rochie roșie nemaipomenita, cred ca poza pentru vreo revista și în spatele ei, dormea un boschetar (destul de rar vezi asa ceva pe aici, dar asta era la locul potrivit ca sa zic asa:) Mă gândeam că ăștia nu prea au boschetari și nu știu să se ferească de ei, era un fel de "mobilier" ciudat pentru parcul ala și or fi zis că dă bine la revistă...
Pe la 6 am luat trenul spre casa ca doar revin duminica. Ca sa ajung de la mr.E la gara sau în centru trebuia sa trec odată pe sub calea ferata și apoi sa trec Main-ul. Deja am învățat mai toate străzile și podurile din "sat". Dar azi am ales sa ma întorc spre Italia'90 (locul meu de net și bere și pizza uneori) peste un pod necirculat de mașini, mai mic - am citit undeva ca e cel mai vechi din Frankfurt. Eu i-am zis podul încuiaților, ca sa folosesc o vorba de-a domnului E. Ma rog îndrăgostiți, lăcățele, și-alte cele. pun și o poza doua sa vedeți ce se mai iubește lumea pe aici.

Vineri 12.08
Azi n-am reuşit să mă trezesc la 7 cum pusesem ceasul, m-am trezit la 7:30 şi am reuşit să mănânc şi să ies din casă la 8:10 şi la 8:40 eram la gara. Acum ştiam bine drumul direct spre gara, am luat repede bilet spre Rüdesheim am Rhein, m-am uitat pe automat (nu cel de cafea:) şi am văzut că trenul e la ultima linie, 24 şi pleacă în 8 minute. Yuhuuu. Sunt în tren acum şi analizez pe Maps.Me ce castele sunt, muzee şi alte alea. Sunt în tren cu nişte oameni trecuţi de prima tinereţe :) care au două biciclete pline de bagaje. Şi au şi claxon ;)
Le-am făcut şi o poză că mi se pare genial modul asta de viaţă... Bine, și-au pus bicicletele lângă mine și eram sigur ca or sa cada și m-am mutat de acolo după vreo 2-3 stații și puțin mai încolo bineînțeles ca au căzut și dacă rămâneam acolo unde eram inițial ma lingeam pe bot cu alergările mele pe câteva luni ca au căzut exact încolo unde eram :)
A fost o zi super faină şi lungă azi. Ajuns în Rüdesheim, intru direct în muzeul vinului că era la doi paşi de gară. În loc să-mi beau cafeaua de dimineaţă azi, am fost îmbiat de duduia de la intrare cu un pahar de vin roşu (cu tot cu pahar - amintire) şi cum nu am putut să refuz o femeie, am început ziua mai vesel. Am primit şi un coţometru cu căşti care îmi zicea toate nebuniile despre vin - de la maimuţă la robot. Îmi povestea cum beau egiptenii antici, apoi am intrat prin tot felul de cotloane pe acolo. am ajuns şi într-un turn de unde am văzut telefericul de aici care nu mai era precum caricatura din Wiesbaden, asta chiar ducea... departe. 
videoMi-am făcut cu ocazia asta şi o idee să-l iau până sus, apoi cu ce mai alerg eu pe acolo, o iau la vale spre centru pe jos. După minunatul muzeu am coborât şi m-am dus în centru. Un oraş - staţiune minunat. Toată lumea era veselă - probabil datorită faptului că am văzut şi din turnul din muzeu că erau multe vii pe acolo - oraşul lui Bachus, sau ceva de genul. Tot felul de străduţe faine pe aici. Mr.E îmi spune să nu ratez străduţa cea mai celebra de pe acolo, Drosselgase.
Era super atmosfera pe ea, lumea canta, mi se da și un păhărel de... ceva, nush ce, m-am plimbat pe acolo, am mai intrat și am luat una-alta, poze și tot asa...
Iau apoi bilet la teleferic, doar dus, sus beau o cafea, mănânc un sandwich şi mă uit pe Maps.Me şi văd că sunt o mulţime de trasee pe acolo, e şi un castel mai departe. Fotografiez statuia care fusese construită în 1970-80 şi comemora unificarea Germaniei. Apoi armez pingelele pentru o nouă alergare. Cea mai faină potecă de până acum, un trail pe maul Rinului. Alerg de la un fort la altul, Maps.Me mă ghidează foarte bine încât vroiam să alerg cât mai mult printre vii, nu pe şosea. 
