Vine Pastele! Sa aducem un zambet unor familii nevoiase

Hai sa ne adunam cu mic cu mare, sa mai strangem de prin casa ce haine, jucarii, carti, componente PC nu ne mai trebuiesc sa facem niste copii (si pe parintii lor, bineinteles) fericiti... Poate o sa spuneti ca nu rezolvi nimic dc ii ajuti doar asa....ca ei tot vor avea probleme! Asa e, dar daca toti ar face ca noi s-ar strange tone de lucrusoare si pentru ei. De cate ori nu v-ati luat ceva si nu v-a mai placut! Altii se imbraca cu hainele strabunicilor si nu mai zic nimic! Am participat si la alte "imparteli" de genul asta si nu va pot impartasi fericirea pe care am putut-o citi in ochii copiilor (si ai parintilor)! Chiar va recomand... cine vrea sa vina cu noi atunci cand vom da cadourile este invitat cu draga inima! Si va asigur ca o sa fiti mai buni, o sa apreciati mai mult ce aveti! Hai sa impartim lumina de Paste! Astept cat mai multi doritori sa participe la campanie!

1. familia D. GEORGETA: 2 copii: Camelia - 8 ani, Alin Florian - 11 ani.
2. familia A. ELENA SIMONA: 2 copii: Iustin - 10 ani, Andrei - 8 ani.
3. familia M. LIDIA: 7 copii: 4 fete (2, 4, 7 si 14 ani) si 3 baieti (11, 13, 16 ani).
4. familia O. IULIANA: 2 copii: Stefania - 6 ani, Alexandra-3 ani.
5. familia Z. NICOLETA: 3 copii: Alexandra - 15 ani, Gabriel - 11 ani, Mihai - 9 ani.
6. familia D. ALEXANDRINA: 2 nepoti: Nicoleta - 9 ani, Liliana - 7 ani.
7. familia C. LIDIA: 8 copii din care 5 copii sunt majori si nu locuiesc impreuna cu mama (se pare ca nici nu tin legatura cu aceasta…). 3 copii sunt alaturi de mama. Cei trei copii: Alexandra - 15 ani, Amalia - 13 ani, David - 5 ani.

NEWS FLASH:

Cu ajutorul Cristinei si a Georgianei am aflat urmatoarele povesti:

1. Familia D. GEORGETA

Familia are 2 copii, mama este casnica (lucreaza ocazional), locuieste intr-o camera, in casa surorii. A beneficiat de ajutor financiar in anii 2007 si 2008. Acum venitul lunar consta in alocatiile copiilor si alocatia monoparentala .

2. Familia A. ELENA SIMONA

Familia are 2 copii. Mama si un copil au handicap si au beneficiat de ajutor financiar in anul 2008. Sotul lucreaza , familia locuieste in casa socrului (2 camere).

3. Familia M. LIDIA

Copiii locuiesc cu parintii.

Tatal este pensionat pe caz de boala, iar mama are un handicap si are o pensie de 200 lei.

Patru dintre copii sunt elevi in clasele I, IV, VI, IX

Tatal mi-a zis ca ar fi de mare ajutor urmatoarele: scutece si servetele pt. bebe, detergent pt rufe (automat), rechizite, 1 ghiozdan, haine, carti .

O mare problema cu care se confrunta familia este alimentatia, pt Paste le-ar fi de mare folos cat mai multe merinde. La ultimul control medical s-a stabilit faptul ca acesti copii sufera de anemie

Larisa (fata de 14 ani) si-ar dori un ghiozdan si multe carti (ii place sa citeasca) :)

Surse de venit: pensiile parintilor + alocatiile copiiilor

4. Familia O. IULIANA

Familia are 2 copii. Mama si tatal nu lucreaza, singurul venit fiind alocatiile copiilor. Familia locuieste impreuna cu alte 2-3 familii intr-un apartament cu 3 camere.

5. Familia Z. NICOLETA:

Copii locuiesc cu mama, bunica si fratele mamei.

Parintii au divortat, copii nu primesc pensie alimentara deoarece tatal nu lucreaza.

Alexandra este eleva in clasa VIII.

Gabriel este elev in clasa IV.

Mihai este elev in clasa III.

Mama mi-a zis ca i-ar fi de folos rechizite, 1 ghiozdan, haine, carti pt Alexandra.

Copiii si-ar dori role si o bicicleta :)

Surse de venit: salariul, pensia bunicii + alocatia copiilor.

6. Familia D. ALEXANDRINA:

Cele 2 nepotele sunt ingrijite de bunica. Mama copiilor este retinuta pentru o perioada de 5 ani (din vina concubinului). Asistentele sociale spun ca ar merita verificat dc. ni se alatura cauzei si vreun avocat ceva, poate reusim sa o ajutam pe mama. Bunica are o invaliditate iar bunicul sufera de diabet zaharat. Toti locuiesc in 3 camere, impreuna cu fratele mamei. Conditiile sunt destul de precare, fiind vorba de o casa veche .

Nicoleta este eleva in clasa II, iar Liliana este la gradinita - grupa mare.

Bunica mi-a spus ca i-ar trebui rechizite, carti de povesti pt cea mica si haine.

Fetitele si-ar dori un calculator :)

Surse de venit: pensia bunicilor + alocatia copiilor.

7. Familia C. LIDIA:

Acest caz social a fost transferat in urma cu 2 saptamani din zona Vatra Luminoasa, unde locuiau intr-o casa care a fost retrocedata. Momentan locuiesc in 2 camere, cu toaleta in curte, conditiile sunt precare. Familia are 8 copii din care 5 copii sunt majori si nu locuiesc impreuna cu mama ( se pare ca nici nu tin legatura cu aceasta). 3 copii sunt alaturi de mama. Sotul este plecat in alt judet, sunt despartiti de peste 4 ani si nu le ofera nici un sprijin. Mama lucreaza ca menajera si cu greu a reusit sa stranga banii necesari pentru a inchiria cele 2 camere. Cei trei copii: Alexandra - 15 ani, Amalia - 13 ani, David - 5 ani.

