sâmbătă, 11 octombrie 2014

MPC 2014

       Nu e de mirare ca MPC-ul este ce este pentru mine, deoarece fiind născut pe 10.10, am participat la primul MPC pe 10.2010 și de atunci viața mea a căpătat alta culoare, culoarea alergării montane :) Mereu MPC-ul m-a schimbat intr-un fel sau altul, am renascut, am inceput sa vad lucrurile altfel cu ocazia MPC-ului. Cum anul trecut am terminat sub pragul de 6 ore, acum imi propuneam sa intru pe sub "presul" de 5 ore, insa eram un pic ne-realist, stiam asta dar mi-am facut calculele dupa Alex Itu (la timpul lui de anul trecut) plus un 10%, insa se pare ca el se descurca mult mai bine pe coborarile tehnice si planul nu a fost tocmai ok. La anul o sa ma iau dupa timpii mei de anul asta si o sa incerc sa imbunatatesc fiecare "segment" in asa fel incat sa ajung si eu la "adulti" (sub 5 ore) :)
       Acum, sa spun mai multe despre cursa - ne-am pozitionat la start, aveam in gand timpul propus pentru primul checkpoint - La Table - 1:25.

       Ne-a fost verificat echipamentul obligatoriu, si nu stiu cand a si inceput sa se auda numaratoarea inversa... abia asteptam sa plecam, sa-mi intru in ritm si sa dispara emotiile :) mai ales ca nu dormisem mai deloc in noaptea aia.
       Era foarte ok timpul propus pentru La Table (1:25) deoarece anul trecut am avut 1:30 aici. Marmota fiind cu clavicula inca ne-refacuta complet si cu o acuta lipsa de alergari - premergatoare MPC-ului, s-a asezat mai in spate, vroia un soi de antrenament si daca avea sa inceapa sa-l doara ceva sa se opreasca. Pana la table m-am simtit bine - mai tot vedeam Marmota in spatele meu, o mai vedeam pe Paula in spate, eu eram decis sa-mi tin timpii - cel putin pana in saua Funduri, fara sa ma intereseze in vreun fel ceilalti alergatori. La Table am sorbit un gel, 2 pahare de apa, Misha mi-a incarcat bidonul si am fugit. 

       Tocmai ajunsese si Marmota cu Paula in checkpoint si ma gandeam ca e cam zombaloaica marmota ca alearga pe timpii de 5 ore, dar nah, e vaccinat :) si nu mi-am facut prea multe probleme. Pe urcarea spre Funduri am stat in spatele Paulei si a lui Cindy care mai mereu mai zicea cate ceva de ma facea sa zambesc. Am mai depasit noi pe unu-altul si doar ce ma gandeam (printre copaci - incat nu vedeam prea... in departare) cum ca e posibil sa nu ajung in 2:15 cum mi-am propus in punctul cel mai inalt din profilul cursei, si n-am ajuns, dar am ajuns la 2:17 :) O secunda-doua am ramas gura-casca la peisajul minunat care se zarea de aici - o patura de nori prin care urma sa coboram spre ref.Spirlea. 



       M-am bucurat ca am ajuns conform "orarului", dar eram un pic ingrijorat de coborare deoarece aveam in "plan" 1:05 pana in Plaiul Foii iar in 2013 am facut ~1:30 - sa scad aproape jumatate de ora pe o portiune asa tehnica - era cam greu, insa am zis sa incerc. Paula a zbughit-o in jos ca o capra neagra, am pierdut-o si pe Cindy care zicea ca ea nu coboara bine pe d-astea tehnice dar s-a dus mai bine ca mine oricum :) Am avut mare grija sa nu dau pietre in jos ca nici mie nu mi-ar fi placut "sa fac stop pe piept" (cum se spune in fotbal) la vreo piatra aruncata de cineva mai dornic sa castige timp acum - fara sa-i pese de ceilalti - cand sunt atatea portiuni unde poti "sa-i dai blana". Nu am stat la nici o coada - cum se plangeau altii - care au ajuns cu ceva minute mai tarziu in Funduri, dar era sa cad de cateva ori si reusind sa "stau in doua", mi s-au pus cateva crampe si am inceput sa resimt Ciucas Ultra-ul in picioare... Am tot coborat prin ceata / nori pana am ajuns in zona mai... alergabila.


       Mai toata cursa am alergat cu Daniel Rosioru - venit sa-si imbunatateasca timpul de anul trecut, prinzand si el gustul alergarii montane - din postura de biciclist de top, avand picioarele foarte puternice pe urcari, dar ne-fiind obisnuit cu alergarile prea lungi, pierzand teren pe coborari si pe plat. Asadar, Daniel ma tot depasea pe urcari (pe care eram "lovit in aripi" - cum zicea el), eu il depaseam pe coborari, unde avea el "spitele rupte" :) si tot asa. Pun si o poza facuta de el (prin ceata) - in portiunea care "coboara" spre Spirlea, dar sunt cateva urcari - bine surprinsa postura mea - de impins cu bratele in genunchi ca nah, si Luci Clinciu mi-a recomandat de mai multe ori sa nu mai folosesc bete de trekking si l-am ascultat, iar acum nu prea mai pot cu bete, mi-e mult mai bine cu propriile forte (picioare - impins cu mainile pe genunchi...)