Ajung şi la o cetate dar o pozez de sus, nu mai cobor la ea apoi alerg spre centru. Prind şi un WiFi în faţă la o cafenea numită Frankfurt, opresc acolo şi iau şi eu cafeaua tradiţională, cu brandy, frişcă şi ciocolată şi stau acolo mai mult. Stau acolo de-mi rezolv mai multe treburi pe net ca era cafeaua buna și îmi plăcea și atmosfera. Ospătarul tot trece pe la mine, se uita ciudat ca stau și beau o ora o cafea, dar lasă ca doar nu s-o fi supărat pe mine ca și asa era orașul plin de bodegi...
Ştiam că am tren de acolo şi pe la 19:50, şi la 20:50 şi la 21:50 şi zic să profit să mă mai plimb pe acolo. Inițial ma mai plimb eu prin orășel și îmi sare ceva în ochi pe care nu pot sa nu o pun aici... ca asta sunt :) Asa... scrie ceva pe un perete... toată lumea citea ce scrie acolo - bine, Rudesheimer am înțeles și eu (sa zicem), mai departe însa... am văzut doar ce am vrut :)
Aşaaaa... acum vine partea haioasa. Ce crezi ca-mi sare mie în ochi?
Mda... cum scrie pe unul din pereții mei de acasă... "Running is my drug"... ce sa-i faci?
Asa apoi merg pe malul Rinului şi găsesc un camping fain care văd eu că are şi un bazin olimpic. Cum era 17:30 dau să-mi iau bilet că aveam timp să mă bălăcesc o ora. Mă uit şi văd şi nu-mi vine a crede, intrarea era 1.50e... Îndes acolo doi marafeţi, iau şi restul :) şi întru fericit să mă scald.
Era cam înnorat afară (după cum se vede și în poza) dar nu am putut să nu intru la aşa preţ :D Cabine de duş, loc unde să-mi las rucsacul şi hainele, ce mai vrei... Nu aveam ochelarii de înot la mine (iar). Înot vreo 30 de minute (mai mult bras) apoi mă ia un frig de-mi clănţăne dinţii în gură. Ies, mă schimb, pun şi foiţa pe mine, şi mă bucur de fiecare rază de soare care mă mai "mângâie". Apoi merg fericit spre gară. Iau bilet de la automatele cu care deja m-am obişnuit. Încerc să ies pe peron din gară dar e închisă uşa, însă găsesc eu mai pe ocolite o cale de intru pe peron. Vine un nea' peronel la mine şi întâi îmi zice ceva nemţeşte apoi dacă îi zic că nu-l înţeleg, îmi zice în engleză că-i periculos pe peron, să întru în gara că deschide el uşa când vine trenul :) Mă amuză şi trec acolo. Vine trenu' ne deschide uşa, urc şi stau cu ochii numai în telefon sortând de zor la poze, scriind în carneţel impresii şi alte alea. Văd că vine o gara mare şi cred că am ajuns la Frankfurt. Cum e vorba aia Toate drumurile duc la... Roma, pe mine mă duc la Wiesbaden. Ies din tren, chiar şi din gară, cu nasul tot în telefon şi-mi zic.. hopa... stai aşa că nu-i bine... damn, ăsta-i Wiesbaden-ul, nu Frankfurt-ul. Mă duc şi iau alt bilet de 8e... cam atât m-a costat că am stat cu nasul în telefon ca un ciumpalac... asta e. Şi apropo de stat cu nasul în telefon, mama lor de pokemoni că mai mereu când stau cu ochii pe hărţile mele să văd încotro merg se găseşte cineva să treacă pe lângă mine (de obicei cineva mai în vârstă) care îngână ceva acolo de înţeleg numa că mă înjură de pokemoni. La unii am apucat să le zic NO POKEMON my friend, dar altora, în special biciclişti, nu am mai apucat să le zic nimic decât la mine în gând ceva de genul "tu-le mama lor de pokemoni". Azi am ajuns târziu în Frankfurt, pe la 10 şi ceva. Am prins ceva net pe drum spre "casă" şi nu am mai "tras" la Italia'90.

Sâmbăta 13.08
La 7:40 am reușit sa ma trezesc azi, am început sa ma simt obosit, un adevărat ultra-maraton a mea vizita în Frankfurt. Azi e zi de Mainz. Am ajuns în vreo 30 min la gara. La 9:15 eram în trenul (spre Wiesbaden - desigur) dar cu oprire pana la Mainz. Am zis sa fiu atent sa nu ajung iar în Wiesbaden. Biletele aici oricum nu sunt cu destinație fixa. E bilet de 8e și ceva, de 11e și ceva, etc. Pana la Mainz, Wiesbaden, etc. biletul e 8.25e. Oricum în ditai colecția de bilete pe care o am (la final de vacanta) o singura data a venit parca un control. Amenda e 60e, cred ca mai bine plăteam o amenda decât cat am dat pe toate biletele.
