Am ales să plec în Maroc fără bagaj de cală, un rucsăcel mic ţinând cont că aveam să ne plimbăm cu bagajul după noi prin deşert, apoi pe munte, neavând un loc fix de cazare pentru tot sejurul. Aşadar am ajuns la Bergamo, după vreo 3 ore am luat şi zborul spre Marrakesh, alte 3 ore jumate şi am ajuns şi în Africa (pentru prima oară).
Sâmbătă 11.02
Avionul a avut ceva întârziere şi nu mai avea pistă de aterizare în Marrakech (probabil), aşa că a survolat pe acolo vreo 30 min; până la urmă a aterizat cu bine. Am stat apoi la o mare coadă la vize - trebuia să completăm şi o foiţa cu locul unde stai, meseria (pentru ce le trebuia informaţia asta?!? nush... probabil teroriştii completau acolo la meserie - terorist...). Apoi am scrimbat 150e în dirhamii lor, şi am luat un autobuz spre piaţă lor principala Jamaa el-Fna. De aici am băgat maps.me spre cazare. Labirint, nebunie, alt fel de viaţă. Motoare, bicle, aglomerat, mirosuri orientale, străduţe mici. Fără maps.me nu cred că aveam nici o şansă să găsim. Am găsit până la urmă locul unde eram cazaţi, în Medina, la Riad Dar Nael - ajutaţi şi de un localnic totuşi. Ajunşi la cazare, am rămas un pic şocaţi de uşa de la baie - vezi poză :)
Apoi am plecat iar în oraş. Viaţa de noapte e aici o nebunie: biciclişti, motorete, aglomerat, toţi zic că nu e pe acolo, că e închis pe unde mergi tu, într-un cuvânt, noroc cu GPS-ul. Am mers până în piaţă şi am mâncat tradiţional. Lumea de la tarabele - restaurant aplaudau când aveau noi clienţi - concurenţă, deh. Eu mi-am luat un platou pescăresc mix şi ne-am luat toţi şi farfuriuţele lor clasice în care întingi cu pâine. Şi câte un ceai de mentă. Demenţial ceaiul lor de mentă. Prin piaţă, se făceau cercuri de oameni în jurul şerparilor, oamenilor cu maimuţe, bătăi de stradă (box), şi toată gama asta de viaţă de noapte... Ziua e mult mai linişte.
Duminică 12.02
Am luat un mic dejun la cazare, ceva mai mult franţuzesc decât marocan... Am stabilit câteva detalii despre nişte excursii de făcut săptămâna care avea să vină, apoi am ieşit iar la pas pe străduţele din Medina, printre motoare, biciclete, pisici şi alte cele. Am început să intrăm şi în jocul asta al negoţului, am luat musc, ambra, condimentul lor tradiţional Ras al Hanout, şi alte cele. Am mâncat pe la un mic restaurant de pe străduţe, falafel eu, cu salatele lor clasice. Am mai luat câte un cadou, am mai negociat, am luat şi vederi, le-am scris la o pauză de cafea, le-am şi pus la poştă.
Am vizitat apoi El Badi Palace:
Apoi a început ploaia. Am umblat printre tarabe, am venit iar la cazare, am mai negociat şi pentru excursia din următoarele două zile din deşert. Toată viaţă aici e un fel de monopoly. Negocieri peste negocieri. Am vrut să mergem şi la un hamam dar era cam scump şi până la urmă am mai mâncat prin piaţă la un restaurant şi am mers spre cazare. Deja străzile încep să ne fie familiare. Deja începem să ne obişnuim cu aglomeraţia asta infernală.
Luni 13.02
Am luat de la hotelul nostru din Medina - Riad Dar Nael o excursie către Merzouga cu 85e de căciulă. Am putut lasă o parte din bagaje la cazare păstrând o zi de cazare pt. miercuri seară. Am fost duşi dis de dimineaţă pe undeva prin piaţă şi urcaţi într-un microbus cu alţi călători.
Drumul de la Marrakech la Mezouga are cam 560km - foarte obositor, dar fain până la urmă.
Drum lung, opriri pe la castel Ait Ben Haddou - unde s-au filmat o grămadă de filme - de prin 1961 cu Lawrence of Arabia până la Gladiatorul, Asterix et Cleopatra, Prince of Persia , sau anii trecuţi anumite părţi din Game of Thrones - deja parcă o vedeam pe Khaleesi pe acolo cu dragonii.
Prânz scump, nu am mâncat decât prăjiturile luate din Marrakesh; mai toţi ne-am ridicat de la masă când am văzut preţurile - ăştia de au organizat turul ne duceau la "combinaţiile" lor care ne ofereau numai preţuri de turişti, aşa că am plecat de la masă majoritatea.