Echilibrul

Orice ai face, trebuie sa ai limite. Candva ma gandeam cum o fi mai bine... sa ma retrag intr-o pestera sa meditez la binele omenirii sau sa stau printre oameni, sa fiu exponent activ al dezvoltarii mele si a celor din jurul meu odata cu mine. Insa am gasit raspunsul de care sunt mie la suta sigur. Am fost "pusi" aici cu un scop. Trebuie sa interactionam cu cat mai multa lume, sa raspandim cat mai multa lumina, optimism, sau pur si simplu zambete in jur. Atunci cand ne dedicam NUMAI dezvoltarii noastre spirituale NU e bine! Daca devenim un singuratic si consideram ca cei din jur au activitati total nepotrivite cu ale noastre, gresim! Niciodata nu trebuie sa refuzi nimic. Am simtit pe pielea mea cum s-au legat atatea lucruri ne-mai refuzand nimic. Niciodata nu le stii pe toate, niciodata nu poti spune ca de la o persoana nu mai poti invata nimic. Mie de multe ori mi s-a dovedit ca ignorand purtarea urata a altora, si continuand sa le fiu prieten am avut numai de castigat. Singuratatea nu e buna sub nici o forma. Dar ca sa revin la problema initiala, nimic nu e bun daca e in exces, daca nu exista echilibru. Unele carti trateaza ideea ca nici calugaria nu este buna deoarece acolo lumea se axeaza numai pe legatura cu Divinitatea, insa daca il cauti doar pe Dzeu, uiti de semenii tai langa care ai fost "plantat". De curand am devenit constient ca trebuie sa impart cat mai multa lumina in jur. Ma imaginez inconjurat de un bol de lumina pe care il exprim printr-un zambet linistit. Sa zicem ca in metrou se aseaza langa mine o persoana care in mod normal mi-ar provoca greata (prin infatisare, comportament sau vocabular). Imi imaginez ca-l cuprind... il primesc in lumina mea. Zambesc cu iubire, pentru ca nu e altceva decat "lucrarea" lui Dzeu. Gandind asa nu vei avea niciodata probleme de nici o natura cu ceilalti din jur. Revenind la echilibru, trebuie sa intelegem ca nu se poate bine fara rau, nu se poate sa fie totul perfect! Impacati-va cu asta si un "rau" nu va mai fi la fel de rau. Am atat de multe de spus, dar simt ca pe undeva... trebuie sa le descoperiti si voi singuri! Pentru a-mi sustine ideea aduc in ajutor o povestioara minunata:

Un băieţel a găsit coconul unui fluture. L-a luat cu el şi zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturaşul va ieşi la lumina zilei.

Şi iată că ziua mult aşteptată şi-a făcut apariţia. A stat băiatul nostru ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică.

După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă şi s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă şi a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reuşit să iasă cu uşurinţă.

Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici şi scorojite. Băiatul a continuat să privească nou născutul fluturaş aşteptând ca în orice moment să îşi ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să îşi petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat şi aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare.

Băiatul, în bunătatea şi mila lui, nu a înţeles că acel chin de a trece prin găurică mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuşi să se elibereze din cocon.

Asemeni fluturelui, şi noi trebuie de multe ori să ne zbatem în viaţă pentru a ne câştiga libertatea şi a ne putea lua zborul. Oricât de greu pare a fi uneori, nu te lăsa copleşit(ă), focalizeză-te pe ceva pozitiv, găseşte-ţi un motiv pentru care să te lupţi în continuare şi să nu te dai bătut(ă).

EU POT !!!

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant". Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi." Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului." Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata." Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem." Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta." De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

O povestioara cat se poate de inteleapta! Avem tot ce ne trebuie in NOI sa fim fericiti, sa-i facem pe cei din jur fericiti, si sa gasim raspunsurile la absolut toate intrebarile! Tot ce trebuie este sa fim constienti de asta. Doar Dumnezeu ne-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa. Bine ca ne luam dupa toate prostiutele religioase interpretate in fel si chip, sa nu spalam de sarbatori, si alte d-astea dar ce e mai important nu vedem! Aud pe toata lumea in jur..."NU POT". Nu pot face aia, nu pot face aialalta... Unii oameni duc o viata atat de banala in colivia lor si NU POT lucruri atat de simple pentru ca prefera sa stea comod in lanturile lor in loc sa caute cu tupeu adevarul din jur... NU VREAU SA POT este exprimarea corecta! Fachirii pot merge pe sabii sau prin foc, unii "ninja" d-astia pot sparge caramizi cu capu, si asa mai departe. Unii chiar leviteaza, dar cei care fac asta, ultimul lucru care-l vor face e sa se dea in spectacol cu asta! De ce? pentru ca au iesit (inainte sa moara) din jocul pe care-l jucam toti cu atata pasiune! Ca sa poti face lucruri dintr-astea trebuie sa fii constient de samanta Divina din tine, sa crezi ca POTI face orice, si sa intelegi ca toata lumea asta materiala in care traim e doar o iluzie. Infruntati-va temerile cu indrazneala. Daca nu acum cand? Poti orice! EU POT!

Viata e simpla!!!

Viata e atat de simpla....

