Uite ca se poate! Gasesc ca cele scrise mai jos de Georgiana (Mos Craciun-ul din rolul principal al acestui "film") sunt super-suficiente, iar pozele... fara cuvinte! As mai mentiona de fapt un singur aspect. Sunt destul de multi cei carora trebuie sa le multumim ca au renuntat la haine pe care nu le mai purtau, jucarii, paturi, etc, etc.... De asemenea, pe post de sanie a lui Mos Craciun (cu reni bineinteles), un sofer inimos care a facut posibila povestea. Mii de multumiri! Si bineinteles felicitari Georgianei care a gasit energia sa stranga atatia saci, sa-i sorteze, sa-i imparta si asa mai departe. Este foarte obositoare si incarcata de sentimente o operatiune de genul asta, iar satisfactia vine si ea odata cu zambetele ivite pe niste fete de copii chinuiti, dar e o satisfactie taioasa... dureroasa. Asadar, sa lasam actorul principal sa vorbeasca:
Campania “Sa daruim un zambet !” a ajuns la final. O sa incerc sa va povestesc ceea ce am simtit eu in aceste zile, desi vorbele nu sunt suficiente in acest caz. Cu ajutorul vostru am strans aproximativ 30 de saci cu haine, incaltaminte, jucarii, carti si am reusit sa aducem un pic de bucurie in casele unor familii din Calarasi. Fiecare familie a primit haine, incaltaminte, jucarii, paturi, carti pentru copii.
Am pornit la drum vineri, cu masina plina cu cadouri si cu Mos Craciun la volan. Da, noi am ales sa aducem Craciunul in octombrie! Multumim, Mos Craciun, pentru ajutor! J
Intr-o zi mohorata si ploioasa, a aparut un pic de soare si pe strada lor.
Intai am ajuns la familia Camburu, o familie cu 13 copilasi de o frumusete incredibila. Jucariile pe care le-am impartit au fost majoritatea daruite de o fetita pe nume Diana. Sa va povestesc despre Diana, un copil de 7 ani care -si poate misca doar mainile. In ciuda acestui handicap este un copil vesel, optimist, este curajoasa si mereu o luptatoare. Impresionata de povestea familiilor pe care doream sa le ajutam, ne-a daruit mai mult de jumatate dintre jucariile ei. Atunci cand vezi un copil tintuit intr-un scaun cu rotile intelegi ca de fapt problemele tale sunt inexistente… si atunci incepi sa traiesti cu adevarat. Multumesc, Diana!
Urmatoarea familie la care ne-am oprit a fost familia Borlan, cu 7 copilasi. Aici le-am daruit copiilor , majoritatea baieti, masinutele oferite de un bun prieten plus alte jucarii. Unul dintre baieti, premiant, acum in clasa a IV-a, i-a propus tatalui si un targ- daca vor avea note bune la scoala sa se joace cu masinutele. Mama ne-a povestit ca in ciuda tuturor problemelor copilasii se duc la gradinita / scoala, invata bine, sunt harnici si cuminti.
Au mai fost cateva opriri la alte familii din Calarasi, dar am ales sa va relatez doar despre primele familii la care am ajuns. Oamenii de acolo sunt simpli , nu vorbesc foarte mult dar de ce ar fi nevoie de vorbe ? Ochii lor spuneau mult mai multe decat ar fi putut exprima in cuvinte.
Si un moment amuzant in timp ce imparteam hainele: lumea spunea ca a venit Gigi Becali in sat, cu ajutoare J. Ei bine, de data asta erau doar niste tineri inimosi. Dar cred ca i-a crescut cota lui Gigi pe acolo :D.
Acum o sa las imaginile sa vorbeasca de la sine.
Va multumesc pentru ajutor! Indemnul meu dupa aceasta actiune este sa facem mai multe fapte bune si sa intindem mai des o mana de ajutor celor care au nevoie. Zambiti mai mult, viata e frumoasa!
Si un indemn pe care l-am auzit la Sighisoara, anul trecut : Sa facem bine!
Ma bucur sa vad ca pe lumea asta exista oameni care vor sa ajute si tin sa le multumesc ca au ajutat la aceasta campanie. Dumnezeu e sus si vede faptele bune facute de noi. Multumesc Geo,Iulian,Diana, Mihai, Stefan, bunului meu prieten care a dat masinutele si tuturor celor care au daruit hainute si au adus un zambet pe fata acestor copii.
RăspundețiȘtergere