Renastere

O frunza in caderea ei este atat de pura si curata,

Incat iti poti dori sa vezi doar frunzele cazand toate odata

Dar frunza trece-n drumul ei catre pamant in vals de toamna

Si viata-i scurta se petrece-n gandul ei de mandra doamna

Si toate trec, nimic nu-i infinit in scurta si frumoasa viata

Si cand te crezi in varf de munte te trezesti din nou in ceata

De-ar fi sa ascultati un sfat de viata cat mai minunata,

Sa vreti ca sa traiti o viata lunga si plina de iubire nepoluata!

Puteti sa va imaginati, ce simte-o frunza-n toamna spre sfarsit?

Puteti simti ce simte insusi Soarele cand piere-n asfintit?

De-ati auzit povestea pianistului de pe ocean vreodata,

Puteti sa intelegeti, de ce o viata merita intr-adevar sacrificata?

O pasiune nu e doar ceva facut ca sa se piarda in multime

Si nici ca sa traiasca printre mii si mii de lucruri anonime!

Un rau facut, are intotdeauna o menire mult mai sacra

Decat sa te razbuni si tot ce-a fost sa arzi sub flacara

Si arta s-a nascut din dragostea de a putea ierta

Si ea ne da puterea sa putem in orice clipa a crea

Caci viata e atat de scurta cand gandim cum trece peste noi

Si nu-i deloc frumoasa, n-are farmec, decat de-i petrecuta-n doi,

Totul e aranjat de Sus intre perechi, de doua cate doua,

Cum amintirile si povestirile exista pentru a se spune voua

Voi ce cititi acum aceste randuri fara seaman fermecate,

Va veti gandi, veti face din a voastra viata, nu doar amintiri uitate

De un nepot, un frate, sora, mama, tata, fiu sau o bunica

Si veti porni la inceput de la o piatra cat ar fi de mica,

Si veti renaste, viata veti trai si veti iubi necugetat,

Indiferent de varsta sau de sunteti fata sau barbat

Veti lua in brate dragostea adevarata si veti strange tare

Orice imagine, orice simtire, orice gand ce-n minte sare,

Orice va mangaie suflarea ce v-a dat-o Cupidon vreodata,

Si veti porni din nou la drum,... cu dreptul asta data!

Si vreau sa spuneti lumii toata cat de mult inseamna pentru voi

Sa nu fii singur, sa traiesti asa cum Dumnezeu ne-a vrut a fi: in doi!

De va ganditi ca nu se merita sa mai iubiti, sa fiti iubiti vreodata,

Sa stiti ca va-nselati si merita sa dati orice pentru-o iubire-adevarata!

De muzica ce canta-n capul vostru va trezeste un fior nostalgic

Lasati bulinele, si medicii, si-n fiecare zi antinevralgic!

Creati ceva, si arta va va rasfata si va va rasplati

Caci veti avea din nou puterea de a mai putea iubi!

Copacii stau in preajma noastra si asculta tot ce se petrece

Si nimeni si nimic in arta povestitului nu ii intrece!

De-ai asculta copacii... ce povesti ne-ar spune-n fiecare seara...

De-ai sti cate s-au perindat pe langa ei, ai sti ca viata nu-i amara

Si ai afla cat de frumos e sa traiesti langa persoana ce iubesti

Si toata viata s-o petreci, sa i-o dedici, sa-i canti, sa n-o ranesti,

Iar de Adam si Eva ne-au tot invatat cum sa gresim,

Isus ne-a invatat cum sa iertam si mai ales cum sa iubim!

Si nimeni niciodata nu ne va fura ce-am rasadit in viata minunata

De nu vom cauta ca sa furam din viata altuia cu plugul greu arata

Caci viata e ca un ogor unde ne semanam din greu samanta

Si apoi noi traim si-o aparam cu viata, cu-ntreaga fiinta,

Si viata ne incearca, ne ademeneste cum vrea, si mai ales cum poate,

Caci vrea sa vada de putem trai si clipe minunate...

Asa cum pianistul de pe vasul care l-a nascut nu a putut sa plece,

Sa-si faca viata minunata, sa spele toate petrecute ca un dus cu apa rece

Asa nici noi nu vom simti vreodata a avea curajul

Sa tragem dupa noi din suflet cu tot echipajul

Si sa lasam in laturi tot orgoliul pentru o iubire

Si vreau sa cred ca omul e facut ca sa traiasca-n fericire

Si cred ca toti putem iubi cu-adevarat si toti putem renaste

Si cred ca toti putem ierta asa cum suntem toti iertati de Paste

Si cred ca viata ne e minunata daca vrem sa o traim iubind

Si cred ca cel mai minunat e sa iubesti traind!

Zambete de Craciun

Si uite ca am reusit sa mai aducem cateva zambete in pragul Craciunului! Nu este chiar greu, tot ce trebuie este un pic de bunavointa! Cu aceasta ocazie vreau sa fac un anunt: dupa anul nou, undeva prin luna ianuarie, vrem sa facem o "sedinta", sa punem bazele unei fundatii in toata regula, si sa ne organizam mai bine. Cine este doritor de a aduce zambete pe fata unor copii nevinovati, nu numai de Craciun si Paste, este invitat! Stiu ca toata lumea este ocupata, joburi, scoli, viata particulara, etc, insa o zi pe actiune daca va dedicati, credeti-ma - chiar faceti diferenta! Si in plus de asta, asa cum daca mergeti odata la o ecologizare nu mai scapati niciodata nici macar o guma de mestecat pe jos, la fel si aici: o data daca participati la o distribuire de cadouri de genul acesta, va veti schimba cu siguranta! Veti aprecia altfel viata pe care o aveti! Asadar, multumesc din suflet celor care au dat o mana de ajutor, si vreau sa fac aici o paranteza. Au fost si persoane care s-au dus la librarie, au luat 3 caiete si 2 creioane de 5 lei si le-au adus la noi... vi se pare greu? este cel mai frumos gest posibil pentru cineva care nu dispunea de prea multi bani, insa a facut diferenta! diferenta intre nepasare si faptul ca le-a pasat!

Sarbatori Fericite la toata lumea !!!