Toata lumea e bolnava de nervi. Toti intra in depresie, unii au impresia ca ceilalti sunt rai cu ei, a innebunit lumea fratilor! Cand ai impresia ca lumea e contra ta, gandeste-te ca este imposibil sa nu-ti fi pus si tu vreodata ambitia cu cineva, sa-i demonstrezi nu stiu ce, sau sa te contrazici pana in punctul in care ai devenit rautacios... Si poate in momentul acela, persoana cealalta a zis la fel... ce lume rea! De fapt totul e atat de simplu... Simt cum absolut nimeni nu ma poate rani / jigni / etc. Care e secretul meu? Nu mai pun nimic la suflet. Se ia cineva de tine? Vaaai cum de nu ai terminat lucrarea la timp? Daca in tot ceea ce faci ai numai intentii bune dar nu te ajungi cu timpul, nu faci nimic cu intentii rele, atunci raspunsurile sunt simple... Nu am avut timp.... Nu am putut, etc. Daca persoana cealalta incepe sa behaie, lasa-l in pace... Exista aici trei tipuri de oameni. Unii incep si ei sa urle, sa tipe, sa cante, sa planga si asa mai departe. Aceasta categorie este cea care se va imbolnavi de nervi. A doua categorie tace si inghite... insa in sufletul lor e suferinta, apoi plansete si asa mai departe... Categorie foarte predispusa la depresii, sau alte boli ale sufletului mai grele. Ceea ce trebuie voi sa faceti e sa va situati in cea de-a treia categorie, cea care nu da doi bani. Taci, lasa-i in pace sa "cante" si gandeste-te la efectul bumerang. Daca tu scoti capul bumerangul te va lovi direct in pifometru. Daca lasi capul jos, bumerangul se intoarce, iar cel care l-a aruncat nu se asteapta deoarece credea ca tu il vei incasa in freza. Asadar, daca vrei razbunare, taci, si constientizeaza ca persoana respectiva isi face rau singur. Daca totusi iti e o persoana draga si vrei sa o ajuti, spune-i frumos, explica-i ca-si face rau. Spun asta la multa lume si primesc acelasi raspuns... Daca ar fi asa de usor... Frate, chiar e atat de usor... Totul e sa vrei. Trebuie doar sa INTELEGEM ca nu rezolvam nimic certandu-ne. E atat de frumos sa te intelegi cu toata lumea... Si gandeste-te la urmatorul aspect. Unu isi da sufletul urland la tine. Tu ii raspunzi frumos: Ok, sau... bine, sau orice raspuns simplu. Oamenii sunt mari consumatori de energie. Daca bagi ceva in priza si vezi ca nu ti se incarca telefonul ce faci? Te muti la alta priza. Cum isi incarca oamenii energia? In modul lor "default", luand-o de la altcineva. Daca invatati sa o luati de bunavoie de la natura, din Univers, atunci ati urcat pe o noua treapta! Ca tot vorbeam de cat de simpla e viata, incercati sa nu mai aveti teama de nimic! Bazati-va pe o lege simpla. Nu faceti rau la nimeni, nici macar prin intermediul gandurilor, nu aveti ce sa patiti. Faceti ceva rau, asumati-va faptele si infruntati viata. Si daca ti-o iei pana la urma ce??? Sunt unii care traiesc toata viata cu tot felul de temeri. Ajung la o varsta, si alaturi vorbeste unu de 15 ani care le-a incercat pe toate... Ia uite mai... eu la 80 de ani si am trait degeaba... nu am urcat pe munte de frica sa nu mor, nu am urcat pe vapor de frica sa nu ma inec, nu am mers cu avionul de frica sa nu ma prabusesc, nu am facut nimic in viata de TEAMA sa NU... Si ce am rezolvat? Am trait 100 de ani ca sa ce? Sa fac umbra pamantului? Eu trec printr-o perioada in care experimentez ORICE imi apare in fata. Stiti cat de bine e? Nu imi e teama de nimic! Simt ca sunt intr-o bula de protectie Divina si nimic nu-mi poate face rau!!! Abia astept sa incerce cineva sa ma jigneasca, sa vrea sa ma raneasca, etc... Numai ca astfel de situatii sunt din ce in ce mai rare. De ce? Pentru ca am invatat lectia asta. Invatati sa va relaxati mai mult, lasati capul atunci cand lumea isi arunca bumerangul catre voi, mandria nu va foloseste la nimic, si faceti numai bine! chiar si atunci cand ceilalti va improasca cu rautate! de fapt... mai ales atunci! Va doresc o viata minunata! E numai in puterea voastra!

Cum se naste o paradigma

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce.
Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit una din maimute. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara.
A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
Va suna cunoscut?
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"

Albert Einstein

Exact asta s-a intamplat cu omenirea de-a lungul timpului. Facem lucrurile pentru ca asa trebuie... Precum niste maimute, salivam dupa banane (o viata frumoasa), dar nu facem nimic pentru ca ne temem ca celelalte maimute sa nu ne ia la bataie pentru ca ele stiu din mosi-stramosi ca daca incerci sa tinzi catre "hrana suprema" ti-o iei pe coaja... In rest... no comment!!! o sa trimit aceasta povestioara (reala de altfel) la toti care imi vor mai spune de acum ca nu se face ceva, ca nu se poate ceva sau alte replici din gama asta. Se poate orice fratilor! Numai sa vreti! Incercati sa ajungeti SUS sa vada celelalte "maimute" ca nu patesc nimic!

Sala de spectacole a vietii

In filosofia antica, grecii compara viata cu o piesa de teatru, in care soarta fiecarui om reprezinta de fapt un rol atribuit de o putere superioara. Omului nu-i revine decat misiunea de a juca cat mai bine acest rol. Ideea apare si la Eminescu in poezia Glossa: "Privitor ca la teatru / Tu in lume sa te-nchipui / Joace unul si pe patru / Totusi tu ghici-vei chipu-i / Si de plange, de se cearta, / Tu in colt petreci in tine / Si-ntelegi din a lor arta / Ce e rau si ce e bine".