Am observat stand în faţă cu Marmotă că 26 e numărul de maşină pentru Marrakesh (cum e B-ul pentru Bucureşti).
Beyond Travel numele agenţiei de transport care colabora cu hotelul nostru...
Noaptea cazare la Auberge Oudinar Gorges du Dades prin Ait Oufri. Masa a fost buna; socializare apoi cu nişte americani - am vorbit de Trump, şi alte chestii d-astea. Erau şi nişte nemţoaice care aveau un joc, Dobble îi zicea - haios dealtfel - în special în engleză. Noaptea frig dar am adormit buştean.
Marti 14.02
Dimineaţă la 7 mic dejun, la 7:30 plecarăm mai departe, spre deşert.
Oprire Tinghir, plimbare aiurea prin bălării apoi pe la niste vânzători de covoare unde au luat americanii tot felul de carpete cu 100$+... Am aflat aici şi componenţa grupului nostru că ne-a întrebat cel care se ocupă cu fabricarea covoarelor (sau mai bine zis - poate - de "producerea" lor şi vânzarea acestora la străini) - vreo 6 americani, vreo 4 sau 5 nemţi, 2 elveţience din partea franceză, un sud corean şi 3 români. Românii desigur nu au luat covoare, au luat americanii şi nemţii destule :)
Am trecut prin Ouarzazate (10 - B like), am vizitat nişte chei apoi, am făcut şi o poză de grup aici. Apoi masă la Maison d'Hote Anissa, aici am dat 100drh (~10e) pe o omletă berberă cu o salată şi nişte portocale. Am mai oprit pe nu stiu unde de am luat o îngheţată, apoi am plecat spre deşert; ne-am mai oprit în ultimul sat înainte de deşert, Rissani, am luat apă, am băut o cafea, am intrat şi pe un wifi şi am văzut că Movideea a ajuns la destinaţie ;) Am ajuns la deşert, deja era nisip şi pe stradă în unele locuri, ne-a dat şoferul jos, în Ksar Tanamouste, că noi trei aveam ceva privat, sau ceva de genul.... În traducere ceva mai liniştit, noi 3, cu 3 cămile (a mea era Bob Marley) şi cu Ahmed.
Ne-a plimbat Ahmed vreo ora jumate, cam 5 km, am salvat şi trackul, am făcut poze cu apusul, ne-am tot găsit cu diverse alte grupuri şi am ajuns la corturile noastre. Am luat masa, am stat apoi la foc şi am privit la stele. Am cântat un pic şi la tobe, a apărut şi luna pe la 10.... Nu ştiam că în Africa nu apare luna că la noi, cum se lasă seara. Liniştită seară. Aveam nevoie de un pic de linişte după atâta aglomeraţie, nebunie and stuff like that. Am mai aflat de la Ahmed că e un deşert micuţ - 5-6km lăţime până în Alger şi 55-60km în lungime.
Ma gandeam la jocul pe care l-am jucat in copilarie: Dune
Miercuri 15.02
Am făcut apoi cei aproximativ 5 km înapoi după ce ne-am trezit pe la 5, am mers cu Bob Marley and CO night vision. Când am ajuns, ne-a prezentat Ahmed nişte fosile prelucrate de el, iniţial nu am luat nimic, apoi m-am uitat la micul dejun că aveam 50 dirhami schimbaţi, adică vreo 5e şi m-am dus să iau una din fosilele care mi-au plăcut dar voia 100 drh pe ea. Învăţat deja cu negocierile prin Marrakech, am dat să plec şi mi-a zis ceva de genul, bine, ia-o aşa... I-am dat noi şi vreo 30 drh bacşiş dar chiar un om fain Ahmed. Am luat micul dejun, pe la 7:30 a venit şi grupul nostru cu maşina să ne ia, aveam locurile pe care am mers şi la dus - în faţă, libere, am urcat şi am pornit la drum. Trecand prin sate într-o zi lucrătoare am văzut ca din micii berberi, cam 70% se duc la școală cu bicicletele.
Masă la Al Manadir, am stat jos la o cafea ca nu mi-a făcut nimic cu ochiul.
Benzina e mai ieftina ca la noi, aici e cam 1e (10.9drh)/litru, iar motorina 9.5drh/litru.
Ouarzazate, orașul cu nr. 10 - un fel de B pt. București, e foarte șic, au felinare pt. iluminatul străzilor
E orasul care are ca un fel de totem al orașului un clapper board.