Life or Something Like It

Nu va mai plangeti, nu mai traiti viata doar ca sa munciti, mancati si dormiti, nu mai asteptati mereu ziua de maine, nu mai traiti in trecut! Maine poate nu veti mai fi!!! Daca ai sti asta ti-ai mai pune aceleasi probleme ca acum? Ai o problema? Pune-ti castile cu cea mai frumoasa muzica care te atinge la inimioara, goleste-ti mintea de toate prostiile si gandeste cu inima! Ai gandit destui ani cu capul. In orice moment se poate intampla ceva si viata s-a dus pe ziua de maine... Pentru cine nu a vazut filmul, il recomand cu drag - Life or Something Like It: http://www.imdb.com/title/tt0282687/

Asadar, gata cu temerile, gata cu "sahul", gata cu emotiile, cu timiditatea! Traieste-ti viata asa cum iti place nu cum vor altii sa ti-o traiesti! D-zeu ne-a facut unici, insa noi incercam sa semanam cu ceilalti, sa fim niste copii imperfecte ale altora! Cred ca avem cu totii un rost pe lumea asta, si cate clipe traim trebuie sa ajungem la el din aproape in aproape. Pentru asta trebuie sa gandim mereu cu sufletul. Atata timp cat in tot ce faci ai numai intentii bune, oricine se ridica contra ta, o sa stai neclintit.

Uite si o povestioara care-mi place mie tare mult:

Motto: Cine vrea să împrăştie lumină trebuie să reziste arderii.

M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.
De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

Asadar, cum mai spuneam, viata e ca un joc, de ce atata suferinta, rautate, egoism... Hai sa-l jucam impreuna, sa nu mai tragem mereu numai pentru noi... Ca sa facem asta trebuie mai intai sa invatam sa fim noi fericiti, nu sa-i facem pe altii fericiti! Cand o sa ajungem sa radiem numai lumina, asta va veni de la sine. Toti in jur vor simti flacarile de lumina izvorate din noi! Un copac cu mere viermanoase nu va face pe nimeni fericit. Daca copacul viermanos va incerca sa-i inbuneze pe cei din jur, sa-i faca fericiti, doar ii va amari. Daca copacul se va ocupa intai de el, merele lui vor fi dulci si atunci nu va mai depune nici un efort, toata lumea va veni la el!

Craciun 2010

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

Asadar, "Fabrica de Zambete" va invita sa faceti curatenie prin casa, si... stiti voi, nu e nevoie de mare lucru: ce nu va mai trebuie... haine, hainute, jucarii, jucariute, rechizite, carti, calculatoare, componente de calculator, le strangem si le distribuim noi cui trebuie! Puteti si sa contribuiti la o masa de Craciun pt. familiile "noastre", sau luati o punga de orez, faina, etc... Orice conteaza! Chiar si o vorba buna! Oricine doreste sa participe la distribuirea darurilor este invitat!

Vom ajuta familiile pe care le-am mai ajutat pana acum, cat si noi familii ("culese" de la Serviciul de Asistenta Sociala) in cazul in care se strang destule hainute si nu are rost sa le ducem la aceleasi familii unde am dus si de Paste.

Prima lege a gropilor: cand esti intr-o groapa, opreste-te din sapat!

"Legea atractiei spune ca toate cele care se aseamana se atrag. Gandurile pozitive atrag lucruri pozitive, iar lucrurile pozitive atrag alte lucruri pozitive. Este valabil si pentru cele negative. Esti ceea ce gandesti. Fara exceptie, lucrul la care te gandesti acum este cel pe care-l atragi in viata ta, indiferent ca este dorit de tine sau nu. Mai mult, cu cat te gandesti mai mult la un lucru, cu cat te focalizezi mai mult pe el, cu cat ii acorzi mai multa atentie si emotie, cu atat forta ta de atractie este mai mare si il aduci in viata ta, indiferent ca este ceva ce iti doresti sau nu.

Legea atractiei este "inghitita usor" de oameni cand vine vorba despre lucrurile pozitive pe care le-au atras in viata lor. Insa aproape instantaneu primesc de la oameni replica: "Nu am atras acest accident. Altii spun "nu eu am atras aceasta boala".

Totusi, Legea atractiei spune ca, fara exceptie, tot ce avem in viata noastra am atras prin gandurile noastre si prin actiunile repetate. Noi am atras ce este bine si ce este rau, ce este dorit si ce este nedorit.

Cum rup lantul negativ?
In primul rand, trebuie sa intelegi ca NU trebuie sa te opui lucrurilor pe care nu le vrei.
Acest principiu este atat de important incat il repet: evita cu toate puterile sa te opui lucrurilor nedorite. De ce? Pentru ca daca te opui lor, le acorzi atentie. iar Legea atractiei raspunde si iti aduce mai multe. Te-ai trezit prost dispus dimineata? Perfect. Gandeste-te la ceea ce vrei sa obtii din ziua respectiva. Ai varsat cafeaua pe tine? Gandeste-te la ceea ce vrei sa obtii din ziua respectiva. Ignora lucrurile pe care nu le doresti. Un citat celebru: "Prima lege a gropilor: cand esti intr-o groapa, opreste-te din sapat!"

Aplicat la Legea atractiei, acest principiu spune sa te opresti a te mai focaliza pe ceea ce nu vrei. In schimb, focalizeaza-te pe ceea ce vrei, gandeste-te la toate lucrurile pozitive pe care le doresti in viata ta. In cele mai multe cazuri, doar aceasta actiune este suficienta pentru a intrerupe lantul negativ si a te indrepta spre ceea ce doresti. Insa in unele cazuri extreme (depresii periodice, dezamagiri constante, probleme de sanatate care se tot aduna si asa mai departe) este nevoie de o actiune brusca, puternica, intensa. In astfel de cazuri iti sugerez sa iti distragi gandurile decat sa le schimbi. Pur si simplu opreste-te si culca-te. Serios. Asculta muzica, iesi afara cu prietenii.

Opreste-te din ce faci si fa cu totul altceva care sa-ti distraga ATENTIA. De fiecare data cand ai un gand negativ, distrage-ti atentia. Iar cand te simti OK cu tine, atunci focalizeaza-te pe ce vrei. Daca vrei sa schimbi lumea, schimba-te pe tine. Devino tu, mai intai de toate, un om asa cum ai vrea sa fie toti in lume. Devino tu un exemplu de gandire pozitiva, de succes, de ce vrei tu. Si, in plus, poti fi cel mai mare ajutor pentru cei din jurul tau cand ii vezi asa cum isi doresc EI sa fie. "

IUBINDU-TE PE TINE INSUTI...