Ideea apare de asemenea din ce in ce in mai multe filme / carti. In Matrix, suntem undeva in "formol", conectati la niste mufe, care ne fac sa traim realitatea pe care o stim cu totii. Vi se pare atat de imposibila ideea? Pe undeva adevarul e la mijloc. Daca te uiti la Avatar, pe langa faptul ca ti se face greata de rasa ai caror exponenti suntem, mai incepi si sa visezi cu ochii deschisi la lumea de basm in care putem pasi daca deschidem ochii. Prin reincarnari succesive suntem asemenea unor actori care isi joaca mereu rolul capatand experienta din ce in ce mai mult cu fiecare rol primit. Rolul este atat de real incat fiecare ne luam rolul mult prea in serios, suntem in stare sa-i blamam pe toti din jur doar pentru ca joaca un rol care personal nu ne place. Ganditi-va ca jucati un joc si mai vedeti pe cate unul care sufera ca a luat bataie si incepe sa faca ca toti dracii cand e calcat pe coada. Vi se pare poate foarte ciudat... cum unii nu sunt fair-play, sau nu stiu sa distinga jocul de realitate... Ei, asa suntem cu totii, sau poate suntem intr-un joc in joc in joc, etc. De ce spun toate astea, care e rostul? Pai e simplu... ca sa nu mai moara lumea de nervi, de ciuda, de rautate, de spaima si alte cele. E doar un joc, o piesa! Aveti idee ce se intampla cu voi dupa ce muriti? Credeti ca se termina "jocul"? Sa fim seriosi! Suntem niste "creaturi" mult prea complexe sa fie un joc atat de simplu. Asadar, va indemn sa traiti viata asa cum va place, sa spargeti gratiile coliviei in care v-ati nascut... sa coborati de pe scena si sa incercati sa iesiti in lumea mare, sa vedeti verdele sau albul minunat de afara, sa vorbiti cu copacii, sa visati mai mult cu ochii deschisi, sa va uitati la un om pe care nu-l cunoasteti deloc si sa-l priviti ca pe un frate, sa "sorbiti" din ochi pe toata lumea, sa iubiti mai mult, sa nu mai fiti atat de rai cu cei din jur, ca fiecare are rolul lui, dar in afara "scenei" toti suntem in aceeasi "strachina". Uitati-va la fiecare om pe care nu-l suportati si ganditi-va... ce-ar fi sa raman eu si cu el singurii locuitori ai planetei? Cum l-as mai privi atunci? Traiti clipa oameni buni!

Prietenia

"Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise.

Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba "...oare unde duce drumul asta?".

Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.

Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.

Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.

Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea

parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa intr-o parte, un om sezand la un birou .

Il intreba:

- Scuzati-ma, unde ne aflam ?

- Aici e Raiul - raspunse acesta.

- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?

- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.

- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.

- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise impreuna cu cainele sau.

Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba. Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte..

- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?

- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.

- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.

- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.

- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.

- Asta este raiul.

- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.

- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.

- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!...

- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni."

Comentariul e simplu: pastrati-va prietenii chiar si atunci cand va supara, si cresteti-le numarul pe cat posibil! Avem multe de invatat pe lumea asta si cel mai bine invatam de la prieteni!

Iar pe final un lucru tare adevarat despre prieteni:

Un simplu prieten , cand vine in vizita se comporta ca un invitat.
Un prieten adevarat, iti deschide frigiderul si se serveste.

Un simplu prieten , nu te-a vazut niciodata plangand..
Un prieten adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.

Un simplu prieten, nu stie prenumele parintilor tai.
Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai
in agenda telefonica.

Un simplu prieten aduce la ziua ta o sticla de bautura.
Un prieten adevarat soseste mai devreme pentru ca sa te ajute
la pregatiri si ramane mai tarziu ca sa te ajute sa faci curat..

Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.
Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.

Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare
prima cearta intre voi.
Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.

Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui.
Un prieten adevarat este mereu in preajma ta.

Never-ending story (Poveste fara sfarsit)

Dragi prieteni,

Datorita generozitatii de care ati dat dovada, anul acesta de Craciun am reusit sa facem mai fericiti 6 copilasi (2 fetite si 4 baietei).
Copiii au varste intre 7 luni si 16 ani si fac parte din 4 familii ce intampina dificultati materiale.

In urma discutiilor cu parintii copilasilor am achizitionat rechizite, hainute, scutece Pampers :) si am completat cu hainutele, rechizitele si jucariile donate de o parte dintre voi.

S-au strans 1350 RON de la 16 persoane din care am luat urmatoarele:

cate un pachet cu mancare pentru fiecare familie, compus din:
- figurine de ciocolata
- 1 pui intreg
- 1 caserola pulpe pui
- portocale
- banane
- 2 cozonaci
- cascaval
- sucuri (Santal de piersici si Cola)

rechizite:
- 17 caiete dictando studentesti
- 10 caiete matematica studentesti
- 3 caiete dictando mici
- 2 caiete matematica mici
- 1 caiet biologie
- 2 blocuri de desen mari
- 1 set acuarele tempera
- 1 set pensule
- 2 penare
- 3 seturi de pixuri
- 3 seturi de carioci
- 1 set creion 0.5 + mina
- 1 set stilou cu Pic
- 1 bloc schite

hainute:
- 1 pantalon
- 1 bluza polar

alte:

- 1 pachet Pampers Jumbo (150 buc.)
- 1 set de 4 pachete servetele umede
- 1 cutie lapte praf Milupa

Toate cumparaturile au insumat 850 RON. Restul de 500 RON au fost impartiti familiilor in functie de cat am reusit sa cumparam pentru fiecare copilas astfel incat fiecare sa beneficieze de suma de 225 RON.

Miercuri 23 decembrie seara am fost si am achizitionat cadourile in echipa Simona - Stefan - Mihai. Multumim Georgianei pentru ajutorul acordat la stocarea si repartizarea cadourilor in pungi. Joi dimineata ne-am intalnit cu fiecare familie pentru a le distribui.

Toti au fost foarte impresionati si ne-au multumit de nenumarate ori. Pe aceasta cale va transmit multumiri fiecaruia dintre voi si sper ca aceste actiuni sa se continue si in anul ce urmeaza, si nu doar de Craciun sau Paste.

PS: Nu am facut poze familiilor ajutate deoarece erau destul de jenate de primirea cadourilor, foarte mirate, intrebari de genul... de ce tocmai noi? ce am facut sa meritam asta? ultima familie chiar a crezut pana in ultimul moment ca e o gluma!

- Pozele atasate sunt de la coborarea cadourilor in sania lui Mos Craciun.

Sarbatori fericite tuturor si un an nou cat mai bun si plin de impliniri, atat materiale cat si spirituale!

Nevoia de a darui de Craciun

De cate ori nu ati aruncat banii pe prostii si v-ati gandit ca i-ati fi putut darui cuiva care nu a primit niciodata nimic? De cate ori nu v-ati dorit sa ajutati pe cineva si nu v-a iesit nimeni in cale care sa va inspire acele sentimente de care aveati nevoie pentru a darui? Acum, in spiritul sarbatorilor de iarna, aveti ocazia sa aduceti zambetul pe fata unor copii care au atata nevoie de o raza de soare in casa lor. Cine doreste si poate darui orice cadou / oricati bani, sa ia legatura cu mine (mihaigodeanu@yahoo.com) si aveti posibilitatea sa mergeti cu noi, cei care organizam aceasta strangere de fonduri la copilasii pe care-i vom ajuta, sau sa va bucurati de pozele acelor copii zambareti care vor fi ajutati si pe care le voi posta aici. Sarbatori fericite la toata lumea!

News flash: Cazurile concrete:

1. Lungu Andreea
- 2 copii: un baietel de 7 luni si o fetita de 12 ani
- pentru fetita: rechizite (caiete, bloc desen, acuarele, pixuri, stilou), ghiozdan
- pentru baietel: pampers, servetele medicale

2. Tomescu Liliana
- 1 fetita de 14 ani (clasa a 8-a)
- ghiozdan, rechizite (caiete studentesti - majoritatea dictando, putine de matematica, pixuri, stilou)
- pulovarase (are 1,6 m)

3. Stancu Dumitru
- 2 baieti (10 ani - clasa a IV-a, 16 ani - clasa a X-a la liceul de arhitectura)
- au dificultati mari materiale, baiatul cel mare a avut un handicap din nastere pentru care au fost nevoiti sa vanda casa (stau cu parintii sotiei lui)
- Baietii lui inteleg situatia si nu au spus ca si-ar dori ceva.
- alimente, jucarii, rechizite

4. Ciocoi Marioara

- 1 baiat (10 ani)

- alimente, jucarii, hainute

Povestea lucrurilor importante

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era. Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.

Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…” (autor necunoscut)

Fara comentarii!

Despre Iubire.... Muzica si Poezie...

Iubirea coplesitoare (Kahlil Gibran - Profetul)

„Când iubirea copleşitoare vă face

semn, urmaţi-i îndemnul,

Chiar dacă drumurile ei sunt aparent

grele şi prăpăstioase,

Şi când vraja ei paradisiacă vă

Cuprinde cu aripile ei angelice,

Supuneţi-vă misterului ei,

Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i

v-ar putea răni.

Iar când iubirea transfiguratoare

vă vorbeşte

Şi o simţiţi profundă şi divină,

daţi-i crezare,

Chiar dacă vocea ei ar putea

să vă sfarme visurile himerice,

Asemenea vântului de miazănoapte

care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă precum iubirea vă încunună,

adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice,

Precum vă face să creşteţi mai repede

Şi îmbătaţi de fericire,

Tot ea trebuie să vă reteze uscăciunile

Şi să vă distrugă cât mai repede

Răutăţile şi egoismul.

Precum ea vă ridică, îmbătaţi de

Bucurie, până la înălţimea voastră ideală,

Alintându-vă cu o dumnezeiască

Gingăşie ramurile cele mai fragile

Care freamătă în lumina soarelui

Infinit al iubirii,

tot la fel ea va răzbate

ca o miraculoasă forţă purificatoare

până în adâncul rădăcinilor voastre,

zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu,

Ea vă seceră, niciodată întâmplător,

Vă treieră pentru a vă descoji,

Vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,

Vă macină până la înălbirea făinii voastre

Vă frământă până ajungeţi supuşi,

divini şi puri

Ca apoi să vă hărăzească focului său

şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă

a nemuririi la ospăţul divin.

Toate acestea şi multe altele

vi le va da cu prisosinţă iubirea,

pentru ca astfel să vă puteţi cunoaşte

pe deplin tainele inimii şi să deveniţi

o parte din inima Vieţii Eterne

din care izvorăşte Iubirea.

Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism

şi meschinărie, suspiciune sau teamă,

veţi căuta doar tihna şi plăcerea

dragostei care permanent vi se dăruie

fără ca voi să iubiţi,

Atunci e mai bine să vă acoperiţi,

fiind înfrânţi, goliciunea

şi să ieşiţi din treierişul iubirii,

Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi

şi singuri în lumea fără anotimpuri,

unde veţi râde,

dar nu cu întreaga voastră bucurie,

unde veţi plânge,

dar nu cu toate lacrimile voastre

pe care vi le-ar fi putut smulge extazul

iubirii.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu

ia energia sa atotputernică, divină şi

misterioasă decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea

niciodată să fie stăpânită

de cel sau cea căruia i se dăruie.

Fiindcă iubirii adevărate îi este de ajuns

iubirea infinită, sublimă şi transfiguratoare

Când iubiţi nu trebuie să spuneţi

„Creatorul este în inima mea”,

ci mai degrabă ”Eu sunt acum topit

de iubire în inima Creatorului”,

Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri

drumul iubirii, fiindcă iubirea,

dacă o meritaţi cu adevărat,

vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât

aceea de a se împlini prin totală iubire.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,

fie ca acestea să fie:

Să te topeşti de iubire în tot şi să devii

izvor de iubire divină ce susurul în

noapte-şi cântă;

Să cunoşti adeseori durerea prea marii

duioşii;

Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea

iubirii;

Să te trezeşti în zori, cu inima mereu

înaripată şi să înalţi plin de recunoştinţă

mulţumire pentru încă o zi de iubire;

Să te odihneşti, copleşit de beatitudine,

la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;

Să te întorci împăcat şi debordând de

fericire acasă la ora amurgului;

Şi apoi să adormi înălţând din inimă o

rugă pentru fiinţa iubită, iar pe buze să

ai un cântec de laudă.”

Arta si meserie!

Genial.... no comment! ARTA!

Trezirea!

Da, toti ursii care hiberneaza trebuie treziti! Suna aiurea sa te trezesti... ce inseamna asta? Inseamna in primul rand sa judeci cateva secunde in minte inainte sa arunci o "eticheta" catre cineva, sau o "judecata", sau un gand rau, sau chiar o privire "acida". De curand am avut prilejul de a vedea pusa in practica tehnica "celalalt e de vina ca face, drege si asa mai departe...". In aproape orice familie exista disputa asta intre barbati si femei. Barbatul nu e atent la detalii, are chef doar sa faca ce-i place... femeia are implementata genetic (cred) grija pt. casa, masa si asa mai departe. Mai are insa si "toaca", instrument tare nesuferit pentru barbati. Totul se poate rezolva insa prin discutii civilizate... comunicare, etc. Ma rog, toata lumea stie dar nimeni nu da doi bani pe asta, mai usor e sa te certi, sa te refulezi cand ai ocazia. In continuare voi prezenta un fragment din cartea "Arta de a iubi" de Don Miguel Ruiz:

"Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana?
Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.
Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal. Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.
Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul.
Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.
Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun. De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?
Poate ca va ganditi: "Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?" Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual.
Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc. Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.
Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este. Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?
Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este."

Vissi d'arte, vissi d'amore

Vin Sarbatorile! Este perioada cea mai frumoasa a anului si fiecare dintre noi trebuie sa se gandeasca numai cum sa-i faca pe ceilalti din jur fericiti! Ador Craciunul si toata luna decembrie pentru atmosfera care graviteaza in jurul nostru in aceasta perioada! Suntem cu totii mai buni, lasam la o parte supararile, rautatea si pur si simplu suntem mai vii! Ar trebui sa fie mereu decembrie! Dar din pacate lumea oboseste de la atata bunatate pe parcursul unei luni, care la cei mai multi se termina cu o ghiftuiala si o betie (la altii) de revelion si gata. Incepe ianuarie.... mai serbam cativa vasilici si revenim la monotonia cu care ne-am obisnuit. Eu unul am de gand in anul care vine sa fiu mai VIU ca niciodata; voi pretui fiecare secunda, voi incerca in fiecare zi sa daruiesc ceva, chiar de ar fi si un zambet sau o vorba buna, si voi incerca sa petrec cat mai mult timp in natura sau in compania prietenilor. Acesta va fi cadoul meu pentru anul care vine; pentru mine si toti cei din jur. Voi emana numai bucurie si fericire. Acestea fiind spuse, va doresc si voua sa va gasiti calea catre viata perfecta, sa va regasiti prin intermediul naturii. Stiu, nu am mai scris demult, iar celor carora mi-au spus asta, le recomand altceva... cautati cuvintele afara... sub un copac care va poate spune mult mai multe decat mine, sau la poalele unui munte care le stie pe toate, si asa mai departe. Eu unul, voi petrece din ce in ce mai putin timp in fata calculatorului, cedand timpul pentru a fi mai mult in compania familiei, a prietenilor si a naturii, voi iubi mai mult, ma voi indrepta mai mult inspre arta, inspre frumos, si voi incerca sa daruiesc cat mai mult! Faceti si voi la fel!

PS: pentru cine nu a ascultat "Vissi d'arte, vissi d'amore" va recomand sa o ascultati acum:

Comoara din vis

Egiptul mă cheamă la el cu ardoare,

Nisip, deşert, piramide, si multe raze de soare!

Dorm într-un hamac, si mi se pare,

C-aud cantecul pietrelor rare!

Un faraon, care candva era un zeu,

Acum, ar vrea măcar într-un muzeu,

Căci zace pierdut si plange mereu

Ca nimeni nu-l caută, sub labele de leu!

O regina - un talisman fermecat,

Spre el mereu m-au chemat!

E păzit de un bărbat,

În pietre rare si aur placat.

Mă cheamă o stea înspre ea,

Ea luminează mereu calea mea,

Anubis păzeste cupa si bea,

Din nemurirea cu gust de stea.

