Semimaraton Petrom Bucuresti

Am chef de scris, am idei, picioarele parca sunt din ce în ce mai cu pofta de alergare, de bicicleala, am chef de înot, parca îmi cresc aripi. In sfârșit se trezește încet - încet Dragonu' adormit din mine :)

Acestea fiind spuse aveam chef sa alerg la Semi-maratonul din București - nu sa-i întrec pe kenyeni ci doar sa-mi fac Personal Best pe Semi ca m-am uitat prin Strava și am văzut ca PB-ul meu pe semi e de anul trecut de la Baneasa Trail - 1.34 sau ceva de genul. Si mi-am zis... WTF, pana acum n-am dat nici un semi pe asfalt în concurs... pai hai sa aranjam treaba asta - dar sa dau banii pe înscriere pt. un semi de plat - neah, tricouri am destule, n-am de ce sa ma înscriu, alerg pe lângă. Si totusi ma gândesc ca ar fi mai bine sa plec din țarc cu toată lumea, sa apară timpul oficial acolo, si tot tacâmul. Asa ca ma gandesc eu ca in fiecare an sunt multi care se inscriu si nu mai pot veni. Postez pe un grup dacă știe cineva un kit care se va ridica dar nu va alerga nimeni pe numarul respectiv, si nu trec nici 5 minute si aflu ca ma va chema Dragoș duminica :)

Cand m-am dus sa-mi iau numarul si cipul am aflat ca Florin Totalca si Fane vor fi paceri la 1:30 si am zis ca-i numai bine, ca eu am PB pe semi 1:34 dar pe trail asa ca pot alerga la 1:30 si ultimii km dau si eu mai tare si trag la un 1:29. Vad eu cum m-oi simti si cat o sa scot.

Vine duminica, pe număr aveam zona E care era la dreaq în praznic si am mai văzut cazuri când alergam la ștafeta și nu lasau paznicii de acolo oamenii sa se bage in alt sector decât cel alocat. Ca vorba aia, zi la un paznic sa faca ceva si daca vede vreun zdrahon, sta mititel acolo, daca vede ca-s sportivi (si nu boxeri), sunt si ei tari in gura. Așa ca intru pe lângă cineva si ma duc direct in față sigur pe mine sa nu ma zărească vreun cerber.

Pe băieții cu baloane încă nu-i vad decât după ce se aglomerează pe acolo încât nu pot să ma intorc spre ei. Aflasem ca e și Robbie pacer la 1:30, il vad si pe Gabi Solomon, si imi propun sa alerg ritm oarecum lejer până ma ajung si apoi sa țin ritmul lor. Calculasem ca-mi trebuie cam 4:13 pt un semi la 1:29 si ma pun pe alergat. Mai lejer ca deobicei ca participasem la Petrom doar la ștafeta când porneam ghiulea si dădeam cât puteam pe 5 sau 10 km. Ma ajung băieții, ma claxonează, văd ca e și Radu Miles cu ei, și rămân in fața lor dar tot trageam cu coada ochiului sa nu ma îndepărtez.

Alergam de zor, ne mai salutam cu unu' cu altu' si putin inainte de tura de stadion simt eu ca-i dam cam tare, ma uit acum si vad ca am avut pace de 3:47, dar totul merge conform planului - nu ma simt deloc obosit. Radu o ia la galop, eu oricum am zis ca doar pe ultimii km, cand dau de Dâmbovița venind de pe Victoriei ma îndepărtez de paceri - dacă o sa mai pot.

Ajungem pe Victoriei, mai vad ceva stafete, ma mai salut cu foști colegi de prin Teamnet si pe coborâre deja simt ca pot începe sa dau mai tare, vad ca sunt pe la km 18 și încep sa forjez. Curg apele de pe mine mai ceva ca la Eco si am ajuns sa scot 1:28:42. Sunt încrezător ca voi face bine alergarea și la XMan si acum ca nu ma mai doare nici un genunchi, nimic, zic ca o sa încep sa cresc și pe alergarea montana - unde e sufletul meu.

Ma vad și cu Puricosu' care a scos 1:18 pe semi... hmm, bun asa... mai am pana acolo. Ma vad și cu ai mei colegi din Ciucaș X3 - am fost destui pe la cursa asta, la cea de 10km sau la ștafetă.

 Ieșim apoi la o hidratare și ne retragem cuminți pe la casele noastre. Si cam atât.

Eco 2016

Uite ca a venit din nou vremea Eco Maratonului - un concurs la care mereu voi reveni cu mare drag - organizatorii sunt oameni foarte faini, peisajele din Moieciu - nu mai zic, au ceva aparte... si vine cam toata suflarea alergatorilor pe aici asa ca mereu revezi toti prietenii - cam la fel ca la MPC. Eco deschide sezonul (pot spune asta desi nu e chiar prima cursa din an) si MPC il inchide - cel putin asa vad eu aceste doua concursuri tare dragi (mie).

