Suntem diferiti! Da. Vrem ca ceilalti de langa noi sa fie fericiti, dar nu intelegem ca fericirea lor e diferita de modul nostru de a vedea fericirea... Crezi ca e bine sa ai o situatie stabila, sa fie totul ca tras prin inel ca sa fii fericit? Eu sunt de alta parere! Poti fi fericit si fara sa ai nimic. Cel putin asa suntem "construiti", doar ca tiparele societatii, acea colivie de "aur" ne face sa gandim raportandu-ne mereu la cei din jur, si bineinteles ca nu ne place sa ne uitam in jos (la cei mai "mici" ca noi) ci numai la cei care au stiu eu ce... Dar daca patrundem in universul lor, vom vedea ca nu sunt deloc fericiti oamenii care au de toate. Cam asta indica oricum si Fericirile din Biblie. Ce e o viata in care traim doar dupa principiile lumii care ne inconjoara, si noi ne tinem "inchisi" de atatea temeri si principii. Sa nu cumva sa te risti vreodata sa te urci pe munte caci vei pati pe acolo ce am vazut eu la televizor... Sa nu care cumva sa te sui in avion, ca ai vazut cate pica in ultima vreme... Si nu mai merge nici cu masina ca uite la televizor cate accidente se intampla... Ba mai mult, si trenurile se rastoarna acum... La fotbal daca mergi... mai iti rupi un picior ceva, sau mori de inima pe teren... ai vazut cate s-au mai intamplat! Dar stii? daca iesi seara in oras, ai vazut... se impusca lumea pe strada! Da unul cu masina peste tine si ziua in amiaza mare! Concluzia care ar fi? Hai sa stam fratilor in casa de dimineata pana seara... poate ca asa am fi fericiti! Ideea e alta, trebuie sa ne ascultam instinctele si sa nu avem teama de viata, ca pana la urma viata e facuta sa o traim, nu sa ne temem si de umbra noastra. Era povestioara aia cu taranul caruia i-a zis baba Ghisa ca o sa moara in accident de avion, si omu... ce avion, ca nu ma urc eu in avion... si pica un avion peste el in timp ce ara cu tractorul... Cat despre fericirea in viata de cuplu, pana nu invatam sa-l acceptam pe cel de langa noi cum este el... n-o sa fim fericiti in veci! Intotdeauna va aparea ceva care sa nu ne placa si atunci na... suntem nefericiti CU CEL DE LANGA NOI, asta ca sa nu spunem ca suntem nefericiti pt. ca cel de langa noi nu este asa cum vrem noi! Nu suntem flori in glastra pe care le ciuntim cu foarfeca pt ca nu ne place cum arata! Suntem oameni! Trebuie sa invatam sa-i acceptam pe toti cei din jur asa cum i-a lasat Dzeu, nu cum vrem NOI! Daca ati inteles asta puteti fi fericiti in orice conditii! Daca nu... soarta. Trebuie sa mai fie si oameni nefericiti pe lumea asta. Totul e in echilibru, doar ca a fi fericit sau nefericit e treaba de o secunda. E o linie peste care, daca ai calcat, esti fericit. Nu e o mare filosofie, noi alegem. Asa ca... alegeti si voi!