Dar sa lăsăm aburelile și hai sa vizitam Main-ul. Mr.E. mi-a făcut o lista aici cu centrul vechi, Dom (catedrala romanica), Muzeul Gutenberg, biserica Sf.Ștefan (cu vitralii Chagall) și muzeul Navigației Romane. Vedem ce-om reuși sa vizitam (zic eu). Am ajuns în centrul vechi. De peste 1.000 de ani, imaginea oraşului este dominată de o construcţie: Domul din Mainz. Acesta se ridică maiestuos în centru: una dintre cele mai semnificative construcţii sacrale din Germania. 
Am intrat și am făcut diverse poze, impresionanta construcție cu statui faine, vitralii și orga la care și canta cineva. Impresionant. Muzeul celebru Guttemberg era alături. Am făcut doar câteva poze de afara. Atât muzeul cat și Dom-ul erau în piață. Aici lumea sta în piață, la umbra, la cate un spritz. Pun o poza ca mi se pare ceva specific lor ca în fiecare zi de weekend am văzut în cate o piață genul asta de adunare la un pahar de vorba. Azi a fost foarte cald. 
Am ajuns la un moment dat pe un Pod tocmai peste Main-ul care se vărsa în Rin. Vad și un pod mai încolo. Iubire multa și pe podul asta (diverse lăcățele adică). Îmi propun sa alerg pana pe podul celalalt. Am alergat fix 3.33km și ajuns pe celalalt pod pe care l-am traversat, vad un loc ce pare un fel de plaja. Cum eram în blugii scurți, iau o bere și ma așez și eu pe un șezlong și scot pantalonii și tricoul la uscat. 
Umblu după o bicla apoi ca îmi cam simt o tensiune în tendonul lui Achile și zic sa nu forțez. Numai biciclete pe care le poți lua dacă ai un card nemțesc. Merg și la un Info Turist, ma trimit fetele alea pe undeva aproape cică sunt nush ce biciclete dar nu găsesc decât cele pe baza de card. Dacă nu găsesc nici bicicleta, nu mai pot nici sa alerg azi, am și vizitat mai tot ce îmi dăduse mr.E în plan, ce mai rămâne de făcut. Găsesc pe harta mea un bazin, merg la el, bineînțeles ca e tot olimpic, dar nu rezist nici aici mai mult de 30-40 min ca ma ia frigul, ies sa ma usuc ca iar nu am luat slip și ochelari la mine. Mănânc un grosse portion de cartofi prăjiți, ies și ma îndrept spre biserica Sf.Ștefan
Ajung acolo, fac poze la celebrele vitralii Chagall, mai fac câteva poze prin oraș și o întind spre gara. Muzeul Navigației Romane nu l-am găsit. De fapt am găsit eu ceva pe Maps.Me dar era cam departe și eram obosit deja. Dacă aveam bicicleta era alta poveste. Asa m-am mulțumit cu ce am văzut. Maine merg în Wiesbaden și ma uit la alții cum se obosesc, eu stau și ma "reculeg" pentru x2 în Făgăraș din weekendul următor. Seara am fost în HIT de am luat cu 10e o ditai punga cu de-ale gurii numai cu ceva gen "marca cea mai ieftina" la noi. Dar au fost bune :) Am fost azi și pe la Italia'90 sa verific "posta". Am ajuns pe la 11 acasă. Am picat rupt și azi.

Duminica 14.08
Azi ma țin de cuvânt, sunt în tren spre Wiesbaden. Si e 9 fără ceva. M-am trezit la 7 fix azi. Dacă știam ca ma duc la spectacol... ce vrei? :) Am prins primii alergători, înotul nu știu exact unde a fost. Am completat câteva taloane de înscriere la niște tombole pentru niște OZN-uri de biciclete, am aplaudat sportivii, când la alergare, când la bicicleta, a fost o zi super faina dar de asa natura încât numai cineva care practica treaba asta poate sa înțeleagă suferința de pe chipul sportivilor sau îndârjirea pentru un loc fruntaș - în cazul primilor, cat și dorința de a termina concursul - pe chipul celor din urma. Eu m-am bucurat de ziua asta! A fost minunat azi, dar mai mult decât sa pun câteva poze nu prea am ce sa spun. Au fost doar feeling-uri. Pot spune doar ca am venit cu ghiozdanul plin de reviste, pliante, cadouri, mostre și ce am mai "pescuit" pe acolo. Azi ma retrag mai devreme în Frankfurt. Începe sa ma ajungă oboseala. Duc rucsacul acasă și ies la o plimbare, o bere, stuff like that.. Mai am luni Konigstein im Taunus și marți sa caut prin Frankfurt ce nu am apucat sa fac pana acum. Seara pizza, bere, net, într-un cuvânt Italia'90.
 











Luni 15.08
Pe la 8:30 am ajuns la HIT - singurul loc unde am găsit un bancomat ING, și am scos niște bani. Ajuns la gara am luat bilet spre Konigstein la 9:15 și vad ca e la 9:17 - RUN Forest RUN! Alergând pe lângă linii am văzut pe un panou ca e la linia 23 și următorul peste 30 min și nu aveam chef sa mai stau prin gara. Pe planul de la mr.E scria un castel și vilele bogătanilor din Frankfurt. 
Konigstein im Taunus - a fost o zi superba! Scriu din tren la întoarcerea spre Frankfurt. Dimineața, după ce am coborât din tren am intrat la un REWE sa-mi iau o cafea rece și ceva de mâncare. Am luat iar cate ceva din marca lor ieftina, un pic de economie ca e scumpa viata de călător :) Maps.ME asta e genial, m-am îndreptat cu ajutorul lui spre o cetate urcând pe un trail prin pădure. Eram singur cuc pe acolo. De fapt nu, am găsit o căprioară la un moment dat dar m-a lăsat imediat și ea sa ma bucur de singurătatea mea. Am zis ca acolo e locul cel mai minunat sa-mi beau cafeaua cumpărată de la REWE.
Tot urcând am zis ca la coborâre nu o sa ma pot abține sa nu o iau la fuga. Mai ales ca văzusem ca mai e o cetate în apropiere și tot pe trail. Am ajuns sus, am găsit și o banca unde am băut și un ayran - sa-mi mai ușurez rucsacul și am văzut de acolo ca se vedea Frankfurt-ul în depărtare. Pun poza (fără zoom). De aici în jos am luat-o la sănătoasa. Pe track cred ca nu-mi vedea sateliții inițial ca am văzut ca aveam pace de 6:30 deși eu coboram de zor. Dar who cares...? :) 
Alerg spre castel și pe telefon vad pe harta ca am și niște bai pe acolo. Asa ca ma îndrept și încolo ca erau chiar pe lângă castel și ma cam încălzisem. Era 5e intrarea - pe toată ziua. Si eu ca țiganu' o întreb dacă mai ies pot re-intra dar nah... nu se putea. De data asta luasem și slip și ochelari. Aveau și trambulina aici și știu eu ca trebuie sa fie apa mai mare pe lângă trambulina asa ca noroc ca trag o gura de aer înainte sa sar. Si ma duc și ma duc (în jos) ca nu văzusem ca scria 3.80m acolo :) 
Noroc cu Flory că am învăţat să înot că altfel mă înecăm acolo... Înot 1 km şi ceva şi încep deja să dârdâi. La nemţi e rece rău apa asta. De obicei nu-mi place să înot în ciorbă dar pe aici parcă e prea rece apa... Bine, lumea mai iese, stă la soare (dacă e), mai intră iar, dar eu nu prea aveam timp de stat. 
Avem lucruri de vizitat doar. Aşa că ies, mă duc şi vizitez şi cealaltă cetate, apoi mă mai plimb prin oraş, găsesc şi o shaorma cu somon - ştiau ei de fish dar de somon nu, deşi era cu somon. 
Apoi mai umblu pe acolo şi găsesc o cafenea cu WiFi, întreb parola şi ospătăriţă îmi zice "kissme". 
Dacă nu era băbătie aş fi glumit cu parola ei dar aşa m-am mulţumit doar să mă folosesc de netul "ei" şi să savurez cafeaua. Încep să se aşeze o grămadă de puştoaice la cafenea - probabil le plăcea parola... Pe la 6 o întind şi eu spre gară. Cum nu am ajuns aşa târziu în Frankfurt, de la gară am plecat direct prin oraş. Ajuns printre "giganţii" oraşului, am zis să vizitez Main Tower că găsisem într-un ghid de călătorie că e singură care se poate vizita şi vroiam să văd cum arată oraşul de la ~200m. Şi ce să zic... e foarte fain. Pun aici câteva poze. Am văzut de la depărtare şi cetatea de unde făcusem azi poză "inversă".