Venim aici dupa o saptamana in care in Bucuresti (cel putin) a plouat in draci - facem chiar glume ca o sa-mi iau ochelarii de inot sa dau macar craul - ca tot sunt in fiecare saptamana la antrenamente de inot cu Flory. Abia asteptam Eco care e primul maraton din an pt.mine. Anul trecut am bagat crosul ca eram cam accidentat (aveam o ruptura la partea de jos a bicepsului femural mai exact) dar am scos totusi un PB pe prima bucla, 1:18. Anul asta mi-am propus foarte indraznet un 4:30 la maraton. Cel mai bine am scos 5:12 in 2015 asa ca era un salt destul de mare pana la 4:30 dar in mintea mea aveam un plan de backup sa scot macar sub 5 ore.

Ne-am cazat la Casa Cosmin - locul de unde luam branza cand trecem prin Moieciu de Sus. Ne-am cazat aici si cu mai multi colegi din echipa Ciucas X3 care se tot mareste pe zi ce trece, ne-au venit si noile tricouri de echipa in dimineata cursei, dimineata in care am pornit intr-o alergare usoara spre start. Am revazut multi prieteni faini, si de prin fosta firma - Teamnet, si de prin Pathos, colegii (vechi si noi) de Ciucas X3 si tot asa.

Ca sa scot 4:30 aveam in plan cam 1:20 pe prima bucla, si 3:05 dupa a doua bucla. Asadar m-am hotarat sa nu trag asa tare pe prima bucla - e doar de incalzire. Imi mai propusesem sa fiu ok dupa a doua bucla, sa nu fiu praf si sa ma simt bine pe a treia... daca se poate fara crampe ca am facut o cura de magneziu toata saptamana dinaintea concursului... cam multe vroiam, nu? :) S-a dat startul, eu am plecat in tricoul Ciucas si niste manecute, pantaloni scurti si sosete de compresie. Speram sa nu fie si pe aici vremea din Bucuresti din ultima vreme.

Pun aici cateva momente surprinse de echipa GoPro - cu o drona si cateva camere in timpul cursei


Momente Ecomarathon Moieciu 2016 from GoPro by xtremvideo.ro on Vimeo.

Ma simt bine, nu depasesc pace-ul de 4:30 pe cei 3 km pana la podulet, incerc nici sa nu dau prea tare dar nici sa prind coada la pod. Ma simt bine si pe prima urcare, vad multi cunoscuti pe traseu, salut in stanga si-n dreapta, am casile in urechi dar la un volum la care sa pot comunica cu cei din jur. Vreme foarte faina pe prima bucla, ma incalzesc rau cu manecutele pe ultima urcare si de aici urmeaza o parte care-mi place foarte mult, o zona inflorita, inverzita, alergabila si o vad pe Cristina care e voluntar si ne incurajaza de acolo - cum eram incalzit si ma cam deranjau manecutele nu stiu ce-mi vine si i le las ei (nu stiam c-o sa-mi para rau pe bucla 3:)

photo Alina Selinadie

Termin prima bucla in 1:21, in timpii propusi - pentru 4:30-ul mult visat si plec, infulec cate ceva din post, ma vad si cu Paula care imi da niste salt-stick-uri anti-crampe (ii multumesc si pe calea asta), ma felicita ca nu am tras tare pe prima bucla, ma simteam foarte odihnit, abia ma incalzisem.

photo BelArt

Plec voios pe bucla 2, o facusem cu cateva saptamani inainte la o alergare de grup, acum nu am mai alergat-o asa tare ca atunci dar eram in timpii propusi. Ma umplu de energie batand palma cu o clasa intreaga de-a domnului profesor care-si aduce copiii in acelasi loc an de an - felicit cu mare drag aceasta actiune - ne e de mare folos! Ajung la sosea, il salut pe Mihai O. pe care in fiecare an (cand alerg maratonul) il vad acolo si pornesc spre urcarea sustinuta spre Cheile Gradistei.

photo Fisheye.ro

Ma simt bine pe urcare dar aproape de finalul buclei 2 incepe o ploaie marunta. Jumatate din sufletul meu se bucura de ploaie, jumatate nu - ca stiam ca mai e o bucla si noroi era destul pe traseu, dar nah - ploaia face parte din "peisaj" si aleg sa ma bucur de ea. Termin bucla a doua in 3:05, exact cum mi-am propus, il vad si pe Chis - ne incurajaza de zor - elvetianul cu care m-am imprietenit la o alergare prin Tineretului - ne intreceam fara sa ne cunoastem si am ramas prieteni - il ducem pe la concursuri cand vine prin tara. El a facut crosul in 1:10, e bun puricosu' - ca are si porecla acum :)

