Secretul vietii

• Pornesc încet pe o alee printre stele,
• Si mă gândesc la clipe bune… clipe rele,
• Incet mă caţăr printre norii seci,
• Si-ajung la Dumnezeu, pe două stele reci.
• 
  
• La Judecată El mă cheamă ca să vadă,
• Ce am putea să facem, îngerii să un mai cadă!
• Si ne gândim la cum se face că un om,
• Poate avea mai multe crengi uscate ca un pom.
• 
  
• Si-ncepem să zburăm prin lume
• Si ne uitam la oameni fără nume,
• Cum caută doar să distrugă, să rănească,
• Si n-au pic de respect de rasa pământească.
• 
  
• Aşa pierit-au zeci civilizaţii,
• Aşa pieri-vor alte zeci de naţii!
• Căci oamenii doresc doar să răzbune
• Si au în suflet doar negru cărbune
• 
  
• Când cineva doreşte răzbunarea,
• Nu face altceva decât să-şi înnegreasca zarea!
• Si calea prin al vieţii drum,
• Si-o colorează ca un negru fum!
• 
  
• Când ne dorim mai mult de la eterna viaţă,
• Nu facem altceva decât să ne băgăm în ceaţă.
• Cu cât începem să dorim mai mult ce are altul,
• Cu-atât mai mult va trebui mai mare saltul!
• 
  
• Si groapa ne-o săpăm încet, adânc,
• Cu inocenţa şi pornirea unui prunc!
• Iar daca am primit avertisment o palmă
• Nu ne caim, ci răbufnim de-a valma !
• 
  
• Incet – încet, timpul ne-mpinge în neştire,
• Si tot la ce râvnim, ne limitează în gândire!
• Si nu vedem ca doar nemulţumire emanăm,
• Si tot ce-i bun, în noi eliminăm!
• 
  
• Am învăţat că cel ce ne ajută, e om bun!
• Si daca am nevoie de ceva, din nou îl sun,
• Dar dacă telefonul sună şi mă vrea în ajutor,
• Ma fac că am acum mâncarea la cuptor!
• 
  
• De-am să-ţi refuz un gând sau o dorinţă,
• Va trebui să mă supui la umilinţă!
• Să nu cumva să îndraznesc vreodată
• Să fac ce-am “cutezat” să fac şi altadată!
• 
  
• Când ne dorim ca viaţa să ne cânte-n strună,
• Si toate-n jur să ne transmită numai voie bună,
• Ar trebui sa fim capabili mai întâi să dăm,
• Si apoi să gândim că merităm!
• 
  
• Dacă noi vrem doar altul sa ne-ajute,
• Atunci primi-vom doar haine cusute!
• Căci dacă toată viaţa ne-o cârpim,
• Oricâte şanse am avea... sarim!
• 
  
• Am înţeles secretul vieţii minunate,
• Cum poţi fi fericit chiar ne-având de toate,
• Cum fericirea poţi s-o vezi în orice fulg de nea,
• Fără să furi comoara lui Ali-Baba!
• 
  
• Să poţi să crezi în fericire orice-ar fi,
• E mulţumirea de-a trai!
• Este căldura ce-o primeşti,
• Si mai ales tot ce-ţi permiţi să dăruieşti!
• 
  
• Dac-am înlocui o simplă răzbunare,
• Intr-o idee scrisă pe-o felicitare,
• “Te iert”, scris literă cu literă-n altă culoare,
• Si n-om fi mult mai fericiţi noi, oare?
• 
  
• Când poţi să înţelegi ce-nseamnă fericirea,
• Nu îţi mai pasă nici să cauţi nemurirea!
• Căci viaţa fericită pe acest Pământ,
• Te poate transforma din om în sfânt!
• 
  
• Gândeşte-te la câte ai putea să speri,
• De-ai şti doar cum şi cât să ceri!
• Căci dacă îţi doreşti doar vilă şi piscină,
• Nimic din ce-ţi doreşti n-are să vină!
• 
  
• In schimb, de-ţi vei dori să poţi da ajutor,
• Vedea-vei că vei dobândi şi alt decor!
• Căci dacă îţi doreşti să avansezi doar material,
• Vei îngusta enorm bagajul spiritual!
• 
  
• Nu judeca doar după aparenţe,
• Căci sfinţii în trecut, se îmbracau în zdrenţe !
• De acţionezi doar ce-ţi dictează ochii,
• Poţi sa nu vezi, decât ajuns în fundul gropii !
• 
  
• De ai s-alegi să simţi doar fericire,
• Chiar şi atunci când suferi în neştire,
• Vei reuşi s-atragi spre tine doar lumină,
• Si neted va fi drumul ce-o să vină!