Nu va mai plangeti, nu mai traiti viata doar ca sa munciti, mancati si dormiti, nu mai asteptati mereu ziua de maine, nu mai traiti in trecut! Maine poate nu veti mai fi!!! Daca ai sti asta ti-ai mai pune aceleasi probleme ca acum? Ai o problema? Pune-ti castile cu cea mai frumoasa muzica care te atinge la inimioara, goleste-ti mintea de toate prostiile si gandeste cu inima! Ai gandit destui ani cu capul. In orice moment se poate intampla ceva si viata s-a dus pe ziua de maine... Pentru cine nu a vazut filmul, il recomand cu drag - Life or Something Like It: http://www.imdb.com/title/tt0282687/Asadar, gata cu temerile, gata cu "sahul", gata cu emotiile, cu timiditatea! Traieste-ti viata asa cum iti place nu cum vor altii sa ti-o traiesti! D-zeu ne-a facut unici, insa noi incercam sa semanam cu ceilalti, sa fim niste copii imperfecte ale altora! Cred ca avem cu totii un rost pe lumea asta, si cate clipe traim trebuie sa ajungem la el din aproape in aproape. Pentru asta trebuie sa gandim mereu cu sufletul. Atata timp cat in tot ce faci ai numai intentii bune, oricine se ridica contra ta, o sa stai neclintit.
Uite si o povestioara care-mi place mie tare mult:
Motto: Cine vrea să împrăştie lumină trebuie să reziste arderii.
M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.
De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.
De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.
Asadar, cum mai spuneam, viata e ca un joc, de ce atata suferinta, rautate, egoism... Hai sa-l jucam impreuna, sa nu mai tragem mereu numai pentru noi... Ca sa facem asta trebuie mai intai sa invatam sa fim noi fericiti, nu sa-i facem pe altii fericiti! Cand o sa ajungem sa radiem numai lumina, asta va veni de la sine. Toti in jur vor simti flacarile de lumina izvorate din noi! Un copac cu mere viermanoase nu va face pe nimeni fericit. Daca copacul viermanos va incerca sa-i inbuneze pe cei din jur, sa-i faca fericiti, doar ii va amari. Daca copacul se va ocupa intai de el, merele lui vor fi dulci si atunci nu va mai depune nici un efort, toata lumea va veni la el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu