Mă apropii cu pasi rapizi spre o nouă zi: 10.08.2009. Prima mea zi de blogger :)
Mi-am numit blogg-ul Scopul Existenţei. De ce oare? Cred ca ştiu!
O sa încerc aici sa îmi exprim părerile, ca şi cum as urca treptele unui castel vechi, urcate de mulţi alţii... Ce trepte? Pai treptele pană sus.... Fiecare sa înţeleagă ce vrea prin "sus".
Aşadar, o sa lansez o prima idee: am venit pe lume sa înfruntăm toate cele cu un scop. Scopul de a ne desăvarşi sufletul. Urcăm trepte... Dacă ne gandim ca viaţa e grea şi scopurile noastre materiale nu se împlinesc coboram trepte. Si oare unde ajungem? în beciul castelului? Oare ne ajuta cu ceva dacă suntem supăraţi? pe viaţa, pe existenţă, sau pur şi simplu pe cineva care s-a uitat urat la noi? Va las sa meditaţi. Pană atunci sa încercăm sa mai urcăm cate o treaptă, ca oricum suntem un fel de raci în domeniul asta... mai mult coboram... pană găsim acea sclipire şi ne dăm seama cat de frumoasă e lumina care ne aşteaptă sus... ce privelişte... şi din acel moment începem sa urcăm fără sa ne mai simţim respiraţia; devine scopul existenţei noastre. Dar pană atunci, fiind abia la prima postare, sa ne ocupăm de fiecare treaptă. Conteaza foarte mult clipa prezenta. Dacă ne gandim numai unde avem sa ajungem s-ar putea sa ramanem cu gandul. Fiecare moment este frumos! Aşadar... pană una alta... Carpe Diem!
Bine ai venit in blogosfera, Mihai. Felicitari pentru modul in care gandesti urcatul treptelor si fii incredintat ca nu esti singurul care o face.
RăspundețiȘtergere