Mă gândeam eu oare cum de am ajuns pe tărâmuri arăbeşti, berbere chiar şi mi-am dat seama că era momentul să văd că sunt şi ei oameni, nu terorişti cu toţii :)
Seara am mâncat în piaţă. Mi-am luat iar un platou mix şi salatele lor clasice şi la final celebrul whiskey berber sau ceai de mentă :) apoi am trecut pe la un BRD şi la somn.
Joi 16.02
Plecăm dis de dimineaţă spre piaţă centrală, ne mai rătăcim, tot gps-ul ne-a scos mereu din Labirint..., căutăm taxi spre Imlil, numai ciordaci, care mai de care să te fure. Găsim până la urmă un fel de maxi taxi (colectiv cum zic ei) şi la ăştia dăm 50 drh de om măcar. Pe la 9:30 am plecat, când s-a umplut maxi taxi ăsta. Am făcut vreo două ore până într-un sat, luând diverşi în troşcaletă, apoi ne zice gigel ăsta... Hai, jos. Noi nu, că am plătit până în Imlil, el nu că jos... Până la urmă înţelegem că n'est pas d'argent. Coborâm şi ne urcă într-un taxi. Mai era unu în spate, ne bagă şi pe noi 3 tot în spate, în faţă erau doi pe locul din dreapta, se urcă şoferul şi văd că mai vine unu pe la şofer, deschide uşa şi ghici ce... Se urcă lângă şofer, deci am rămas mască - noi 3 că restul erau obişnuiţi :))) a făcut o poză Mihaela. Deci nu am mai văzut aşa ceva. Mă rog, ajungem în Imlil, vorbim cu cineva de cazare pentru vineri noapte, apoi mergem în sus. Mulţi cu măgăruşi, cu bagaje, cu câte una de nu poate să-şi mişte fundul la deal şi tot aşa. Vremea foarte bună.
Găsim mai sus apă, ne umplem bidoanele şi găsim şi suc de portocale... Wow, bun tare! A intrat de nu-i adevărat. Am mâncat curmale să mai uşurăm bagajul, şi apoi la deal. Am făcut vreo 5 ore jumate până la refugiu, am ajuns pe la 5 şi ceva.
Vreo 11 km mersi, ~1400 m urcaţi, de la 1800 m la 3177 m azi. La refugiu totul bine şi frumos. Pe drum am tot găsit "cafenele" şi aveau toţi suc de portocale, îmi cam ploua în gură de fiecare dată când treceam pe lângă ei.
Sunt două refugii unul lângă altul, unul mai scump, unul mai ieftin. Noi am dat 15e de om pe noapte, dincolo, la mouflons era mai scump. Aici totul bine, am dormit de pe la 9 la 6, cu sacul de vara, acoperit şi cu o pătură. Preţuri super ok, 1e o supă, 2e un ditai ibricu cu vreo 6 ceaiuri, fain!
Vineri 17.02
Treziţi dimineaţă, am pornit spre vârf, zăpadă foarte bună, nu era nevoie deloc de snowline. Ne-am lăsat bagajele la refugiu şi am luat doar un rucsac cu ceva haine, apă şi dulciuri. Am făcut cam 3 ore până sus, la 4180m. Mai toţi care urcau aveau ghizi care îi "înfofoleau" cu pioleti, colţari şi alte alea.
Noi am urcat lejer în teneşi de trail. Snowline-ul l-a pus Marmota Mihaelei undeva mai sus şi pentru coborâre. Eu am fost foarte ok fără. Mi-am pus un snowline pe coborâre vreo 5 min apoi l-am ţinut în mâna că era zăpadă numai bună de tobogan. Mai toate pantele urcate greu în zigzag le-am coborât de-am-fundulea. Am ajuns în vreo 40 min jos de pe vârf. Aaaa, cât pe ce să uit. Sus, pe vârf am rămas masca. Era o veveriţa. Cum o fi ajuns veveriţa la 4000m+.... Ne gândeam că o fi venit călare pe vreun corb sau nu ştiu ce să zic...
Luaserăm noi o carte de vizită de la unu de pe aici, am vrut să mergem să vedem cum o fi cazarea, dar era cam departe aşa că am zis să mâncăm dar apoi ne-am gândit că parcă ar fi mai bine să mâncăm prin Marrakech şi să căutăm cazare pe aici decât să stăm sâmbătă să căutăm transport spre aeroport. Zis şi făcut. Numai că nu prea mai aveam noi chef să mergem 8 într-o maşină şi alte d-astea aşa că am negociat cu un taxi şi am dat 200drh (20e) şi ne-a dus degrabă - şi la propriu şi la figurat, că merge lumea pe aici cu o viteză şi fără a avea treaba cu linia continuă şi alte detalii d-astea pentru europeni...
