vineri, 24 decembrie 2010

Renastere


O frunza in caderea ei este atat de pura si curata,
Incat iti poti dori sa vezi doar frunzele cazand toate odata
Dar frunza trece-n drumul ei catre pamant in vals de toamna
Si viata-i scurta se petrece-n gandul ei de mandra doamna

Si toate trec, nimic nu-i infinit in scurta si frumoasa viata
Si cand te crezi in varf de munte te trezesti din nou in ceata
De-ar fi sa ascultati un sfat de viata cat mai minunata,
Sa vreti ca sa traiti o viata lunga si plina de iubire nepoluata!

Puteti sa va imaginati, ce simte-o frunza-n toamna spre sfarsit?
Puteti simti ce simte insusi Soarele cand piere-n asfintit?
De-ati auzit povestea pianistului de pe ocean vreodata,
Puteti sa intelegeti, de ce o viata merita intr-adevar sacrificata?

O pasiune nu e doar ceva facut ca sa se piarda in multime
Si nici ca sa traiasca printre mii si mii de lucruri anonime!
Un rau facut, are intotdeauna o menire mult mai sacra
Decat sa te razbuni si tot ce-a fost sa arzi sub flacara

Si arta s-a nascut din dragostea de a putea ierta
Si ea ne da puterea sa putem in orice clipa a crea
Caci viata e atat de scurta cand gandim cum trece peste noi
Si nu-i deloc frumoasa, n-are farmec, decat de-i petrecuta-n doi,

Totul e aranjat de Sus intre perechi, de doua cate doua,
Cum amintirile si povestirile exista pentru a se spune voua
Voi ce cititi acum aceste randuri fara seaman fermecate,
Va veti gandi, veti face din a voastra viata, nu doar amintiri uitate

De un nepot, un frate, sora, mama, tata, fiu sau o bunica
Si veti porni la inceput de la o piatra cat ar fi de mica,
Si veti renaste, viata veti trai si veti iubi necugetat,
Indiferent de varsta sau de sunteti fata sau barbat

Veti lua in brate dragostea adevarata si veti strange tare
Orice imagine, orice simtire, orice gand ce-n minte sare,
Orice va mangaie suflarea ce v-a dat-o Cupidon vreodata,
Si veti porni din nou la drum,... cu dreptul asta data!

Si vreau sa spuneti lumii toata cat de mult inseamna pentru voi
Sa nu fii singur, sa traiesti asa cum Dumnezeu ne-a vrut a fi: in doi!
De va ganditi ca nu se merita sa mai iubiti, sa fiti iubiti vreodata,
Sa stiti ca va-nselati si merita sa dati orice pentru-o iubire-adevarata!

De muzica ce canta-n capul vostru va trezeste un fior nostalgic
Lasati bulinele, si medicii, si-n fiecare zi antinevralgic!
Creati ceva, si arta va va rasfata si va va rasplati
Caci veti avea din nou puterea de a mai putea iubi!

Copacii stau in preajma noastra si asculta tot ce se petrece
Si nimeni si nimic in arta povestitului nu ii intrece!
De-ai asculta copacii... ce povesti ne-ar spune-n fiecare seara...
De-ai sti cate s-au perindat pe langa ei, ai sti ca viata nu-i amara

Si ai afla cat de frumos e sa traiesti langa persoana ce iubesti
Si toata viata s-o petreci, sa i-o dedici, sa-i canti, sa n-o ranesti,
Iar de Adam si Eva ne-au tot invatat cum sa gresim,
Isus ne-a invatat cum sa iertam si mai ales cum sa iubim!

Si nimeni niciodata nu ne va fura ce-am rasadit in viata minunata
De nu vom cauta ca sa furam din viata altuia cu plugul greu arata
Caci viata e ca un ogor unde ne semanam din greu samanta
Si apoi noi traim si-o aparam cu viata, cu-ntreaga fiinta,

Si viata ne incearca, ne ademeneste cum vrea, si mai ales cum poate,
Caci vrea sa vada de putem trai si clipe minunate...
Asa cum pianistul de pe vasul care l-a nascut nu a putut sa plece,
Sa-si faca viata minunata, sa spele toate petrecute ca un dus cu apa rece