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Fericirea
Suntem diferiti! Da. Vrem ca ceilalti de langa noi sa fie fericiti, dar nu intelegem ca fericirea lor e diferita de modul nostru de a vedea fericirea... Crezi ca e bine sa ai o situatie stabila, sa fie totul ca tras prin inel ca sa fii fericit? Eu sunt de alta parere! Poti fi fericit si fara sa ai nimic. Cel putin asa suntem "construiti", doar ca tiparele societatii, acea colivie de "aur" ne face sa gandim raportandu-ne mereu la cei din jur, si bineinteles ca nu ne place sa ne uitam in jos (la cei mai "mici" ca noi) ci numai la cei care au stiu eu ce... Dar daca patrundem in universul lor, vom vedea ca nu sunt deloc fericiti oamenii care au de toate. Cam asta indica oricum si Fericirile din Biblie. Ce e o viata in care traim doar dupa principiile lumii care ne inconjoara, si noi ne tinem "inchisi" de atatea temeri si principii. Sa nu cumva sa te risti vreodata sa te urci pe munte caci vei pati pe acolo ce am vazut eu la televizor... Sa nu care cumva sa te sui in avion, ca ai vazut cate pica in ultima vreme... Si nu mai merge nici cu masina ca uite la televizor cate accidente se intampla... Ba mai mult, si trenurile se rastoarna acum... La fotbal daca mergi... mai iti rupi un picior ceva, sau mori de inima pe teren... ai vazut cate s-au mai intamplat! Dar stii? daca iesi seara in oras, ai vazut... se impusca lumea pe strada! Da unul cu masina peste tine si ziua in amiaza mare! Concluzia care ar fi? Hai sa stam fratilor in casa de dimineata pana seara... poate ca asa am fi fericiti! Ideea e alta, trebuie sa ne ascultam instinctele si sa nu avem teama de viata, ca pana la urma viata e facuta sa o traim, nu sa ne temem si de umbra noastra. Era povestioara aia cu taranul caruia i-a zis baba Ghisa ca o sa moara in accident de avion, si omu... ce avion, ca nu ma urc eu in avion... si pica un avion peste el in timp ce ara cu tractorul... Cat despre fericirea in viata de cuplu, pana nu invatam sa-l acceptam pe cel de langa noi cum este el... n-o sa fim fericiti in veci! Intotdeauna va aparea ceva care sa nu ne placa si atunci na... suntem nefericiti CU CEL DE LANGA NOI, asta ca sa nu spunem ca suntem nefericiti pt. ca cel de langa noi nu este asa cum vrem noi! Nu suntem flori in glastra pe care le ciuntim cu foarfeca pt ca nu ne place cum arata! Suntem oameni! Trebuie sa invatam sa-i acceptam pe toti cei din jur asa cum i-a lasat Dzeu, nu cum vrem NOI! Daca ati inteles asta puteti fi fericiti in orice conditii! Daca nu... soarta. Trebuie sa mai fie si oameni nefericiti pe lumea asta. Totul e in echilibru, doar ca a fi fericit sau nefericit e treaba de o secunda. E o linie peste care, daca ai calcat, esti fericit. Nu e o mare filosofie, noi alegem. Asa ca... alegeti si voi!
duminică, 18 octombrie 2009
Campania "Sa daruim un zambet!"
Uite ca se poate! Gasesc ca cele scrise mai jos de Georgiana (Mos Craciun-ul din rolul principal al acestui "film") sunt super-suficiente, iar pozele... fara cuvinte! As mai mentiona de fapt un singur aspect. Sunt destul de multi cei carora trebuie sa le multumim ca au renuntat la haine pe care nu le mai purtau, jucarii, paturi, etc, etc.... De asemenea, pe post de sanie a lui Mos Craciun (cu reni bineinteles), un sofer inimos care a facut posibila povestea. Mii de multumiri! Si bineinteles felicitari Georgianei care a gasit energia sa stranga atatia saci, sa-i sorteze, sa-i imparta si asa mai departe. Este foarte obositoare si incarcata de sentimente o operatiune de genul asta, iar satisfactia vine si ea odata cu zambetele ivite pe niste fete de copii chinuiti, dar e o satisfactie taioasa... dureroasa. Asadar, sa lasam actorul principal sa vorbeasca:
Campania “Sa daruim un zambet !” a ajuns la final. O sa incerc sa va povestesc ceea ce am simtit eu in aceste zile, desi vorbele nu sunt suficiente in acest caz. Cu ajutorul vostru am strans aproximativ 30 de saci cu haine, incaltaminte, jucarii, carti si am reusit sa aducem un pic de bucurie in casele unor familii din Calarasi. Fiecare familie a primit haine, incaltaminte, jucarii, paturi, carti pentru copii.
Am pornit la drum vineri, cu masina plina cu cadouri si cu Mos Craciun la volan. Da, noi am ales sa aducem Craciunul in octombrie! Multumim, Mos Craciun, pentru ajutor! J
Intr-o zi mohorata si ploioasa, a aparut un pic de soare si pe strada lor.
Intai am ajuns la familia Camburu, o familie cu 13 copilasi de o frumusete incredibila. Jucariile pe care le-am impartit au fost majoritatea daruite de o fetita pe nume Diana. Sa va povestesc despre Diana, un copil de 7 ani care -si poate misca doar mainile. In ciuda acestui handicap este un copil vesel, optimist, este curajoasa si mereu o luptatoare. Impresionata de povestea familiilor pe care doream sa le ajutam, ne-a daruit mai mult de jumatate dintre jucariile ei. Atunci cand vezi un copil tintuit intr-un scaun cu rotile intelegi ca de fapt problemele tale sunt inexistente… si atunci incepi sa traiesti cu adevarat. Multumesc, Diana!
Urmatoarea familie la care ne-am oprit a fost familia Borlan, cu 7 copilasi. Aici le-am daruit copiilor , majoritatea baieti, masinutele oferite de un bun prieten plus alte jucarii. Unul dintre baieti, premiant, acum in clasa a IV-a, i-a propus tatalui si un targ- daca vor avea note bune la scoala sa se joace cu masinutele. Mama ne-a povestit ca in ciuda tuturor problemelor copilasii se duc la gradinita / scoala, invata bine, sunt harnici si cuminti.
Au mai fost cateva opriri la alte familii din Calarasi, dar am ales sa va relatez doar despre primele familii la care am ajuns. Oamenii de acolo sunt simpli , nu vorbesc foarte mult dar de ce ar fi nevoie de vorbe ? Ochii lor spuneau mult mai multe decat ar fi putut exprima in cuvinte.
Si un moment amuzant in timp ce imparteam hainele: lumea spunea ca a venit Gigi Becali in sat, cu ajutoare J. Ei bine, de data asta erau doar niste tineri inimosi. Dar cred ca i-a crescut cota lui Gigi pe acolo :D.
Acum o sa las imaginile sa vorbeasca de la sine.
Va multumesc pentru ajutor! Indemnul meu dupa aceasta actiune este sa facem mai multe fapte bune si sa intindem mai des o mana de ajutor celor care au nevoie. Zambiti mai mult, viata e frumoasa!
Si un indemn pe care l-am auzit la Sighisoara, anul trecut : Sa facem bine!
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Sa invatam sa daruim !
De cate ori nu ne-am "impiedicat" de haine pe care nu le mai purtam, de carti pe care nu le-am citit niciodata si nu le vom citi vreodata, sau de jucarii carora le-a cam... trecut timpul? Aveti ocazia acum sa scapati de ele! De ce este important sa daruim? Este unul dintre cele mai nobile sentimente, care impreuna cu iubirea fac o echipa perfecta. De cate ori nu am simtit ca ne-ar pune Dzeu mana in cap daca am primi ceva? Ce ar fi sa fim "uneltele" Lui chiar noi si chiar acum? Stiu... am darui mai mult daca cineva s-ar ocupa de distribuirea "darurilor" noastre. Ne place povestea lui Mos Craciun. Ei aflati acum, ca Mos Craciun exista! Si a muncit ceva sa stranga haine si alte cele de la "piticii" lui. Va spun acum povestea lui:"Buna dragilor .
In urma cu cateva saptamani discutam cu un prieten sa facem o fapta buna si ne-am gandit sa strangem hainute, carti si jucarii pentru copii.
Cu ajutorul prietenilor (carora le multumesc) am localizat cateva familii care ar avea nevoie de ajutorul nostru. Mai jos sunt cateva detalii despre famiile pe care incercam sa le ajutam :
In Baneasa.:
Una dintre familii are 5 copii. Toti au haine suficiente, cea mai mare nevoie ar fi incaltamintea de iarna ( numerele 37, 32, 28, 23), rechizite pt 2 dintre copiii care merg la scoala (culori, caiete, acuarele, cerneala , stilou, penar, coperti), detergent.
Cea de-a 2 a familie sta intr-o 'casa' improvizata, are 2 fetite de 3, respectiv 5 ani si ar avea nevoie de haine si incaltamine. Sunt binevenite paturi, plapumi, imbracaminte pentru copii si adulti.
In Calarasi:
1. Familia Borlan : 7 copii intre 9 luni si 13 ani, majoritatea baieti
2. Familia Camburu : 13 copii intre 9 luni si 19 ani, predomina fetele. Fata cea mare are 17 ani si trebuie sa nasca.
3. Familia Martac : 4 copii, 2 gemeni in varsta de 2 ani, o fata - 3 ani si un baiat de aproximativ 11 ani
4. O mamica tanara (18 ani), singura, are 2 baietei gemeni in varsta de 2 ani
5. O familie tanara : 2 baietei gemeni care nu ar trebui sa aibe mai mult de 8-9 luni.
Toate aceste familii din CL ar avea nevoie de imbracaminte, incaltaminte, paturi, cearsafuri, produse pentru igiena, detergent).
In functie de numarul de produse pe care vom reusi sa le strangem vom ajuta o familie, doua sau poate toate familile de mai sus. Asa cum spune si mesajul, incercam sa aducem un zambet pe fata unor copii defavorizati. Ei nu au gresit cu nimic si catre ei se indreapta ajutorul nostru.
