Una pe fata, Doua pe dos...

Mda, traim intr-o lume intoarsa pe dos! Stresul e cuvantul de ordine. Inca de mici suntem stresati cu scoala. Ni se baga pe gat multe chestii pe care nu le folosim niciodata. Cam 90% din ceea ce invatam nu folosim... Traim mereu cu stresul, ca ne asculta, ca ne cearta profesorul, ca mai luam o nota mica, si asa mai departe. Vin apoi examenele importante pe care trebuie sa le luam, ne stresam iarasi in toata puterea cuvantului. Apoi munca... eh...munca... aici e stresul stresurilor. Avem sefi care abia asteapta sa aiba ce ne reprosa, colegi invidiosi sau pur si simplu rautaciosi, termene peste termene, hartogaraie total inutila de completat, problema banilor... niciodata nu sunt destui, si tot asa pana la batranete (norocosi cei care mai apuca asa ceva totusi...). Acum alta, vad prin metrou cum toata lumea umbla cu botnita, sa-si protejeze nefericirea... Le e frica de gripa porcului. Nu demult toate masinile treceau prin filtre, lumea era disperata cu gainile... si brusc s-a oprit. Dar sa revin, lumea e speriata de orice grohaie tembelizorul... Suntem mereu tinuti din scurt. Acum, pentru cei care au treaba cu sfera contabilitatii, mai nou, ca sa fie lumea mai mult decat ocupata, s-au bagat cateva raportari lunare, bilanturi si alte dracii inutile. Totul merge pe dos! Cand lumea incepe sa se plictiseasca, incepe sa medeiteze la ce nu merge bine, asa ca da-le de lucru sa nu se mai plictiseasca! Incep sa ma simt ca intr-un film de genul "Teoria Conspiratiei". Traim ca sa muncim, muncim ca sa mancam... Suntem precum un caine caruia ii arunca stapanul un ciolan, latra la toti cei din jur pentru a prinde partea mai buna de ciolan, si sta in lantul lui constiincios. Cam asta e viata noastra. Cel putin asa o traiesc majoritatea. Care e mesajul meu, ce vreau eu de fapt sa spun? Treziti-va oameni buni! Sa facem ceva! In primul rand cu noi insine, caci mai multe nu avem putere sa facem! Nu mai puneti atat la suflet prostiile de la munca, nu mai fiti rautaciosi cu lumea din jur! Ganditi-va ca sunteti singuri pe... Luna, si vedeti un om, un strain... De nu fugiti dupa el si-l imbratisati ca pe un frate! De ce? Incercati sa meditati pe tema asta! Probabil ca oricum cei care cititi aceste randuri si ati ajuns asa de departe cu lectura in acest subiect, sunteti oricum mai treji decat restul. Dar incercati sa-i treziti si pe cei din jur. Azi imi spunea o doamna... "off, toata viata m-am chinuit sa nu mananc aia, sa nu fac aia, sa fiu sanatoasa, si mi-au iesit niste analize... nu mai bine sa faci ce vrei si macar stii ca mori fericit?" ... si cata dreptate are... nu mai zic ca este genul care se supara foarte usor din toate prostiile legate de munca (mai ales pe mine), dar ce era sa-i zic... Incercati sa-i convingeti pe cei din jur ca incep sa se schimbe lucrurile. Numai cu incredere, credinta si bunatate fata de TOTI semenii vostri puteti fi cu adevarat fericiti. Deja vad tot mai multa lume scarbita de politica, de televizor si de toata mascarada asta, circul ieftin care se desfasoara zi de zi in jurul nostru. Incercati sa deconectati mufa de la ceafa (cei care au vazut un Matrix acolo... stiu la ce ma refer), si fiti mai buni, priviti-i pe cei de langa voi ca pe voi insiva, nu ca pe niste dusmani! Mai lasati naibii concurenta, competitia, invidia, gelozia, rautatea si toate draciile astea ca nu va ajuta la nimic! Haideti sa pasim in noua lume!