Chiar mă bucur că nu am închiriat maşină cum ne gândeam noi la început că ar fi fost dubios. În special din cauza motoretelor astea de se strecoară peste tot cam cum conduc şi prin Medina.
Ajunşi prin Marrakech am tot umblat după un motel. Am văzut că erau astea tot prin labirintul din Medina. Am pus iar maps.me-ul şi am ajuns în cele din urmă la un motel dar era ocupat. Ne-a trimis la un altul însă îl găseam pe harta dar nu reuşeam să ajungem la intrare. Pe stradă sunt mulţi dubioşi care ba îţi spun că-i drumul închis, ba ştiu ei mai bine unde vrei tu să mergi, ba vor să-ţi vândă ştiu eu ce prostii. Am ajuns până la urmă la un motel Kactus dar era 70drh de om şi stăteai că la refugiu, cu alţii în camera de 10-15, bagajele nu le păzea nimeni aşa că am zis că mai bine să mergem la un hotel de-l găsisem noi pe acolo, Hotel Mimoză, cu 200drh pt o camera triplă. Am lăsat bagajele şi am fost să căutăm să mâncăm. Ne săturasem deja să mergem prin piaţă sau prin locuri unde nu era afişat preţul aşa că am găsit o bodegă bună unde am mâncat bine încât am hotărât să luăm şi a două zi de dimineaţă masă acolo. Ne-am dus la un dus şi somn. Oboseală şi pe ziua de azi.
Sâmbăta 18.02
Dimineaţă am găsit un fel de net-cafe cum erau la noi acum vreo 10-15 ani, cu nişte calculatoare d-alea antice, dar cu Windows 7 pe ele, că trebuia să-mi printez checkinul să nu mă chelfănească ăştia de vreo 20e prin aeroport. Până la urmă am printat cele două foi de checkin şi am mers de am mâncat un mic dejun copios, cel mai bun de până acum, apoi am scos bani şi am mers să mai luăm nişte chestii de-ale lor. Am dat peste un nene fain unde nici nu am simţit nevoia să mai negociem. Ăsta ne-a cerut 10drh pe un săpunel parfumat în timp ce alţii începeau de la 50/unu. Aşa că am luat mai multe chestii de pe la el. Apoi ne-am luat bagajele şi am luat-o tiptil pe jos spre aeroport - cu opriri pe la suc, prin parcuri, pe la umbră, etc.
A, să nu uit, una din chestiile de notă 10 din Marrakesh e sucul de portocale făcut rapid pe loc cu 4drh (2 lei) ... O să-mi fie dor de suc de portocale la preţul asta :)
Am găsit şi un mall. Lângă mall, la cam 3 km de aeroport, staţie de bicle, util de ştiut. Am mâncat ceva şi pe acolo să mai pierdem vremea.
Aşa... Am avut ceva emoţii cu plecarea din Maroc. Am făcut ceva până la intrarea în aeroport că e cu fundu' la oraş domnu' aeroport dar am ajuns până la urmă, coadă la intrare apoi ne ducem la plecări şi ne trimite unul că cică trebuie o ştampila pe foaia de check-in de la Ryanair... care bineînţeles era în partea aialaltă a aeroportului. Stăm la o coadă şi acolo, apoi ne mai pune să completăm şi foiţa de am completat-o şi la intrare, pentru viza. Acum şi pt.viza de ieşire... Prostii gen meserie, la ce le-o fi trebuit nush, dar mă rog, am luat şi viza de ieşire, apoi coadă la securitate, măcar a fost totul ok si nu ne-a "confiscat" snowline-urile sau stiu eu ce altceva...
În avion, deşi am făcut check-in ul abia azi şi Mihaela a făcut pt.ea şi Marmota cu ceva timp în urmă, am picat chiar lângă ei. Am jucat şah ba singur, ba cu Marmotă de nu ştiu când a zburat timpul. Am ajuns la Bergamo, a venit în cele din urmă şi maşina de la apartamentul de-l închiriasem (B&B Ai Prati), am ajuns apoi la o pizzerie unde trebuia să ne facă respectivul check-in ul, am luat două pizza, apoi am ajuns la apartament, am mâncat, duş şi somn.
Duminică 19.02
Dimineața ne-a dus repede la aeroport, aici totul a mers mult mai repede si am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea mea... Poate o fi utila cuiva, sau macar așa... "pur-moa" (furculisionism).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu