7500

7500 e un concurs special pentru mine - concursul asta ne-a "brenduit" în "lumea" alergării montane pe mine și Marmotă ca Dragonu' și Marmota. Am făcut nebunia asta de concurs (în versiunea lui de kamikaze, adică 95km cu peste 7500m+) încă din 2011, de unde noi ne apucaserăm de alergare abia în oct.2010 la MPC-ul din acel an (de pomină:) Am terminat concursul în vreo 30 de ore jumate (o nebunie) - genunchii mei urlau din toți rărunchii, dar eram de pe atunci un pic dus cu pluta și am terminat concursul.

Apoi ba am abandonat că l-a durut pe Marmotă stomacul, ba m-am "rupt" eu, ba s-a oprit concursul din cauza vremii rea, prin 2015 am făcut și eu doar prima bucla de 30k din cursa și am ajuns la Peștera tot cu Marmota - prin diverse conjuncturi, cu ocazia abandonului echipei lui.

Apoi, în 2016 m-am băgat la hobby cu Diana și am ieșit pe locul 2 cu 7:54, ceea ce ne-a dat imboldul sa participăm anul ăsta la Elită (moka) - zis și făcut. Ne-am făcut planuri serioase de timpi - eu cam aveam de gând sa termin proba regină a acestui concurs sub 24 de ore, iar Diana voia să-l termine și pe cat posibil cu o clasare cat mai bună. I-am zis că nu mă interesează neapărat poziția în clasament, oricum erau câteva echipe pe care le știam a fi mai bune ca noi, cel puțin fete care aveau mai multa experienta ca ea.

Cu toate astea, ne-am propus sub 24h, am apucat de am băgat o tura de vreo 10 ore cu bucățile din concurs pe care nici eu nu prea le mai țineam minte din 2011 și nici Diana nu mai pășise pe ele...

Dar gata cu abureala, să vorbesc despre concurs acum:
In Valea Dorului aveam în plan 01:00, a ieșit 1:01 - eram cu Adrian și Adriana Cxi (numele de pe fcb:) niște oameni foarte faini și o gașcă mare desigur, că eram la început. Până la Stana Regală aveam ceva emoţii cu tăierea serpentinelor pe acolo (că mi-am luat-o cu Marmotă într-un an de am coborât aproape în Sinaia), dar cu trackul de pe ceas a fost foarte bine, aveam în plan 2:00, am ajuns în 1:55.

Pe urcarea spre Piatră Arsă am stat parcă la coadă, simţeam pe alocuri că sunt la metrou în Bucureşti. Oricum, am ajuns bine, aveam 3:00 în plan, am ajuns în 3:07. Am luat apă, am salutat voluntarii din posturi şi am luat-o la vale pe Jepii Mari. La intersecţia dintre Jepi aveam 4:00 în plan, a ieşit 4:04. Aici am mâncat cu poftă pepene roşu, piersici, caşcaval, măsline, roşii cu sare, yummi.

Am început urcarea, l-am găsit acolo pe Bogdan Damian, ne-a urat toate cele, m-am bucurat să-l văd că e om foarte fain. Pe Jepii Mici aveam în plan să facem 2 ore. A fost vremea perfectă, trebuia să ajungem la Babe în 6:00, am ajuns în 6:08. La Cabana Caraiman ne aştepta Irinuca cu zâmbetul ei molipsitor. Mulţumim Irina pentru poze! Irina şi Cornel, aka Fisheye sunt fotografii mei preferaţi, aşa că m-am foarte bucurat să o văd pe Irina.

La Peştera aveam în plan 6:30, ghici ce, am recuperat cele 8 minute şi am ajuns la fix 6:30. Ne-a aşteptat Adi cu mâncare bună, ţin să-i mulţumesc mult pentru ajutor (şi găteala)!

Am început urcarea spre Omu cu drag şi spor, aveam "în proiect" 8:30 la Omu1, am avut 8:24. Am mâncat bine la Omu ce era pe acolo, punctul de control era afară, era încă vreme ok pentru a sta afară. Apoi am luat Valea Cerbului la alergat, am ieşit uşor-uşor din ceaţă, mai jos am auzit şi un mormăit - cred că era ursu' nesimţit a lu Totalcă - din câte am înţeles de la alte echipe nu prea voia să se dea din potecă. Aveam 10 ore în plan, au ieşit 9:47 - bun bun bun, dar şi mai bună a fost mâncarea acolo, am mâncat la pepene, piersici, caşcaval, roşii cu sare de nu mă mai puteam opri :) Ne-am găsit şi cu Cxi acolo, am luat şi apă şi la deal cu noi.