Universul nu va fi niciodata un Bun Samaritean cosmic, cu mainile pline de acadele, pana cand nu te vei iubi pe tine insuti/insati. El nu spune: „Aha, iti voi trimite o multime de oameni care sa te iubeasca, pentru ca tu nu te poti iubi”.

Sau: „Imi pare rau ca nu te iubesti, lasa-ma sa-ti trimit eu niste oameni iubitori”.

Oare asa merg lucrurile? Ce se intampla cu tine, atunci cand nu te iubesti indeajuns?

Oare ce iti trimite Universul? Iti trimite, oare, acadele?

Universul poate spune: “Ia te uita! Pot face ce vreau din acei oameni, fiindca ei se tem sa se intoarca impotriva mea. Ei vor sa fie politicosi si au o stima de sine atat de scazuta, incat, daca le spun sa faca ceva anume, ei nu vor sa ma supere in niciun fel, si vor face ceea ce le cer”.

Daca ai o slabiciune, daca ceva nu-ti place, Universul spune: „Aha, nu-ti place acest lucru, atunci sa-si mai dau ceva asemanator”.

Iar asta se intampla, pana cand ajungi in punctul in care, pur si simplu, accepti experienta respectiva si te accepti pe tine insuti. Iar cand inveti sa te accepti, nu vei mai putea fi manipulat, fiindca vei decide ca e mai bine sa-ti pastrezi controlul de sine, decat sa te manipuleze altii.

Vei constata ca este mult mai bine sa ai o stare pozitiva si optimista, atunci cand cineva incearca sa te manipuleze, fiindca, daca manipulatorii iau lucrurile la modul personal, se vor supara si vor deveni derutati. Ei traiesc in confuzia ca trupul reprezinta tot ceea ce sunt ei si incearca sa faca lucrurile in asa fel, incat sa-si asigure confortul corpului fizic, pe socoteala ta.

Acest lucru se intampla pe intreaga planeta. Vorbim despre cat de mult au crescut coruptia, lacomia si brutalitatea in societatea noastra si in structurile civilizatiei de pe Pamant, in guverne, in armata, in corporatii, in sistemul educational si financiar, pretutindeni.

Hai sa ne gandim la ideea ca parcurgem o etapa a constiintei globale de victima.

Poti face ce vrei, dar eu iti recomand ceea ce am hotarat sa fac in viata mea. Eu nu vreau sa fiu victima sau sclavul nimanui!

Eu cer – si iti recomand sa faci si tu acelasi lucru: sa iti revendici libertatea si suveranitatea, chiar in acest moment. Daca iti poti revendica libertatea de a fi pozitiv, libertatea de a nu te mai teme, acesta este lucrul cel mai infricosator pentru persoanele negative, care controleaza aceasta lume. Pentru ca acesta este un razboi al frecventelor, iar ei nu vor ca tu sa ai sentimentul pozitiv al iubirii, in viata ta de fiecare zi.

Daca ei te pot face sa crezi ca esti in pragul distrugerii (privind la modul in care dau foc Pamantului, la economia gata sa colapseze s.a.m.d), esti victima lor sigura.

Nu conteaza daca ma crezi sau nu, dar ori de cate ori mi se prezinta diverse scenarii si mi se spune ca ceea ce se intampla este adevarat, eu sunt inclinat sa nu cred ca lucrurile stau chiar asa – si spun asta bazandu-ma pe istoria trecutului.

Mijloacele media sunt mijloace de propaganda. Este important sa stim ca multe dintre site-urile conspirative au fost insamantate prin mijloace de propaganda. Nu vorbim de blogerii obisnuiti, care desfasoara o activitate onesta, ci de cei care sunt platiti de catre cei puternici. Avem numeroase discutii pe aceasta tema, cu oameni din interiorul sistemului, care lucreaza pentru ei.

Ce se intampla acum?

Dupa cum au planuit ei, fiindca am esuat in incercarea de a ne iubi pe noi insine, am ramas blocati in imposibilitatea de a ne misca liberi, iar din cauza fricii noastre de propriul potential, de puterea noastra, Universul nu ni i-a trimis pe acei conducatori cosmici, plini de maretie si iubitori. El ne-a trimis oameni viciati, ucigasi, care nu ezita sa ne prade de tot ceea ce avem, pana la ultimul banut.

Asa se petrec lucrurile in Univers, iar toate acestea se vor intampla in continuare, pana cand nu vom mai avea nevoie de aceasta lectie. Daca invatam sa ne iubim pe noi insine, chiar daca acei oameni negativi vor mai ramane agatati, intr-o oarecare masura, de viata noastra, le vom putea spune „NU” tuturor celor care ne-au indoctrinat viata, cu ideea ca aceasta realitate este tot ce avem.

Daca vom trece la o constiinta pozitiva de sine, a stimei de sine, daca vom trai in prezent, avand puterea de a spune „NU”, oricui incearca sa ne manipuleze, atunci, dintr-o data, nu vom mai fi sclavii obligatilor fata de cei care au fost, in mod oribil, necinstiti cu noi – chiar daca asta inseamna sa superi pe cineva, fiindca acel cineva ti-a renegat respectul si suveranitatea pe care le meriti, in calitatea ta de copil perfect al lui Dumnezeu.

Meriti sa-ti porti singur de grija, sa-ti revendici dreptul de a exista.

Universul va vedea ca ti-ai invatat lectia si atunci, oamenii dornici sa-ti rapeasca libertatea si suveranitatea nu vor mai putea face acest lucru, fiindca si cea mai mica licarire de lumina in intuneric iti poate arata calea. Si chiar ne ajunge prin cate am trecut pana acum.

In prezent, are loc o trezire masiva a constiintei.

Exista o adevarata stiinta a slabirii sistemului imunitar. Daca ei te pot tine in energia fricii – adica iti induc ura fata de conducatori, fata de ceea ce li se intampla copiilor tai la scoala, fata de economie si finante – atunci esti mereu suparat si infricosat, si daca apare un nou virus, atunci te imbolnavesti. Este un fel de dezintegrare. Componenta nutritionista este un element secundar.

Deci, iata ce-ti recomand:

Daca te poti respecta pe tine insuti suficient de mult, astfel incat sa nu mai permiti prezenta acestor oameni in viata ta, la nivel personal, atunci se produce efectul celei de-a 101-a maimute, la nivel planetar. Iar acest lucru se intampla acum. Ne aflam intr-un punct in care se pare ca am trecut cu bine de nivelul la care asa-zisa Noua Ordine Mondiala facea jocurile. S-a terminat! Nu ii mai poti minti pe oamenii care au aflat adevarul!