Neferti îmi canta din harpa de aur,

Spre mine aleargă-n galop un taur,

Dar totul se spulberă-n vant ca un abur,

Căci drumul e greu, destinul e dur...

Cand credeam ca totu-i pierdut,

Am desluşit un secret absolut,

Cand am visat-o pe zeiţa Mut,

Care-mi arată drumul de lut.

Drumul de lut, duce spre o piramida,

Ascunsă cu har, prin jungla aridă,

Păzită în negura timpului de lumea avidă

Si n-aveam sa ştiu ca soarta urma să-mi suradă.

Si drumul greu pe care-am apucat,

Mă face sa simt, ca sunt mai bărbat,

Si-ajung acolo, într-un sat de lume uitat,

Păzit din umbra, de un soldat!

Intrand în vorba, mancand o ciorbă,

La soldat în casa, am văzut o tolbă

Ce era încrustrată, cu o glifă albă,

Pe care mi-am pus-o, la gat într-o salbă.

Apoi am simţit, un drum infinit,

Spre care demult am ravnit,

La drum din nou am pornit,

Si spaţiul mirific, cred c-am găsit.

Piramida de aur, luceşte în zare,

Decat piramida lui Keops, este mai mare,

Inima-n piept, îmi joacă si-mi sare,

Fiorul îl simt, cum se urcă-n spinare.

Dar aud în ureche, un suflet pereche,

Care-mi şopteşte, în egipteana veche,

Ca este un vis, şi nu-mi e permis

Sa păşesc în acest amplu abis...

Si ma trezesc buimac,

In acelasi hamac!

Teama de orice

Candva am fost copii. Candva am fost liberi. Acum suntem adulti si traim in lumea imaginara impusa de catre societate. Tot ceea ce facem, este rezultatul fricii. Incepe prin frica de a fi pedepsit, apoi dorinta de a fi laudat, sau frica de a nu fi... Apoi ne e frica de profesori, ne e frica de sefi, ne e frica de sot/sotie, ne e frica de tot ce ne indruga televizorul, ne e frica de tot ce ne inconjoara. Cand suntem copii ne nastem puri, ne nastem fara nici o teama. Insa totul se schimba apoi. Si la randul nostru, pentru ca asa trebuie... facem si noi la fel! Trebuie sa incercam sa ne gasim partea buna in noi. De TEAMA, ajungem sa mintim pe toata lumea. Ii mintim intai pe parinti, pentru a fi pe placul lor, sau pentru a nu ne oferi o portie de bataie, apoi ii mintim pe profesori pentru a nu ne lua o nota proasta, (sau o mama de bataie), apoi ii mintim pe sefi, pentru a nu ajunge... someri, mintim sotul/sotia pentru a nu avea parte de inca o portie de cearta, si mintim intr-un final pe toti din jur, ca sa picam bine in ochii lor. Fumam, bem, ne purtam asa cum ceva inauntrul nostru ne spune ca nu e bine, numai ca sa picam bine in ochii celorlalti, pana ajungem sa fim noi "ceilalti" pentru boboci... Toata viata e un vis nebun care se transforma in cosmar DACA nu ne trezim! Ce inseamna sa ne trezim? Inseamna in primul rand sa fim constienti ca tot ceea ce am trait pana acum e doar un vis. Cunoasteti senzatia trezirii dintr-un cosmar... eliberarea nemaipomenita... Dupa ce devenim constienti de asta trebuie sa respiram fiecare secunda de aer analizandu-ne comportamentul, analizand felul in care ne purtam cu ceilalti, felul in care aruncam cu otrava in toate directiile! Abia in a treia etapa trebuie sa incepem a renunta incet-incet la vechiul fel de a fi. Te calca cineva pe picior. Primul impuls pe care il ai e sa-i arunci cel putin o privire ofuscata omului, daca nu chiar niste cuvinte improscate cu otrava. Chiar daca faci asta, intai realizeaza ca ai fost RAU, si ca daca tu ai fi fost in locul celui care a calcat pe cineva pe picior, ai vrea sa auzi iesind din gura ceiluilalt "nu-i nimic", dar tu nu ai facut asa. Incet incet, daca constientizezi fiecare gest / miscare / vorba a ta, vei realiza ca esti atat de rau incat nici tu nu te suporti. In cuplu, daca celalalt iti face o observatie, gasesti ca ar fi momentul sa arunci toata otrava pe care ai strans-o. Celalalt, pe langa otrava capatata, mai lipeste si otrava lui si o arunca mai departe. Fratilor... invatati sa iertati, sa oferiti iertarea cu cea mai mare dare de mana. Cat de tare v-ar placea sa faceti o boacana atat de mare de v-ati da cu capul de pereti singur, si persoana pe care ati ranit-o sa vina si sa va zica cu caldura... "Nu-i nimic dragul meu, stiu ca nu ai facut-o sa-mi faci rau!". Stiu vi se pare un vis frumos, dar voi puteti face asta? Mai intai invatati sa oferiti, si apoi asteptati sa primiti si voi asa ceva. Ne-am invatat sa fim intr-o competitie continua cu toata lumea din jur, pana ramanem singuri si nu mai avem cu cine sa ne "intrecem". Abia atunci simtim ca am gresit. Altceva... atunci cand vedeti o persoana care va provoaca greata, incercati sa va imaginati ca sunteti pe fundul unei fantani si vedeti persoana respectiva deasupra, cu o funie, gata sa va salveze. Sa vedeti ce l-ati strange in brate dupa ce va salveaza... Totul tine de modul nostru de a vedea oamenii. Si cum am fost crescuti intr-o competitie continua, de la elevi, studenti, lupte pt. suprematie la munca, in cuplu si asa mai departe, normal ca tindem sa-i vedem pe ceilalti ca niste "inamici". Ce ar fi fost daca am fi fost invatati de mici ca facem parte din stolul de licurici care formeaza lumina cereasca? Ce ar fi fost daca ni s-ar fi spus ca de fiecare data cand facem o fapta buna, cand il ajutam pe celalalt luam o nota buna, si asa mai departe... Am fost crescuti insa in spiritul egoismului, totul pentru noi! Tot sistemul in care am crescut si in care ne balacarim este defect! Dar speranta este! Trebuie sa ne schimbam pe noi insine! Numai asa se poate face ceva. Trebuie de asemenea sa incercam sa deschidem ochii la cat mai multa lume. Putem considera ca e un extra-job (part-time dc. vreti) pentru D-zeu, sau chiar pt. noi insine. Sper sa auziti din ce in ce mai multi oameni in jurul vostru care exclama ca respira fericirea prin toti porii. As limita vocabularul doar la verbele "a darui", "a iubi", "a ierta". Am auzit nu demult o expresie... "Te urasc ca mi-ai dat raceala!". Ce-ar mai face bietul dobitoc daca nu ar mai avea cuvinte..."Te ...buuhuhu... ca mi-ai dat raceala!" ... "A... cu placere!". PS: ma distreaza cei care umbla cu botnita sa nu ia gripa porcina. Adevarul e ca ne cam trebuia si o botnita... lant avem, oase roadem, latram sa intram in posesia lor, cusca avem (unii da, unii ba), nu puteau sa nu ne dea si o botnita... sa nu care cumva sa muscam pe cineva, nu de alta. Ce mai... traim niste vremuri simpatice, zambiti mai des! (chiar si prin botnita... e la moda doar...)