Pe urcarea spre Prepeleac ne-am tot văzut când cu o echipa, când cu alta, am luat apă în Poiana Izvoarelor şi numai decât am ajuns şi la Prepeleac unde trebuia să ajungem în 12:00 şi am ajuns în 11:32, ne-am salutat şi cu puştiu' de Alex - acu bag de seama că era încă minor că abia acu' a făcut 18 ani :)

Prin junglă a fost bine, că nu era căldura aia "nesimţită" din alţi ani. Am tot urcat spre Bucşoiu, am tras şi o poză pe vârf că tot spunea Silviu nush ce să nu ocolim vârful - noi oricum nu ştiam vreo scurtătură pe acolo... Am ajuns şi la Omu2 în 13:35, în plan era 14:00. Bucuroşi de timp, am mâncat bine, apoi am plecat degrabă la vale spre Ciubotea. Până la intersecţia traseelor am văzut şi Marmota cu Petruţul :) Ei terminau ultima urcare spre Omu, noi abia începeam coborârea. He-he, Marmotă... ce fel suna să ajungi la Omu3 pe lumina până nu demult...

Am dat bine la vale, la stană mai de jos era un câine mare lătrău în drum dar l-am salutat frumos, şi el la fel şi ne-am văzut fiecare de ale noastre. Am ajuns în Ciubotea în 15:32, iar planul era de 16:00. Numa' bine că începea să se lase noaptea. Am mâncat nişte supă, Diana nu prea a mâncat nimic - aici a fost un pic şi greşeală mea că nu am insistat să mănânce, dar nah, îmi era cam somn. Au venit şi Cxi, ne felicitau că am mers bine, şi noi pe ei, în special pe Adriana că era destul de nesigură pe ea din cauza unei accidentări.

Am plecat, la deal, deja se lăsase bine noaptea, ţineam frontala pe economic, o mai băgăm pe maxim doar când nu zăream marcajele. Ne-au depăşit Adriana cu Adrian - noi credeam că suntem pe locurile 5-6-7, dar aveam să aflăm apoi că eram pe 3-4 la momentul ăla. Oricum, noi eram veseli că până aici ne-am ţinut numai bine timpii de sub 24h. La Intrarea Valea Gaura am ajuns in 17:15 și aveam in plan 17:30. Am băgat de seama ca am pierdut 15 minute din avantajul pana la Ciubotea dar mai rău era ca o simțeam pe Diana cam obosita. L-am găsit și pe Conu' acolo - m-a întristat când am auzit ca nu se simțea bine și spunea ca abandonează. Apoi spre Omu am mai pierdut ceva timp ca ne-au mai ajuns niște echipe și la un moment dat o echipa a luat-o prin stânga unor stânci și ne-am luat după ei (ca-mi era cam somn). Urcând după ei mi-am dat seama ca traseul era prin dreapta. Ne-a depășit acolo și echipa lui Marius Sendre și coboram de fapt pe locul 5 (doar eram echipa cu numărul 5, nu?:)

La Omu3 am ajuns în 19:52, iar în plan era 19:30. Am pierdut ceva din avantajul avut în Ciubotea. Am mâncat câte ceva pe aici - nu prea mai intră mare lucru. Când eram prin ceaţă aproape de Omu şi vedeam că sunt echipe care o luau la vale spre Ciubotea abia, mi se ridica părul pe ceafă - amintindu-mi că aşa eram şi eu cu Marmota în 2011.

Am început coborârea spre Bătrâna, care a fost nasoală rău - o ceaţă de nu se vedea nimic - am lăsat frontala la genunchi - din sfaturile CPNT-iştilor şi mă uităm non-stop la track-ul de pe ceas - că nu se vedea nici o potecă, marcaje, nimic. Am adunat mai multe echipe rătăcite prin zona şi am ajuns şi la Bătrâna, apoi am ajuns în cele din urmă şi în Poiana Gutanu în 22:26, de unde trebuia să fi ajuns în 21:00, dar nah... în alergare, nu în bâjbâială. M-am bucurat oricum că am avut trackul şi mi-am şi încărcat ceasul pe lumină. Apoi a început să se lumineze cum urcam spre Strunga. Am ajuns şi acolo în 23:38, apoi am coborât pe la Padina şi în ameţeala mare am văzut eu un pod mai încolo şi am zis - ce să ocolesc să trec pe şosea apa - lasă că ştiu eu că-i un pod mai încolo. Până la urmă am trecut prin apă şi am ajuns şi la finish în 24:48 - un timp foarte bun de altfel. Robert cu Andrei au făcut ditai recordul, Marmota cu Bogdan au ieşit şi ei pe 3, cursa făină pentru toată lumea!

Una peste alta, Diana s-a descurcat admirabil (la primul ei ultra) - poate facem echipa și la UTF - vedem.

După vreo 2 ore de somn am coborât la bucătăria de la mănăstire (unde ne-am cazat) de am mâncat câte ceva, apoi am plecat cu Anca spre Omu să-mi iau şi eu un rucsac de sus - a început ploaia, am făcut şi 4 de Omu în 24 de ore (Florin cred că e gelos pe mine:)  şi cam atât.

No... ne mai auzim!