Pentru ca o minciuna sa te pacaleasca, este nevoie ca tu sa fii dezinformat si sa nu stii ca este vorba de o minciuna. Daca stii ca esti mintit, situatia se poate remedia, fiindca, stiind care este adevarul, poti rade atunci cand cineva te minte.

Vedem cum marile sisteme financiare se prabusesc, fiindca sunt tari care au obosit sa le mai faca jocurile.

La un alt nivel, tot ceea ce se intampla acum reprezinta un fenomen energetic, care a fost programat sa se petreaca, prin deplasarea intr-o frecventa energetica mai inalta. Aceasta frecventa ne face mai constienti de noi insine.

Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru Pamant, pentru a-i salva pe copii, pentru a evita aceste pandemii si a te proteja pe tine insuti si finantele tale, pentru a crea o lume mai buna pentru generatiile viitoare, este sa ramai, cat mai mult timp, intr-o stare pozitiva, de optimism, pace si recunostinta.

Dintr-o abordare religioasa, cea de-a doua venire a lui Christos, Intoarcerea lui Mesia, este un fenomen care se petrece in fiecare dintre noi. Toate marturiile din documentele stravechi ne spun ca Figura Mesianica nu este o persoana, ci Ea reprezinta aceasta schimbare intr-un nou mod de a fi.

Dar fiecare isi va gasi singur raspunsurile; nu trebuie sa vina nimeni sa ne invete.

Mi s-a spus ca urmeaza sa aiba loc schimbari majore pe Pamant si in sistemul nostru solar. Nu am plecat capul, ca un sclav supus, in fata unei puteri mai inalte, si nici nu am spus: „Da, ai dreptate, iubite Maestre. Voi face tot ce spui tu”.

Eu nu cred ca intreaga lume se va schimba. La nivel energetic, ceea ce traim acum pare cel mai mizerabil mod de viata. Credinta mea este ca viata noastra va deveni de 100 de ori mai armonioasa.

David Wilcock

Din cugetarile lui OSHO

Exista doua moduri de a trai. Unul este sa traiesti dormind profund - atunci imbatranesti, cu fiecare clipa esti mai batran, cu fiecare clipa te apropii de moarte, clipa de clipa mori cate putin, atata tot. Toata viata ta consta dintr-o moarte lunga si lenta. Daca insa iti constientizezi experientele, daca esti atent la tot ceea ce faci si tot ce ti se intampla, daca savurezi experienta prin toti porii, daca incerci sa intelegi rostul ei, daca incerci sa-i patrunzi adancimile, daca o traiesti intens si total, atunci nu e doar un fenomen de suprafata. In adancul tau ceva se schimba prin ea. Devii mai vigilent. Daca aceasta experienta este o greseala n-ai sa mai repeti niciodata. Omul matur nu comite niciodata aceeasi greseala de doua ori. Insa cel care e doar batran face aceleasi greseli iar si iar. El traieste intr-un cerc, si nu invata nimic. Azi e suparat, ieri a fost suparat, alaltaieri a fost suparat, maine o sa fie suparat si poimaine la fel. Se supara intruna, se caieste intruna ca s-a suparat si ia intruna hotararea de a nu se mai supara. Insa acea hotarare nu produce nici o schimbare, ori de cate ori e deranjat de ceva sau cineva, supararea pune stapanire pe el, il poseda; se comite aceeasi greseala. Omul imbatraneste fara sa fi invatat nimic. Daca traiesti total experienta supararii, nu te vei mai supara niciodata. O singura experienta este de ajuns sa te invete ca supararea e o prostie, e un lucru absurd - nu ca e un pacat, ci doar o prostie! Iti faci degeaba rau tie, si le faci rau si altora. Nu merita. Atunci te maturizezi. Maine situatia se va repeta, dar supararea nu se va mai repeta. Iar omul care se maturizeaza nu decide ca nu se va mai supara, nu - asta e semnul omului care nu se maturizeaza. Omul matur nu ia niciodata decizii cu privire la viitor; maturitatea insasi are grija de asta. El traieste in prezent, si felul in care traieste hotaraste cum va fi ziua de maine.

Daca supararea e dureroasa, otravitoare, daca te face sa suferi cumplit, ce rost are sa te hotarasti sau sa juri ca n-ai sa te mai superi? E un lucru absolut copilaresc, n-are nici un rost! Daca ai aflat ca supararea este otravitoare, termini cu ea, nu te mai superi si gata! Calea aceea este inchisa, usa aceea nu mai exista pentru tine. Ai invatat ceva, asa ca nu mai repeti greseala, ba chiar s-ar putea sa razi de cat de prosti pot fi oamenii care se supara. Cu fiecare experienta, intelegerea ta evolueaza.

Poti sa-ti traiesti viata de parca ai fi in stare de hipnoza - asa traiesc 99% din oameni - sau poti trai cu intensitate, constientizand tot ce se intampla. Daca traiesti constientizand, te maturizezi; altfel doar imbatranesti. Iar a imbatrani nu inseamna a deveni mai intelept. Daca ai fost prost cand erai tanar, iar acum ai imbatranit, nu esti decat un prost batran, atata tot. Poti sa devii chiar mai prost, din cauza ca ai dobandit obiceiuri mecanice, ca un robot.

Viata poate sa fie traita in doua feluri. Daca traiesti inconstient, mori pur si simplu; daca traiesti constient, dobandesti tot mai multa viata. Moartea va veni, insa ea nu vine niciodata la omul matur, vine doar la cel care a imbatranit. Omul matur nu moare niciodata, pentru ca el invata chiar si din moarte. Pana si moartea o sa fie o experienta care trebuie traita intens si urmarita cu atentie.

Fiinta ta e nemuritoare, fiinta ta e binecuvantata, fiinta ta e divina, dar nu poti sa indesi in minte si in memorie acele experiente. Trebuie sa treci prin viata si sa le dobandesti. Exista multa suferinta, multa durere. Iar din aceasta cauza, oamenilor le place sa traiasca prosteste - trebuie inteles de ce atatia oameni insista sa traiasca in stare de hipnoza, de ce inteleptii ca Buddha si Iisus le spun sa se trezeasca, dar nimeni nu-i asculta. De ce? Ti-ai pus vreodata intrebarea asta? Raspunsul e simplu, daca sunt constienti, sufera. Aceasta somnolenta actioneaza ca un mijloc de protectie impotriva durerii. Insa exista si un neajuns: daca esti somnolent ca sa nu simti durerea, nu simti nici placerea. Imagineaza-ti acest lucru ca pe doua robinete; pe unul scrie durere, pe unul scrie placere. Vrei sa opresti durerea, opresti si placerea, pentru ca deasupra e un robinet pe care scrie constientizare, si amandoua sunt ori deschise, ori inchise pentru ca ambele sunt doua fete ale aceluiasi fenomen, doua aspecte. Omul se afla in dilema, daca vrea fericire, deschide robinetul si curge si durere. Daca e constient, e constient de amandoua. Viata e si durere si placere, si fericire si nefericire. Viata e si zi si noapte, si viata si moarte. Trebuie sa fii constient de ambele contrarii.

Asa ca ia aminte: daca ti-e frica de durere, ramai in stare de hipnoza; vei imbatrani si vei muri, ratand prilejul de a cunoaste fericirea. Daca vrei sa fii constient, atunci trebuie sa fii constient atat de durere cat si de placere; ele nu sunt fenomene separate. Iar omul constient este foarte fericit, dar e si capabil de nefericire profunda, lucru de care cei mai multi oameni nu sunt capabili.

Betivul cade in strada, se loveste cu capul de bordura si nu se intampla nimic. Daca ar fi constient, ar simti durere. Sa nu uiti niciodata ca ori de cate ori ajungi pe un pisc inalt, simultan exista si o vale adanca. Daca vrei sa ajungi in rai, radacinile tale trebuie sa fie in iad. Din cauza ca ti-e frica de durere nu poti sa devii constient si atunci nu inveti nimic. Este exact ca atunci cand, de teama dusmanilor, iti inchizi usile casei. Acum nu mai poate intra nici prietenul, chiar si iubirea e lasata pe afara. Nu intra nici dusmanul, dar nici prietenul. Ti-ai transformat prietenul in dusman.

Trebuie sa stii ca viata este o oscilatie intre contrarii. Nu poti sa fii fericit vesnic, altfel fericirea si-ar pierde intelesul. Fiecare placere isi are durerea ei, si fiecare durere isi are placerea ei. Atata timp cat omul nu intelege acest dualism al existentei, el ramane in mod inutil nefericit. Accepta viata asa cum e, cu toate suferintele si toate bucuriile ei. Nu umbla dupa imposibil; nu dori sa existe numai fericire si nici un chin. Chinul e fundalul negru pe care fericirea e foarte clara, exact cum in intunericul noptii stelele sunt foarte stralucitoare. Ele nu dispar ziua, ci doar devin invizibile, nu se vad din cauza ca nu exista contrast. Gandeste-te la o viata fara moarte, ar fi imposibil. Moartea defineste viata - ii da un fel de intensitate. Pentru ca viata e trecatoare, fiecare clipa devine pretioasa. Intelegand aceasta oscilatie, primesti cu bratele deschise si fericirea si nefericirea stiind ca fac parte din acelasi joc.

Daca nu uiti o clipa acest lucru, viata ta va avea o savoare cu totul noua - savoarea libertatii, savoarea neatasamentului. Orice ar veni, ramai linistit, intr-o stare de acceptare deplina. Omul care este in stare sa ramana linistit si sa accepte durerea, frustrarea si nefericirea, transforma insasi calitatea nefericirii. Pentru el, si nefericirea devine o comoara; pentru el, chiar si durerea da agerime. Pentru el, chiar si intunericul are frumusete, adancime, infinit. Pentru el, moartea nu e sfarsitul, ci doar inceputul a ceva necunoscut!

Alta zi, alte cugetari...