Toamna a venit, asa ca va asteptam sa faceti o mica curatenie in dulap si sa participati alaturi de noi la aceasta actiune. Nu cred ca trebuie sa asteptam sa vina Craciunul pentru a face o fapta buna. Haideti sa fim darnici !
Programul arata astfel:
7 -11 octombrie colectam articolele;
12-13 octombrie sortam produsele pentru fiecare familie in parte, pentru a acoperi nevoile acestora;
14-18 octombrie incepem sa distribuim hainutele catre copii.
Pentru relatii va rugam sa contactati Georgiana Georgescu, email georgescu_georgiana@yahoo.com, telefon 0723 346 946.
Multumesc,
Georgiana Joy si Echipa "Sa daruim un zambet!" :)"
In urma cu cateva saptamani discutam cu un prieten sa facem o fapta buna si ne-am gandit sa strangem hainute, carti si jucarii pentru copii.
Cu ajutorul prietenilor (carora le multumesc) am localizat cateva familii care ar avea nevoie de ajutorul nostru. Mai jos sunt cateva detalii despre famiile pe care incercam sa le ajutam :
In Baneasa.:
Una dintre familii are 5 copii. Toti au haine suficiente, cea mai mare nevoie ar fi incaltamintea de iarna ( numerele 37, 32, 28, 23), rechizite pt 2 dintre copiii care merg la scoala (culori, caiete, acuarele, cerneala , stilou, penar, coperti), detergent.
Cea de-a 2 a familie sta intr-o 'casa' improvizata, are 2 fetite de 3, respectiv 5 ani si ar avea nevoie de haine si incaltamine. Sunt binevenite paturi, plapumi, imbracaminte pentru copii si adulti.
In Calarasi:
1. Familia Borlan : 7 copii intre 9 luni si 13 ani, majoritatea baieti
2. Familia Camburu : 13 copii intre 9 luni si 19 ani, predomina fetele. Fata cea mare are 17 ani si trebuie sa nasca.
3. Familia Martac : 4 copii, 2 gemeni in varsta de 2 ani, o fata - 3 ani si un baiat de aproximativ 11 ani
4. O mamica tanara (18 ani), singura, are 2 baietei gemeni in varsta de 2 ani
5. O familie tanara : 2 baietei gemeni care nu ar trebui sa aibe mai mult de 8-9 luni.
Toate aceste familii din CL ar avea nevoie de imbracaminte, incaltaminte, paturi, cearsafuri, produse pentru igiena, detergent).
In functie de numarul de produse pe care vom reusi sa le strangem vom ajuta o familie, doua sau poate toate familile de mai sus. Asa cum spune si mesajul, incercam sa aducem un zambet pe fata unor copii defavorizati. Ei nu au gresit cu nimic si catre ei se indreapta ajutorul nostru.
Toamna a venit, asa ca va asteptam sa faceti o mica curatenie in dulap si sa participati alaturi de noi la aceasta actiune. Nu cred ca trebuie sa asteptam sa vina Craciunul pentru a face o fapta buna. Haideti sa fim darnici !
Programul arata astfel:
7 -11 octombrie colectam articolele;
12-13 octombrie sortam produsele pentru fiecare familie in parte, pentru a acoperi nevoile acestora;
14-18 octombrie incepem sa distribuim hainutele catre copii.
Pentru relatii va rugam sa contactati Georgiana Georgescu, email georgescu_georgiana@yahoo.com, telefon 0723 346 946.
Multumesc,
Georgiana Joy si Echipa "Sa daruim un zambet!" :)"
Completez eu cum ca datele calendaristice de mai sus nu sunt atat de importante. Daca aveti ceva, gaseste "Mos Craciun" o modalitate sa distribuie cadoul vostru pentru cei mai "mici" ca voi!
joi, 1 octombrie 2009
Floarea Rosie
<<Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început. Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze… Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde. Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata. „Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara. Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur. Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pâna ajungea în clasa lui. În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus: „Tu nu vrei sa desenezi?”. „Ba da!”, a zis baietelul. „Ce desen facem?”. „Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara. „Cum sa-l fac?” zise baietelul „Cum îsi place tie!” raspunse ea „Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul „Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei. „Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?” „Nu stiu!” zise baietelul Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde… Morala? Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Einstein spunea ca "Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. " Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.>>Recunoasteti tiparul dupa care am fost cu totii crescuti? Macar voi, cei care aveti copii sau care veti avea... fiti altfel! Nu mai cresteti robotei! Pretuiti originalitatea copiilor! Doar asa vom putea avea ALTFEL de oameni in viitor. Notele conteaza prea putin, lasati-i sa se exprime liberi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