Pe bucla 3 ma toaca ploaia si pe prima urcare de vreo 2 km tot incerc sa alerg usor dar poteca e foarte marunta si plina de noroi. Ne face galerie Iuliana, ea facuse crosul. O salut si eu si incerc sa ma tin in doua (picioare:) - pana acum nu am luat nici o tranta si mi-am propus sa nu iau - ca stiam ca daca o voi face, crampele vor rade in hohote de mine (ma vor lua peste picior - cum se zice, doar ca si la propriu si la figurat). Trece Luci Clinciu pe langa mine, ne salutam si incerc sa topai si eu dupa el dar gambele mele zic NU, acum ne odihnim - ia de mergi usor sau te pun jos! si le-am ascultat, ce sa fac...

photo Alina Selinadie

In poza de mai sus se vede ce plouat eram... ochelarii de inot mai imi trebuiau. Se vede de asemenea si stilul meu de alergare. Macar crampele m-au stresat doar pe bucata asta, ma asteptam sa ma ia peste picior si pe urcarea spre Gutanu dar acolo se pare ca au ales sa ma lase in pace. Acolo ne-a dat cu ninsoare. Ningea ca-n povesti - imi cam inghetasera mainile, ma gandeam cu jind la manecutele mele incalzitoare - ce bune mi-ar fi fost pe aici, mi-a ramas doar "procesoru" pe post de calorifer, asa ca am inceput sa-mi repet de zor in cap "mi-e cald, mi-e cald"

photo Cristian Oprea

Se pare ca a functionat ca m-am simtit bine sus pe Gutanu. Ma gandeam la bietii voluntari ce greu le-o fi sa indure frigu - ploaia, ninsoarea... Am mai prins noi prin 2011 un Eco la fel - cu 3 anotimpuri dar venind in prezent mi-am dat seama ca ma simt bine, nu am avut crampe pe urcarea asta care-i spaima Eco-Maratonului asa ca incep sa alerg degraba sa incerc macar sa-mi ating cel de-al doilea obiectiv, sa scot sub 5 ore ca aici, sus aveam 4:20 si stiam ca nu am cum sa fac 10 min pana la finish. Asa ca-i dau cat pot de tare pe coborarea spre finish dar tinand cont si de faptul ca era destul noroi si nu-mi doresc sa cad. Ma uit acum si vad ca am avut pace de 5-6 pe ultima coborare, ceea ce-mi da sperante pt.un Eco pe uscat ca voi alerga bine pe acesti 5-6 km de coborare din Gutanu.

In final as vrea sa spun cateva cuvinte si despre faptul ca Eco e un concurs foarte bine organizat, tocmai pentru ca in organizare sunt numai oameni care au alergat si alearga si stiu foarte bine cu ce se mananca sportul asta. E o prostie sa afirmi ca trebuie sa pui echipament obligatoriu la cursa asta - care te plimba printre casele oamenilor, pensiuni si o multime de drumuri unde se poate ajunge cu masina. Tine de fiecare cum se imbraca si cand simte sa traga pe dreapta. Mi s-ar parea aiurea sa fiu obligat sa port rucsac cu stiu eu ce dupa mine daca eu stiu ca ma descurc si cu haine putine, doar cu apa din posturi si asa mai departe. Felicitari Eco pentru organizare si cum ati gestionat toate situatiile! (spun Eco pentru ca aici ma refer si la organizatori, si la voluntari, si la toti cei care ati fost implicati in acest concurs).

Dupa cursa m-am vazut/pozat cu fostii colegi din Teamnet, am stat seara la masa cu echipa noastra Ciucas X3, am murit de foame pana ni s-a adus mancarea dar ne-a salvat Dinu cu cascavalu' castigat la tombola, a doua zi am stat la bine-cunoscutul si mult-asteptatul mic dejun de la Centrul de Ecologie Montana am facut aici si cateva poze de echipa si asta a fost.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea (acum e ok pe sa, nu ca dupa povestea cu Belgradu' de acum cateva saptamani) - am scos un 4:52, sa zicem ok pentru vremea care a fost, am reusit sa nu-mi iau nici o tranta si nici nu m-am simtit asa epuizat dupa cursa. Asadar pentru cei 180 km de bicicleta de la XMen din Oradea am facut 2 x ~260 km pana la Belgrad, pentru maratonul de pe plat am bagat unul montan, mai lipseste sa fac >4km inot ca sa ma simt 100% pregatit pt. 25 iunie. Urmeaza sa merg la balta prin Buftea - Mogosoaia pe la final de mai si pana la concurs.

Sa ne revedem cu bine!