Societatea noastra isi pedepseste vinovatii. O crima este pedepsita prin alta crima, sau prin inchisoare pe viata, care e tot o crima. De fapt poate una mai mare. In inchisoare, un criminal sau un vinovat oarecare nu are nici o sansa sa se indrepte, din contra, traind in acel mediu, ii invata pe altii din experenta lui, si la randul lui, invata de la altii. Apoi cand iese ce are de facut decat sa-si testeze ce a invatat la "scoala". Tot acest sistem e PROST! Este cumva acelasi lucru cu a-ti creste un copil cu frica. Il bati cand greseste. Cand va fi liber va face tot ce nu i-ai dat tu voie... Acesti oameni, majoritatea nebuni trebuiesc tratati cu iubire. Numai prin iubire se poate vindeca o astfel de boala. Copiii sunt cicaliti: iubeste-ti parintii, iubeste-ti fratii, dar daca tu iti cresti copilul cu iubire nu este nevoie de nici un cuvintel in plus. Iubirea are niste proprietati foarte interesante: e ca o unda in apa. Se raspandeste in jur, noi trebuie sa fim iubire. Cu cat mai mare e piatra pe care o aruncam in apa cu atat mai mari sunt undele. Cum a schimba soarta omenirii nu prea e posibil, adica la cum e societatea acum, sa faci centre de reeducare in loc de inchisori si asa mai departe e practic imposibil, ce ne ramane de facut este macar sa ne schimbam noi si sa incercam sa nu-i mai pedepsim pe cei din jur pentru greselile lor, sa nu ne mai razbunam... nu degeaba proverbul ala spune ca razbunarea e arma prostului, nu degeaba Isus spune ca dc.primesti o palma sa intorci si celalalt obraz. Poate ca respectivul va va servi palma si pe celalalt obraz, dar va fi cu siguranta uimit de reactia ta. Daca te vei lupta vei primi si pumnul... "Vezi o roca pe drum. Atata timp cat nu o intelegi, pentru tine aceasta va ramane o bariera. In clipa in care ai inteles-o, va deveni o scara. Insa pana atunci vei striga: Cum pot merge mai departe? Nu pot, deoarece am o roca imensa in fata! Dar cand ai inteles te poti catara pe ea si apoi iti vei continua calatoria. Chiar ii vei multumi: Binecuvantata fie prezenta ta, pentru ca doar cand am urcat pe tine am ajuns pe un plan superior. Acum pot merge mai departe. Tu erai un instrument ajutator si eu credeam ca esti un obstacol! ... Nu lupta cu bariera, cu roca, deoarece atunci vei cadea si iti vei sparge capul. Cand lupti, ea iti va bloca calea, deoarece ca sa lupti trebuie sa te opresti din mers." OSHO. De fapt ce sa mai zic... lumea lupta pentru pace. Cum spunea o vorba din popor, asta e ca si cum ai... face sex (sa zic asa mai delicat) pentru virginitate... Asadar care e solutia? inca o revolutie, dar o revolutie a iubirii. Daca vrei sa scapi de rautatile celor din jur, raspunde-le cu intelepciune si iubire. De fapt e foarte simplu, daca cineva iti arunca o rautate, daca tu ii raspunzi la fel va fi un razboi continuu, daca insa tu ii arunci o privire blanda si lasi de la tine, vei schimba fundamental sensul comunicarii. Priveste-l ca pe un om cu probleme. E rau ca asa l-a facut societatea, hai sa schimbam asta! Cum se face un caine rau? este batut, este incoltit de mic in asa fel incat el sa fie ca un resort oricand gata sa sara la "bataie". Asa au ajuns si oamenii sa fie rai, dar exista speranta! Daca raspundem cu bunatate la rautatea celor din jur nu numai ca-i vom schimba si pe ei, dar viata ni se va parea mult mai frumoasa, mult mai intreresanta. Simtim astfel ca avem putere sa facem multe! Totul merge pe dos in momentul asta, lumea lupta pentru putere, numai ca banii si puterea asa cum e ea inteleasa acum nu fac altceva decat sa-i inraiasca pe cei din jur. Ne intrebam de ce oare vecinul e atat de rau, dar daca trebuie sa renuntam la a-i raspunde cu rautate nu putem. Pana la urma fiecare are dreptatea lui, e absurd sa afirmam ca drept si just este asa cum spunem noi. Asadar, celalalt ne vede la randul lui ca suntem rau cu el. Si uite asa, discutii interminabile despre cine a inceput si nici un rezultat. Daca insa brusc iti zici: gata, nu mai sunt suparat pe X-ulescu si te duci la el si-i zici... mai, am fost orb pana acum, orb de furie, iarta-ma, hai sa o luam de la zero, oare cum o sa fie? De ce sa facem asta? "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" iti spune ceva? De ce credeti ca a spus Isus asa ceva? E simplu, toti suntem niste licurici din marea Lumina. Avem impresia ca ala e nu stiu cum, ala e nesuferit, si asa mai departe, insa suntem asemenea unui ecosistem natural. Aviz celor care spun ca Avatar e o mare prostie de film. Acolo arata foarte bine legatura intre TOT, intre om si natura, toate sunt de fapt legate, numai ca noi traim fiecare pentru el, si normal ca Avatar pare o aberatie cu niste maimutoi care se agita pentru un copac, cand noi ne taiem copacii ca sa ne facem gard din ei... Am si uitat de unde am plecat cu discutia. Mda, de la pedepse, razbunare... ce sa mai zic, toata lumea se roaga iarta-MA (PE MINE) Doamne...asa cum si eu iert gresitilor mele (a se citi ultima parte repede, in genul... medicamentele...blah blah blah, repede acolo). Asadar TU iarta-MA pe MINE Doamne, eu ma mai gandesc daca ii iert pe cei din jur. Dar imi place ca lumea e credincioasa, merge la biserica, dar daca e sa ierte pe cineva... hmmm, complicata treaba... cum sa fac eu asta cand el nu stiu ce mi-a zis??? Pai cine sunt eu sa ma calce asa in picioare si tot EU sa ma duc la el...Ehh, sa vina el primul la mine macar! Sper sa nu supar pe nimeni cu satira mea, dar nu pot sa ma abtin. Asadar, vreti sa va iubeasca lumea din jur, sa se poarte frumos cu voi, cumparati cuie (cum era gluma aia), pofta in cui adica... daca nu aveti de gand sa oferiti voi mai intai. Cel mai bun exemplu de razbunare si rautate insa se gaseste in 90% din relatiile de cuplu. Asta pentru ca in mai toate cuplurile fiecare asteapta cate ceva de la celalalt, si in momentul in care nu primeste...poc! Celalalt, poc da... lasa ca vezi tu! poc poc! Fara dragoste neconditionata nu poate exista o relatie. Orice altceva e un joc de-a mama si tata, nu iubire. Vaaai cat am scris, gata ca dupa aia nu mai citeste nimeni ce scriu :) Iubiti-va, maine poate va fi prea tarziu...

Sfatul zilei urmatoare. Despre egoism.

Foarte multe persoane daruiesc ceva de genul... hai sa trec baba asta strada; chiar daca nu are nevoie, nu are importanta, e bine sa ajuti, sa daruiesti. Toata educatia e cladita de asa natura incat aflam ca e bine sa daruiesti, ne simtim prost cand altul daruieste si noi nu, si asa mai departe. Mi-a placut o povestioara in care un copil, in puritatea lui, la indemnul mamei sale sa ajute alte persoane, o intreaba: mama, dar de ce sa ajut eu pe cineva, iar cineva sa ajute la randul lui pe altcineva? ce treaba curioasa. De ce nu se ajuta fiecare pe el insusi??? Si cam asta e problema. Invatam ca a fi egoisti e rau, dar a darui e bine. Dar se pune problema... oare ce putem darui, daca noi nu avem nimic? PS: discutia nu are nici o legatura cu banii sau alte conceptii materialiste, este pur si simplu o idee care lipseste din educatie. E vorba cumva despre orbul care doreste sa-l calauzeasca pe alt orb. Vrea sa dea ceea ce nici el nu are. A darui este un lucru foarte frumos, dar numai atunci cand faci asta intr-un mod natural, firesc. Ganditi-va la un copac. Daca el nu ar fi egoist, dezvoltandu-se pana acolo unde are ce darui, fie ca e vorba de mireasma florilor sale, fie ca e vorba de fructele sale, sau pur si simplu de aspectul sau, el nu ar mai avea nimic de daruit. Toata natura e egoista pana ajunge in starea in care daruieste fara nici cel mai mic efort. Daca ar fi sa ne analizam faptele noastre, 90% din cei care daruiesc, o fac doar ca sa-si "rezerve" un loc in raiul promis de biserica, sau pentru a fi in rand cu lumea. Lumea e atat de complexa.... nu mai zic ca atunci cand dai un ban unui cersetor pe strada, acesta poate fi batut pt. acel banut, alti oameni fara vina sunt racolati si chiar mutilati pentru a fi demni de toata mila, pentru a prospera afacerea stiu eu carei "filatropici". Sau pur si simplu vine taica-su si-i ia banii sa-si mai ia o sticla de jamaica. Dar uite ca mi se duce mintea de colo-colo. Cum spunea si copilul cel mic, nimeni nu ne invata sa ne iubim destul pe noi insine, sa ne crestem spiritele pana acolo unde am putea darui lucruri cu adevarat bune... Asa ce daruim noi? daruim nefericirea noastra, daruim din amaraciunea de zi cu zi, in loc sa folosim acel timp pentru a ajunge sa avem fructe dulci asemenea copacului... Pana la urma ce tot incerc sa spun aici? Nu sa nu mai daruiti, Nu sa fiti egoisti, ci sa rezervati mai mult timp dezvoltarii voastre spirituale, sa nu mai fiti asa duri cu voi, sa va iubiti mai mult, sa va iertati mai usor greselile, sa traiti doar clipa prezenta, nu trecutul cu greselile lui si nu viitorul cu probleme si griji, sa fiti multumiti de ceea ce sunteti, sa fiti mai naturali, sa nu mai incercati sa copiati pe unul si pe altul, si abia dupa aceea, cand veti radia de fericire, optimism si bucurie, veti vedea ca acestea vor fi un dar nepretuit pentru toti cei din jur. Si in final, o alta remarca cumva de aceeasi natura, daca nu va plac cei din jur, daca vi se pare ca toata lumea are ceva cu voi, ca toate merg pe dos, nu mai cautati vinovati in afara voastra. Schimbati-va si se vor schimba si cei din jur. Daca tu esti morocanos, nu e normal ca toti cei din jurul tau vor fi la fel? Daca seful arunca cu venin in tine si tu taci si inghiti si-i transmiti numai ura, nu e normal ca relatia va fi intotdeauna aceeasi? Veninul se stinge cu miere, schimba-te pe tine si se vor schimba si toti cei din jurul tau!

Sfatul Zilei

Cine esti tu sa-i schimbi pe altii?

Toate prostiile din lume se intampla deoarece suntem crescuti sa semanam cu X si Y, nu suntem lasati sa crestem asa cum ne-ar fi placut sa fim. Suntem crescuti sa ne fie teama de tot ce ne inconjoara... asa... dupa proverbe prostesti gen "paza buna trece primejdia rea". Suntem invatati de mici ca dc. umblam fara caciula racim, si asa mai departe. Ei...crestem noi si ajungem sa facem aceleasi lucruri cu cei din jur. Ne credem buricul pamantului si incercam sa-i sfatuim pe toti din jur ca noi stim ce e bine si ce e rau pentru ei. Cu siguranta fiecare dintre voi a auzit de vreun parinte mai istet care nu si-a lasat copilul sa se faca artist ca mai bine e medic sau stiu eu ce meserie mai banoasa. Asta e cel mai clasic exemplu, dar ce e si mai trist, e ca incercam sa ne implicam in viata altora pornind de la cele mai mici prostii (de genul... nu mai manca aia ca nu e bun). Oamenii trebuie lasati liberi. Un om care nu e liber e asemenea unui papagal intr-o colivie pe care familia/prietenii il tin doar sa-l admire cat de frumos e el, asa...colorat si ascultator. Oamenii trebuie sa-si urmeze visele, sa afle singuri de ce nu e bine sa faci aia si aialalta. Stiu ca vorbesc SF-uri, dar ar fi bine ca macar cei care cititi aceste randuri, nu sa nu mai dati sfaturi, dar macar sa fiti constienti cand o faceti. "Nu mai spala sambata mai vecine ca e pacat!" iar acolo un beculet se aprinde si zice... hmm, oare? Oare e pacat? Dar cine sunt eu sa incerc sa-l schimb pe el? "Dar ii vreau binele doar!". OARE?

Ca sa-mi termin sfatul zilei:

Orice se intampla in viata este spre binele nostru... asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!

Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.

La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata... si motivele lor au fost toate lucruri "MICI":

Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.

Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.

O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.

Un altul a pierdut autobuzul.

Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.

Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.

Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.

Altul nu a gasit un taxi.

Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea.

Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast.

De aceea este in viata astazi.

Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon.... adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment...

Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat.

Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.

Misterul Vietii

"Iată misterul vieţii. Niciodată să nu te simţi perfect, niciodată să nu pretinzi că ai dreptate – să nu te laşi prins niciodată în capcana asta. Şi niciodată să nu gândeşti despre cineva că greşeşte, pentru că aceste două lucruri merg mână-n mână – dacă te simţi corect, îi vei condamna întotdeauna pe alţii şi te vei gândi că altcineva greşeşte. Acceptă oamenii aşa cum sunt. Ei sunt aşa cum sunt, cine eşti tu să decizi dacă au dreptate sau dacă greşesc? Daca gresesc, sufera, iar daca sunt corecti, sunt binecuvantati. Dar cine esti tu sa-i judeci?

Faptul că-i judeci pe alţii face ca egoul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greşeşlile altora – le dă sentimentul că ei sunt corecţi.

Încercăm din răsputeri să fim corecţi. În societatea de azi este o luptă continuă despre cine a greşit, pe cine să dăm vina, pe cine să blamăm când ceva iese prost, rău etc. Iată o soluţie:

Fii plin de compasiune, fii inteligent, fii iubitor. NU îi judeca pe alţii. ŞI NU începe să te crezi corect, nu te considera niciodată sfânt. Să nu devii vreodată „Sfinţia Sa”. Niciodată.

Rămâi obişnuit, rămâi necunoscut. Şi în statutul tău de nimeni vine musafirul esenţial... în starea ta de nimeni, tu devii gazda." OSHO

Hai sa-i ajutam!

Familia Lidia C. (Am fost de Paste la ei).

Aici ne-am intalnit cu 2 fetite si un baietel: Alexandra de 14 ani, Amalia de 12 ani si David de 4 ani. Baietelul avea foarta multa energie si era foarte vesel, s-a bucurat nespus de toate jucariile (la fiecare jucarie ridicata din cutie exclama "ce frumos!"). Fetitele erau mai timide si mai retinute, poate chiar triste ar fi cuvantul potrivit. Am inteles de la doamna C. ca invata foarte bine, Alexandra e in clasa a 8-a si e talentata la desen. Ar vrea sa mearga la liceul de Arhitectura. Amalia, fata cea mica. este in clasa a 6-a si este pasionata de biologie.