Una pe fata, Doua pe dos...

Mda, traim intr-o lume intoarsa pe dos! Stresul e cuvantul de ordine. Inca de mici suntem stresati cu scoala. Ni se baga pe gat multe chestii pe care nu le folosim niciodata. Cam 90% din ceea ce invatam nu folosim... Traim mereu cu stresul, ca ne asculta, ca ne cearta profesorul, ca mai luam o nota mica, si asa mai departe. Vin apoi examenele importante pe care trebuie sa le luam, ne stresam iarasi in toata puterea cuvantului. Apoi munca... eh...munca... aici e stresul stresurilor. Avem sefi care abia asteapta sa aiba ce ne reprosa, colegi invidiosi sau pur si simplu rautaciosi, termene peste termene, hartogaraie total inutila de completat, problema banilor... niciodata nu sunt destui, si tot asa pana la batranete (norocosi cei care mai apuca asa ceva totusi...). Acum alta, vad prin metrou cum toata lumea umbla cu botnita, sa-si protejeze nefericirea... Le e frica de gripa porcului. Nu demult toate masinile treceau prin filtre, lumea era disperata cu gainile... si brusc s-a oprit. Dar sa revin, lumea e speriata de orice grohaie tembelizorul... Suntem mereu tinuti din scurt. Acum, pentru cei care au treaba cu sfera contabilitatii, mai nou, ca sa fie lumea mai mult decat ocupata, s-au bagat cateva raportari lunare, bilanturi si alte dracii inutile. Totul merge pe dos! Cand lumea incepe sa se plictiseasca, incepe sa medeiteze la ce nu merge bine, asa ca da-le de lucru sa nu se mai plictiseasca! Incep sa ma simt ca intr-un film de genul "Teoria Conspiratiei". Traim ca sa muncim, muncim ca sa mancam... Suntem precum un caine caruia ii arunca stapanul un ciolan, latra la toti cei din jur pentru a prinde partea mai buna de ciolan, si sta in lantul lui constiincios. Cam asta e viata noastra. Cel putin asa o traiesc majoritatea. Care e mesajul meu, ce vreau eu de fapt sa spun? Treziti-va oameni buni! Sa facem ceva! In primul rand cu noi insine, caci mai multe nu avem putere sa facem! Nu mai puneti atat la suflet prostiile de la munca, nu mai fiti rautaciosi cu lumea din jur! Ganditi-va ca sunteti singuri pe... Luna, si vedeti un om, un strain... De nu fugiti dupa el si-l imbratisati ca pe un frate! De ce? Incercati sa meditati pe tema asta! Probabil ca oricum cei care cititi aceste randuri si ati ajuns asa de departe cu lectura in acest subiect, sunteti oricum mai treji decat restul. Dar incercati sa-i treziti si pe cei din jur. Azi imi spunea o doamna... "off, toata viata m-am chinuit sa nu mananc aia, sa nu fac aia, sa fiu sanatoasa, si mi-au iesit niste analize... nu mai bine sa faci ce vrei si macar stii ca mori fericit?" ... si cata dreptate are... nu mai zic ca este genul care se supara foarte usor din toate prostiile legate de munca (mai ales pe mine), dar ce era sa-i zic... Incercati sa-i convingeti pe cei din jur ca incep sa se schimbe lucrurile. Numai cu incredere, credinta si bunatate fata de TOTI semenii vostri puteti fi cu adevarat fericiti. Deja vad tot mai multa lume scarbita de politica, de televizor si de toata mascarada asta, circul ieftin care se desfasoara zi de zi in jurul nostru. Incercati sa deconectati mufa de la ceafa (cei care au vazut un Matrix acolo... stiu la ce ma refer), si fiti mai buni, priviti-i pe cei de langa voi ca pe voi insiva, nu ca pe niste dusmani! Mai lasati naibii concurenta, competitia, invidia, gelozia, rautatea si toate draciile astea ca nu va ajuta la nimic! Haideti sa pasim in noua lume!