La urcare am trecut printr-un control ca-n aeroport. Biletul a fost 6.5e. De aici am prins un apus minunat. M-am plimbat apoi prin Frankfurt şi pe strada Zeil că tot scrie peste tot că trebuie să faci shopping pe stradă Zeil - am făcut şi eu, mi-am luat un carneţel în care să-mi scriu viitoarele jurnale şi nişte pixuri bune :)
Am intrat în magazinul myZeil că aveau şi free WiFi. Am aflat că au şi cea mai lungă scară rulantă din Europa :) Am mai stat un pic pe net, apoi am intrat la REWE să mai iau una alta şi mâine Frankfurt. Să vedem ce mai e de făcut. A, şi am găsit şi statuia asta - nu prea înţeleg de ce se cheamă geniul lui Beethoven, dar nah... artă e artă.

Marti 16.08
Azi am plecat pe la 9 agale spre.. gara, că vorba lui Marmota "eu ştiu în fiecare oraş de la gara să ajung în orice loc". Ei, mie îm iarată pe harta cum că trecând pe la gară, mai merg câţiva km şi ajung la un mare loc de bălăceala (credeam că e un lac). Am plecat încolo, mai ales că de la gară încolo nu mă mai plimbasem.
Gara e cartierul roşu în Frankfurt - numai bagabonţeală, beţivăneală, drogaţi, oamenii străzii - deşi am înţeles că aşa vor ei că statul le oferă un loc unde să doarmă dar nah, probabilla "pachet" cu câteva condiţionări şi ei preferă să-şi bea "jamaica" de dimineaţă - zic şi eu... 
Oricum, de la atâta aurolac sau ce-or bagă ei, creierul e legumă, dar mă rog, fiecare cu viaţă lui, ce să-i faci. Am mers vreo 5km pe jos - nu am mai alergat, am stat cuminte - trebuie să mă refac cu tendonul lui Achile pentru Făgăraş (x2), apoi Ciucaş Ultra.

Ajuns la un stadion unde se antrenau fete (de toate vârstele) la... fotbal, nu am putut să nu intrusă le văd... Apoi văd pe harta că imediat lângă stadion era laco-bainu'. Era un bazin până la urmă, dar imeeens (nu am maivăzutaşa ceva până acum). Era cam cât două bazine olimpice puse cap la cap, dar fără culoare. Aici am dat 4.5e la intrare. 
Era cam răcoare dar totuşi soare. Am zis că trebuie să intru să înot un pic în ditai baltă. Eram curios cât rezist azi înapă. Am înotat ba craul, ba bras; am rezistat 1km şi ceva - vreo 4-5 ture de bazin pe exterior. Dacă aveam neoprenul la mine zău de nu-l puneam... să stau şi eu mai mult în apă.
De aici am mers uşurel iar spre gara. Am pus foiţa de vânt (neagră) să bată soarele pe mine să mă încălzesc că îmi era cam frig. 
Am mers vreo ora şi m-am încălzit. Am ajuns iar pe malul Main-ului într-un loc unde ştiam că e un free WiFi. 
Am vorbit cu mr.E care mă întreabă la ce muzee am fost azi. I-am zis că azi am fost mai econom că am cheltuit destul de mult zilele astea dar îmi zice să merg macar la Staedel. Mă uit pe harta şi văd că e la 5 min de mine. No hai să merem atunci. Intrarea e 14e - cam scump dar măcar aveau ceva picturi faine pe aici... Monet, Renoir, Rembrandt, Botticelli, Picasso, am avut ce vedea. Am gasit apoi si o colectie de poze faine. 
Cred ca am stat aproape 2 ore in Staedel. Imi cam era teama de asta, ca nu mai apuc sa vad ce-mi propun daca intru la muzee. 
Noroc ca acum eram deja obosit si nu prea mai imi "ardea" de plimbari.
Am fost apoi la o pizza si o bere la Italia'90, apoi plimbarea de seara si gata, maine plec :)

Miercuri 17.08
Trezit 8:15, curatenie, plecat pe jos spre gara la 9:50, ajuns la gara la 10:15, tren spre aeroport la 10:30, aeroport 10:45, checkin 12:12, avion 14:00, ajuns la Bucuresti - metrou - acasa. Over! (ca am scris destul)