Povestea lor: doamna C. s-a despartit de sotul dansei acum 4 ani si este singura care aduce un venit in casa, venit obtinut ca menajera. Acest venit nu este stabil si este mai mult decat insuficient pentru nevoile de baza ale acestor copilasi (50-100 lei din cand in cand). Intrucat nu isi poate permite sa il dea pe David la gradinita, baietelul merge cu ea de fiecare data cand trebuie sa lucreze. Au avut un mare necaz acum mai putin de 1 luna: si-au pierdut casa care a fost retrocedata fostului proprietar. Doamna spune ca aceasta retrocedare a fost facuta ilegal si fara ca persoana beneficiara sa fi fost proprietar anterior. Insa veniturile nu le-au permis sa se lupte cu aceasta rezolutie. Legislatia in vigoare le da dreptul la un ajutor de chirie de 900 RON pentru o perioada de 2 ani, insa din cauza unor probleme birocratice nu au acces la aceasta suma.

Acum locuiesc cu chirie intr-o casa cu 2 camere pentru care platesc 1000 RON/luna. Le-a fost foarte greu sa stranga aceasta suma si nu le mai ramasesera bani pentru mancarea de Paste. Casa este foarte departe de vechea lor casa si de scoala copiilor, insa fiind una din cele mai bune scoli din Bucuresti doamna C. a preferat sa nu ii mute de la scoala si sa faca acest drum in fiecare zi. Conditiile sunt destul de proaste: au apa de la put (care nu este potabila) si sunt nevoiti sa bea apa cumparata, toaleta este in curte, strazile sunt neasfaltate si cand am fost noi erau pline de apa si noroi.

Ar avea nevoie de:

- o masina de spalat (care sa nu fie automata)

- rechizite (caiete studentesti)

- un avocat care sa le poata ajuta pentru a obtine ajutorul de chirie

- o slujba stabila pentru mama

- multe bidoane de apa plata.

In idee, ar avea nevoie de orice! Cine doreste sa participe... stiti ce aveti de facut!

Boala lu' Calachi

M-am mai gandit... ca s-o parafrazez pe vaca de Fulga. Cred ca toata lumea e constienta ca exista efectul Placebo, daca nu, cautati pe atotstiutorul Goooogul, sau aruncati un ochi... sa zicem aici. Asta ce ar insemna? Ca daca ne doare capul si ne zice cineva ca s-a inventat un medicament care ia durerea de cap in 3 secunde si ne pune un cub de zahar intr-un pahar cu apa, capusorul nostru proceseaza, si se conformeaza. Dar se pare ca nu suntem constienti de asta din moment ce aud atata lume in jur ca se plange de sanatate, de nefericire si asa mai departe. Normal, mereu trebuie sa afirmam ca ne simtim bine, pana in punctul in care ne convingem si pe noi ca ne simtim bine cu adevarat, dar nu... oamenii prefera sa se planga. Mai mult, inca de mic, un copil este invatat ca daca se simte rau, scapa de scoala, sau din a-si mai face temele, sau e alintat, i se aduc cadouri si asa mai departe, iar in timp, cand ajunge chiar la maturitate, lumea la servici il scuteste de munca, sau il compatimeste, s.a.m.d. Acest fapt conduce la dorinta inconstienta a omului de a se simti rau. Majoritatea raului ni-l facem cu manutele noastre, sau poate mai bine zis, cu capusorul nostru! Toate bolile care ne inconjoara sunt rodul celor care creaza medicamente de altfel... ori prin crearea si raspandirea virusilor, ori pur si simplu prin cate o campanie mediatica extrem de agresiva (vezi gripa aviara, porcina si asa mai departe)... ati mai auzit ceva de ele? Sunt curios ce urmeaza.... gripa pestelui (sau a boului de balta poate). Acelasi lucru si la virusii de calculatoare... cine crede ca exista oameni care fac virusi asa... din pasiune... cativa or fi ei, dar sunt sigur ca sunt recrutati imediat de firmele care produc antivirusi... Cine ar mai lua antivirusi dc nu ar exista virusi??? Asadar... e mai clar ca lumina zilei ca virusii sunt creati de cei care fac si antivirusii. Iar ca sa revin la virusii umani, mi s-a parut foarte firesc cum era demult prin orient: doctorii erau platiti cat timp pacientii lor erau sanatosi si li se imputau din leafa zilele cat pacientii erau bolnavi... E mult mai logic decat cum e in societatea noastra! La fel si preotii... mi se pare absurd sa dai bani la popa sa-ti ingroape mortu'. Mi se pare mie sau toate merg pe dos? Ma rog... societatea, asa cum e ea, nu-mi fac prea multe sperante sa se intoarca precum celebrul Hopa Mitica, care cade-n... fund si se ridica, dar macar oamenii, de dragul lor, daca ar intelege ca-si fac rau jelindu-se si plangandu-si de mila, tot ar fi ceva... Da na... stiti voi zicala despre lucrul manual... va las sa meditati! A, si inca ceva, de acum, FABRICA de ZAMBETE lanseaza campania permanenta de intr-ajutorare a familiilor nevoiase, care cu ce vrea. Cand se strang destule lucruri pt. o familie... ne si ducem sa le furam un zambet, e o prostie sa fim mai buni DOAR de Craciun, Paste sau stiu eu ce zi... Trebuie sa fim mai buni in fiecare zi, sa ne gandim ca unii traiesc de pe o zi pe alta. Acum cateva zile, in campania de 1 iunie am intalnit o familie care era atat de fericita ca le-am luat peste... nu mai mancasera de nu mai tineau minte cand... sper ca va dati seama de gravitatea acestui fapt, dar na... nu mila le trebuie, ci cate un gest frumos din cand in cand. Hai ca se poate! Cand simtiti ca viata e grea, dati ceva de la voi, veniti cu noi acasa la cate o familie de genul asta, vedeti cum zambesc cei mici de la o jucarie si 3 bomboane si va trece. Pa, si pe curand!

Va indoiti ca exista viata dupa moarte? ca exista Dzeu?

DISCUTIE INTRE DOI EMBRIONI:

- Tu crezi in viata de dupa nastere?

- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.

- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…

- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.

- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.

- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.

- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?

- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.

- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

1 iunie 2010

A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.

Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.

Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”

---

Morala:

Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.

Asadar, aviz celor care se tot plang de nefericire, de viata lor grea si asa mai departe... Ia incercati si pe calea asta... sa vedem... cum o sa va mai simtiti dupa aceea? Mai multe nu mai spun, las pozele sa vorbeasca!

Povestea inimii

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este?

O poti imparti cu altii?