Cum se naste o paradigma

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce.
Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit una din maimute. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara.
A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
Va suna cunoscut?
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"

Albert Einstein

Exact asta s-a intamplat cu omenirea de-a lungul timpului. Facem lucrurile pentru ca asa trebuie... Precum niste maimute, salivam dupa banane (o viata frumoasa), dar nu facem nimic pentru ca ne temem ca celelalte maimute sa nu ne ia la bataie pentru ca ele stiu din mosi-stramosi ca daca incerci sa tinzi catre "hrana suprema" ti-o iei pe coaja... In rest... no comment!!! o sa trimit aceasta povestioara (reala de altfel) la toti care imi vor mai spune de acum ca nu se face ceva, ca nu se poate ceva sau alte replici din gama asta. Se poate orice fratilor! Numai sa vreti! Incercati sa ajungeti SUS sa vada celelalte "maimute" ca nu patesc nimic!

Sala de spectacole a vietii

In filosofia antica, grecii compara viata cu o piesa de teatru, in care soarta fiecarui om reprezinta de fapt un rol atribuit de o putere superioara. Omului nu-i revine decat misiunea de a juca cat mai bine acest rol. Ideea apare si la Eminescu in poezia Glossa: "Privitor ca la teatru / Tu in lume sa te-nchipui / Joace unul si pe patru / Totusi tu ghici-vei chipu-i / Si de plange, de se cearta, / Tu in colt petreci in tine / Si-ntelegi din a lor arta / Ce e rau si ce e bine".

Ideea apare de asemenea din ce in ce in mai multe filme / carti. In Matrix, suntem undeva in "formol", conectati la niste mufe, care ne fac sa traim realitatea pe care o stim cu totii. Vi se pare atat de imposibila ideea? Pe undeva adevarul e la mijloc. Daca te uiti la Avatar, pe langa faptul ca ti se face greata de rasa ai caror exponenti suntem, mai incepi si sa visezi cu ochii deschisi la lumea de basm in care putem pasi daca deschidem ochii. Prin reincarnari succesive suntem asemenea unor actori care isi joaca mereu rolul capatand experienta din ce in ce mai mult cu fiecare rol primit. Rolul este atat de real incat fiecare ne luam rolul mult prea in serios, suntem in stare sa-i blamam pe toti din jur doar pentru ca joaca un rol care personal nu ne place. Ganditi-va ca jucati un joc si mai vedeti pe cate unul care sufera ca a luat bataie si incepe sa faca ca toti dracii cand e calcat pe coada. Vi se pare poate foarte ciudat... cum unii nu sunt fair-play, sau nu stiu sa distinga jocul de realitate... Ei, asa suntem cu totii, sau poate suntem intr-un joc in joc in joc, etc. De ce spun toate astea, care e rostul? Pai e simplu... ca sa nu mai moara lumea de nervi, de ciuda, de rautate, de spaima si alte cele. E doar un joc, o piesa! Aveti idee ce se intampla cu voi dupa ce muriti? Credeti ca se termina "jocul"? Sa fim seriosi! Suntem niste "creaturi" mult prea complexe sa fie un joc atat de simplu. Asadar, va indemn sa traiti viata asa cum va place, sa spargeti gratiile coliviei in care v-ati nascut... sa coborati de pe scena si sa incercati sa iesiti in lumea mare, sa vedeti verdele sau albul minunat de afara, sa vorbiti cu copacii, sa visati mai mult cu ochii deschisi, sa va uitati la un om pe care nu-l cunoasteti deloc si sa-l priviti ca pe un frate, sa "sorbiti" din ochi pe toata lumea, sa iubiti mai mult, sa nu mai fiti atat de rai cu cei din jur, ca fiecare are rolul lui, dar in afara "scenei" toti suntem in aceeasi "strachina". Uitati-va la fiecare om pe care nu-l suportati si ganditi-va... ce-ar fi sa raman eu si cu el singurii locuitori ai planetei? Cum l-as mai privi atunci? Traiti clipa oameni buni!

Prietenia

"Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise.

Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba "...oare unde duce drumul asta?".

Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.

Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.

Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.

Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea

parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa intr-o parte, un om sezand la un birou .

Il intreba:

- Scuzati-ma, unde ne aflam ?

- Aici e Raiul - raspunse acesta.

- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?

- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.

- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.

- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise impreuna cu cainele sau.

Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba. Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte..

- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?

- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.

- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.

- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.

- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.

- Asta este raiul.

- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.

- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.

- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!...

- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni."

Comentariul e simplu: pastrati-va prietenii chiar si atunci cand va supara, si cresteti-le numarul pe cat posibil! Avem multe de invatat pe lumea asta si cel mai bine invatam de la prieteni!

Iar pe final un lucru tare adevarat despre prieteni:

Un simplu prieten , cand vine in vizita se comporta ca un invitat.
Un prieten adevarat, iti deschide frigiderul si se serveste.

Un simplu prieten , nu te-a vazut niciodata plangand..
Un prieten adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.

Un simplu prieten, nu stie prenumele parintilor tai.
Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai
in agenda telefonica.

Un simplu prieten aduce la ziua ta o sticla de bautura.
Un prieten adevarat soseste mai devreme pentru ca sa te ajute
la pregatiri si ramane mai tarziu ca sa te ajute sa faci curat..

Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.
Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.

Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare
prima cearta intre voi.
Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.

Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui.
Un prieten adevarat este mereu in preajma ta.