       Am facut cam 1:23 pana in Plaiul Foii, La anul o sa-mi propun 1:15 deoarece 1:05 e prea complicat pt.mine... Eram asadar in 3:40 prin Plaiul Foii - cu eroare de 20 min fata de calcule si in punctul asta stiam ca nu mai are cum sa-mi iasa 5:00. De la Spirlea in Plaiul Foii imi reveneau in minte tot felul de amintiri de la prima editie (la care am fost eu) - din 2010. Pe aici as fi putut sa dau mai tare dar din cauza calculelor gresite eram un pic demotivat.




       Dupa 5 min de alimentare / hidratare si un gel (al doilea si ultimul), am plecat un pic cu moralul la pamant spre Diana si in loc sa fac 50 de min pana sus am facut in jur de 1:10... dupa ce anul trecut facusem o ora, insa incepusem sa simt ceva intinderi "deprinse" prin Ultra Ciucas si nu ma mai gandeam decat sa incerc sa-mi imbunatatesc macar cu 10 min timpul de anul trecut si sa ajung sanatos la finish. 

       M-a cam chinuit d-soara Diana anul asta, dar recunosc, nu ma simteam in cea mai buna forma - mi-am gasit si eu cand sa dau piept cu Diana - the bitch (cum i se zice)... Oricum dupa Gropsoarele de la final de Ciucas Ultra, Diana nu mai pare o doamna asa de rea... Cand sa incep coborarea spre Chilii ii vad pe Hoinari (acum in echipa completa - de 3:) - oameni foarte faini - Alex care imi aduce de fiecare data (cel putin) un zambet - cand ii citesc posturile pe blog. Era in postura de fotograf acum - mai "certat" cu alergarea, intelegandu-se mai bine cu bicicleala in ultima vreme. Pun asadar si o poza hoinareasca :)


       Din Diana pana in Chilii mi-am calculat bine 20 min - exact atat am facut, si mi-au revenit un pic si picioarele - intinderile si ce m-a mai "chinuit" pe coborarea spre Plaiul Foii si pe urcarea spre Diana. La Coltul Chiliilor am luat totusi activatorul - asa cum imi propusesem, sa fac cele mai putin de 30 min pana la finish - sa scap mai repede macar de sentimentul de neimplinire, si am facut chiar 29 min. 



       Am terminat in 5:40 - loc 52 la categorie (30-39), si pe 111 la masculin (frumos numar) :) si am imbunatatit timpul de anul trecut cu aprox.18 min. A venit si Marmota in 5:55 si radea ca dc mai pierdeam eu ceva timp pe drum, terminam impreuna. Pana la urma ma declar multumit ca am mai scazut 18 min si la anul incerc sa-mi fac calculele dupa ritmul meu si eventual si cu ceva antrenamente in zona - in saptamanile dinaintea MPC-ului. Dupa ce am mancat un pic m-am dus spre intrarea in sat (dinspre Chilii) deoarece nu stiam inca ca Marmota venise si mai trebuia sa ajunga si Ovidiu - cu care urma sa ma intorc spre Bucuresti sa facem stafeta la MIB duminica si am zis ca macar sa mai incurajez lumea de acolo pana la finish. Ii recomandasem lui Ovidiu niste timpi pentru 7 ore - tot dupa timpii lui Alex de anul trecut si mi-am dat seama ca ii va fi si lui greu sa-i tina dar a reusit in jur de 7:10 - timp bun - fiind la primul MPC. Am alergat pana la finish cu el, am mai asteptat lumea, au venit si Pathosii, am mers dupa Magdalena cu Marmota, am "trecut-o" de finish ca era si ea cu moralul la pamant ca nu-i iesise ce si-a propus - desi si ea era la primul MPC si primul maraton montan - si am fugit spre Bucuresti cu Ovidiu. Cu Dragon-mobilu' s-a intors Marmota in Bucuresti duminica seara.
       M-am simtit un pic aiurea sa "fug" imediat dupa cursa spre Bucuresti, sarind peste festivitatea de premiere speciala de la MPC - unde ne vedem cu totii cum urcam pe scena, primim acolo si medalia muncita din greu - dar am facut-o ca sa-mi ajut colegii de munca in stafeta la MIB.
       Si v-am spus povestea mea, si-am incalecat pe-o sa (de bicicleta) :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu