Sfatul zilei urmatoare. Despre egoism.

Foarte multe persoane daruiesc ceva de genul... hai sa trec baba asta strada; chiar daca nu are nevoie, nu are importanta, e bine sa ajuti, sa daruiesti. Toata educatia e cladita de asa natura incat aflam ca e bine sa daruiesti, ne simtim prost cand altul daruieste si noi nu, si asa mai departe. Mi-a placut o povestioara in care un copil, in puritatea lui, la indemnul mamei sale sa ajute alte persoane, o intreaba: mama, dar de ce sa ajut eu pe cineva, iar cineva sa ajute la randul lui pe altcineva? ce treaba curioasa. De ce nu se ajuta fiecare pe el insusi??? Si cam asta e problema. Invatam ca a fi egoisti e rau, dar a darui e bine. Dar se pune problema... oare ce putem darui, daca noi nu avem nimic? PS: discutia nu are nici o legatura cu banii sau alte conceptii materialiste, este pur si simplu o idee care lipseste din educatie. E vorba cumva despre orbul care doreste sa-l calauzeasca pe alt orb. Vrea sa dea ceea ce nici el nu are. A darui este un lucru foarte frumos, dar numai atunci cand faci asta intr-un mod natural, firesc. Ganditi-va la un copac. Daca el nu ar fi egoist, dezvoltandu-se pana acolo unde are ce darui, fie ca e vorba de mireasma florilor sale, fie ca e vorba de fructele sale, sau pur si simplu de aspectul sau, el nu ar mai avea nimic de daruit. Toata natura e egoista pana ajunge in starea in care daruieste fara nici cel mai mic efort. Daca ar fi sa ne analizam faptele noastre, 90% din cei care daruiesc, o fac doar ca sa-si "rezerve" un loc in raiul promis de biserica, sau pentru a fi in rand cu lumea. Lumea e atat de complexa.... nu mai zic ca atunci cand dai un ban unui cersetor pe strada, acesta poate fi batut pt. acel banut, alti oameni fara vina sunt racolati si chiar mutilati pentru a fi demni de toata mila, pentru a prospera afacerea stiu eu carei "filatropici". Sau pur si simplu vine taica-su si-i ia banii sa-si mai ia o sticla de jamaica. Dar uite ca mi se duce mintea de colo-colo. Cum spunea si copilul cel mic, nimeni nu ne invata sa ne iubim destul pe noi insine, sa ne crestem spiritele pana acolo unde am putea darui lucruri cu adevarat bune... Asa ce daruim noi? daruim nefericirea noastra, daruim din amaraciunea de zi cu zi, in loc sa folosim acel timp pentru a ajunge sa avem fructe dulci asemenea copacului... Pana la urma ce tot incerc sa spun aici? Nu sa nu mai daruiti, Nu sa fiti egoisti, ci sa rezervati mai mult timp dezvoltarii voastre spirituale, sa nu mai fiti asa duri cu voi, sa va iubiti mai mult, sa va iertati mai usor greselile, sa traiti doar clipa prezenta, nu trecutul cu greselile lui si nu viitorul cu probleme si griji, sa fiti multumiti de ceea ce sunteti, sa fiti mai naturali, sa nu mai incercati sa copiati pe unul si pe altul, si abia dupa aceea, cand veti radia de fericire, optimism si bucurie, veti vedea ca acestea vor fi un dar nepretuit pentru toti cei din jur. Si in final, o alta remarca cumva de aceeasi natura, daca nu va plac cei din jur, daca vi se pare ca toata lumea are ceva cu voi, ca toate merg pe dos, nu mai cautati vinovati in afara voastra. Schimbati-va si se vor schimba si cei din jur. Daca tu esti morocanos, nu e normal ca toti cei din jurul tau vor fi la fel? Daca seful arunca cu venin in tine si tu taci si inghiti si-i transmiti numai ura, nu e normal ca relatia va fi intotdeauna aceeasi? Veninul se stinge cu miere, schimba-te pe tine si se vor schimba si toti cei din jurul tau!