Etichetarea

Am sa incep citandu-l pe Creanga: "Nu stiu altii cum sunt, dar eu"... si aici m-am oprit. Mergeam azi pe strada si mintea mea, calauza, ma batea non stop la cap... uite ala cum e, uite ala cum nu e, uite ce frumos, uite ce nu mai stiu ce... Liniste!!! Si liniste s-a facut! Si era atat de bine... Ne vorbeste mintea in cap ca o moara stricata! Cata liniste am avea daca am putea sa o controlam! Candva radeam de o replica dintr-un film simpatic "Familia Bundy", in care Kelly, o blondina cu rol de prostuta, spunea: "I let my mind go blank" (pentru vorbitori de rusa sau alte limbi interesante, mi-am lasat mintea...libera - sa zicem). Stiu ca am mai tratat subiectul si acum cateva zile, dar "mai m-am gandit" (ca sa o citez pe Fulga). Asadar si prin urmare... de cate ori nu ne privam de experienta, cunoasterea (si asa mai departe) unei persoane, doar pentru ca mintea isi da cu parerea si o etichetam a fi... nu stiu cum! Exista chiar termenul de "etichetare sociala" in... sociologie bineinteles, care se refera la oameni, care eticheteaza alti oameni, si astfel ii "condamna" pe acestia la un anumit stil de viata, la izolare sau alte probleme. Si asta ar fi doar un punct de vedere strict social, dar daca patrundem mai mult... cat rau putem sa facem unei persoane atunci cand o etichetam... (probabil va enerveaza ca pun atatea puncte de suspensie, dar asta e, si mintea mea ramane in suspensie cand se gandeste la toate prostiile in loc sa fie numai constructiva, sau... sa faca liniste). Cred ca 90% dintre gandurile noastre sunt aberatii, repetam aiurea ceea ce deja stim, sau ne gandim si ne ras-gandim la toate aspectele vietii noastre, si pana la urma, aflati la fata locului, ori facem din instinct cu totul altceva, ori se schimba datele problemei. De aici si vorba aia... "Socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ". M-am hotarat sa incerc sa devin din ce in ce mai constient de clipa prezenta, de respiratia care ma tine in viata, si mai ales de fiecare gand emis. Trebuie sa incep sa-mi educ mintea. Ceea ce nu avem voie sau nu se...cade sa facem cu voce tare, mintea face non-stop... barfeste, pluteste in indecizie, comenteaza mereu absolut orice, iar noi, aparent nu putem face nimic; ca nu are cine sa ne auda sa ne certe, sa ne corecteze! In domeniul asta suntem exact cum ne asternem. E adevarat ca ne nastem cu aceste "calitati", dar trebuie sa ne creem mai intai linistea necesara in cap, si abia apoi... putem urca mai multe trepte in sus, ori sa ne cataram pe bolovanii care ne stau in cale. Deci... liniste la... "etaj"!