Asa nici noi nu vom simti vreodata a avea curajul
Sa tragem dupa noi din suflet cu tot echipajul
Si sa lasam in laturi tot orgoliul pentru o iubire
Si vreau sa cred ca omul e facut ca sa traiasca-n fericire

Si cred ca toti putem iubi cu-adevarat si toti putem renaste
Si cred ca toti putem ierta asa cum suntem toti iertati de Paste
Si cred ca viata ne e minunata daca vrem sa o traim iubind
Si cred ca cel mai minunat e sa iubesti traind!

joi, 23 decembrie 2010

Zambete de Craciun





Si uite ca am reusit sa mai aducem cateva zambete in pragul Craciunului! Nu este chiar greu, tot ce trebuie este un pic de bunavointa! Cu aceasta ocazie vreau sa fac un anunt: dupa anul nou, undeva prin luna ianuarie, vrem sa facem o "sedinta", sa punem bazele unei fundatii in toata regula, si sa ne organizam mai bine. Cine este doritor de a aduce zambete pe fata unor copii nevinovati, nu numai de Craciun si Paste, este invitat! Stiu ca toata lumea este ocupata, joburi, scoli, viata particulara, etc, insa o zi pe actiune daca va dedicati, credeti-ma - chiar faceti diferenta! Si in plus de asta, asa cum daca mergeti odata la o ecologizare nu mai scapati niciodata nici macar o guma de mestecat pe jos, la fel si aici: o data daca participati la o distribuire de cadouri de genul acesta, va veti schimba cu siguranta! Veti aprecia altfel viata pe care o aveti! Asadar, multumesc din suflet celor care au dat o mana de ajutor, si vreau sa fac aici o paranteza. Au fost si persoane care s-au dus la librarie, au luat 3 caiete si 2 creioane de 5 lei si le-au adus la noi... vi se pare greu? este cel mai frumos gest posibil pentru cineva care nu dispunea de prea multi bani, insa a facut diferenta! diferenta intre nepasare si faptul ca le-a pasat!

Sarbatori Fericite la toata lumea !!!

luni, 20 decembrie 2010

Life or Something Like It

Nu va mai plangeti, nu mai traiti viata doar ca sa munciti, mancati si dormiti, nu mai asteptati mereu ziua de maine, nu mai traiti in trecut! Maine poate nu veti mai fi!!! Daca ai sti asta ti-ai mai pune aceleasi probleme ca acum? Ai o problema? Pune-ti castile cu cea mai frumoasa muzica care te atinge la inimioara, goleste-ti mintea de toate prostiile si gandeste cu inima! Ai gandit destui ani cu capul. In orice moment se poate intampla ceva si viata s-a dus pe ziua de maine... Pentru cine nu a vazut filmul, il recomand cu drag - Life or Something Like It: http://www.imdb.com/title/tt0282687/

Asadar, gata cu temerile, gata cu "sahul", gata cu emotiile, cu timiditatea! Traieste-ti viata asa cum iti place nu cum vor altii sa ti-o traiesti! D-zeu ne-a facut unici, insa noi incercam sa semanam cu ceilalti, sa fim niste copii imperfecte ale altora! Cred ca avem cu totii un rost pe lumea asta, si cate clipe traim trebuie sa ajungem la el din aproape in aproape. Pentru asta trebuie sa gandim mereu cu sufletul. Atata timp cat in tot ce faci ai numai intentii bune, oricine se ridica contra ta, o sa stai neclintit.

Uite si o povestioara care-mi place mie tare mult:

Motto: Cine vrea să împrăştie lumină trebuie să reziste arderii.
M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.
De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

Asadar, cum mai spuneam, viata e ca un joc, de ce atata suferinta, rautate, egoism... Hai sa-l jucam impreuna, sa nu mai tragem mereu numai pentru noi... Ca sa facem asta trebuie mai intai sa invatam sa fim noi fericiti, nu sa-i facem pe altii fericiti! Cand o sa ajungem sa radiem numai lumina, asta va veni de la sine. Toti in jur vor simti flacarile de lumina izvorate din noi! Un copac cu mere viermanoase nu va face pe nimeni fericit. Daca copacul viermanos va incerca sa-i inbuneze pe cei din jur, sa-i faca fericiti, doar ii va amari. Daca copacul se va ocupa intai de el, merele lui vor fi dulci si atunci nu va mai depune nici un efort, toata lumea va veni la el!