Teama de orice

Candva am fost copii. Candva am fost liberi. Acum suntem adulti si traim in lumea imaginara impusa de catre societate. Tot ceea ce facem, este rezultatul fricii. Incepe prin frica de a fi pedepsit, apoi dorinta de a fi laudat, sau frica de a nu fi... Apoi ne e frica de profesori, ne e frica de sefi, ne e frica de sot/sotie, ne e frica de tot ce ne indruga televizorul, ne e frica de tot ce ne inconjoara. Cand suntem copii ne nastem puri, ne nastem fara nici o teama. Insa totul se schimba apoi. Si la randul nostru, pentru ca asa trebuie... facem si noi la fel! Trebuie sa incercam sa ne gasim partea buna in noi. De TEAMA, ajungem sa mintim pe toata lumea. Ii mintim intai pe parinti, pentru a fi pe placul lor, sau pentru a nu ne oferi o portie de bataie, apoi ii mintim pe profesori pentru a nu ne lua o nota proasta, (sau o mama de bataie), apoi ii mintim pe sefi, pentru a nu ajunge... someri, mintim sotul/sotia pentru a nu avea parte de inca o portie de cearta, si mintim intr-un final pe toti din jur, ca sa picam bine in ochii lor. Fumam, bem, ne purtam asa cum ceva inauntrul nostru ne spune ca nu e bine, numai ca sa picam bine in ochii celorlalti, pana ajungem sa fim noi "ceilalti" pentru boboci... Toata viata e un vis nebun care se transforma in cosmar DACA nu ne trezim! Ce inseamna sa ne trezim? Inseamna in primul rand sa fim constienti ca tot ceea ce am trait pana acum e doar un vis. Cunoasteti senzatia trezirii dintr-un cosmar... eliberarea nemaipomenita... Dupa ce devenim constienti de asta trebuie sa respiram fiecare secunda de aer analizandu-ne comportamentul, analizand felul in care ne purtam cu ceilalti, felul in care aruncam cu otrava in toate directiile! Abia in a treia etapa trebuie sa incepem a renunta incet-incet la vechiul fel de a fi. Te calca cineva pe picior. Primul impuls pe care il ai e sa-i arunci cel putin o privire ofuscata omului, daca nu chiar niste cuvinte improscate cu otrava. Chiar daca faci asta, intai realizeaza ca ai fost RAU, si ca daca tu ai fi fost in locul celui care a calcat pe cineva pe picior, ai vrea sa auzi iesind din gura ceiluilalt "nu-i nimic", dar tu nu ai facut asa. Incet incet, daca constientizezi fiecare gest / miscare / vorba a ta, vei realiza ca esti atat de rau incat nici tu nu te suporti. In cuplu, daca celalalt iti face o observatie, gasesti ca ar fi momentul sa arunci toata otrava pe care ai strans-o. Celalalt, pe langa otrava capatata, mai lipeste si otrava lui si o arunca mai departe. Fratilor... invatati sa iertati, sa oferiti iertarea cu cea mai mare dare de mana. Cat de tare v-ar placea sa faceti o boacana atat de mare de v-ati da cu capul de pereti singur, si persoana pe care ati ranit-o sa vina si sa va zica cu caldura... "Nu-i nimic dragul meu, stiu ca nu ai facut-o sa-mi faci rau!". Stiu vi se pare un vis frumos, dar voi puteti face asta? Mai intai invatati sa oferiti, si apoi asteptati sa primiti si voi asa ceva. Ne-am invatat sa fim intr-o competitie continua cu toata lumea din jur, pana ramanem singuri si nu mai avem cu cine sa ne "intrecem". Abia atunci simtim ca am gresit. Altceva... atunci cand vedeti o persoana care va provoaca greata, incercati sa va imaginati ca sunteti pe fundul unei fantani si vedeti persoana respectiva deasupra, cu o funie, gata sa va salveze. Sa vedeti ce l-ati strange in brate dupa ce va salveaza... Totul tine de modul nostru de a vedea oamenii. Si cum am fost crescuti intr-o competitie continua, de la elevi, studenti, lupte pt. suprematie la munca, in cuplu si asa mai departe, normal ca tindem sa-i vedem pe ceilalti ca niste "inamici". Ce ar fi fost daca am fi fost invatati de mici ca facem parte din stolul de licurici care formeaza lumina cereasca? Ce ar fi fost daca ni s-ar fi spus ca de fiecare data cand facem o fapta buna, cand il ajutam pe celalalt luam o nota buna, si asa mai departe... Am fost crescuti insa in spiritul egoismului, totul pentru noi! Tot sistemul in care am crescut si in care ne balacarim este defect! Dar speranta este! Trebuie sa ne schimbam pe noi insine! Numai asa se poate face ceva. Trebuie de asemenea sa incercam sa deschidem ochii la cat mai multa lume. Putem considera ca e un extra-job (part-time dc. vreti) pentru D-zeu, sau chiar pt. noi insine. Sper sa auziti din ce in ce mai multi oameni in jurul vostru care exclama ca respira fericirea prin toti porii. As limita vocabularul doar la verbele "a darui", "a iubi", "a ierta". Am auzit nu demult o expresie... "Te urasc ca mi-ai dat raceala!". Ce-ar mai face bietul dobitoc daca nu ar mai avea cuvinte..."Te ...buuhuhu... ca mi-ai dat raceala!" ... "A... cu placere!". PS: ma distreaza cei care umbla cu botnita sa nu ia gripa porcina. Adevarul e ca ne cam trebuia si o botnita... lant avem, oase roadem, latram sa intram in posesia lor, cusca avem (unii da, unii ba), nu puteau sa nu ne dea si o botnita... sa nu care cumva sa muscam pe cineva, nu de alta. Ce mai... traim niste vremuri simpatice, zambiti mai des! (chiar si prin botnita... e la moda doar...)