2x2 pe locul 2

            Fagarasul - taramul renasterii mele. Aici Dragonul s-a transformat in Phoenix. Aici aproape mi-am terminat "cariera" insa m-am ambitionat si mi-am reintrat in... picior si asadar aici era si locul unde trebuia sa obtin primul podium la o cursa de alergare montana, lucru care mi-a cam inlocuit toate celelalte pasiuni din timpul liber (si nu numai) :)

            Cum pe 31 aug - 1 sept urmeaza prima cursa de 100 mile, si nu orice cursa ci vestitul UTMB, nici nu gandeam cand mi-am facut calendarul competitional pe 2013 sa particip atat de aproape de plecarea noastra spre Chamonix la un alt concurs... dupa maratonul Cindrel, si mai ales la unul atat de greu - 2x2... Insa cum in ultima vreme oricum am tras in fiecare weekend ca niste... cai de curse, cand ne-a spus Tz de concurs, am zis... de ce nu? Aveam mici dubii ca mai pot participa cu Marmota la vreun concurs de echipa, deoarece s-a creat o distanta destul de mare intre noi, la modul ca si eu am tot crescut in anul asta fata de timpii scosi anul trecut insa el a crescut mult mai mult si s-a creat un pic de distanta intre noi. La 7500 a avut probleme cu stomacul, apoi si-a revenit si a inceput sa traga in ritmul lui... dar pauzele plus ritmul prea tare (pentru mine) de apoi m-au facut de mi s-au blocat cvadricepsii cum nu am mai patit-o pana acum (pe Jepii Mici) si a trebuit sa abandonez in tabara de baza (inainte de a incepe urcarile pe Omu), Marmota continuand cursa singur si scotand un timp super bun (cu pauzele enorme cauzate de problemele - ba ale lui, ba ale mele). Asadar, cand mi-a zis de 2x2 i-am zis initial ca nu prea avem cum sa facem iar echipa... insa mi s-au aprins niste beculetze si i-am zis ceva de genul... ia hai ma sa aducem "Dragonu si Marmota" pe podium! :)

            Asadar, umplem Dragon-mobilu' cu Tz, Lush si Nico si plecam pe la 20:20 din Bucuresti, conduce soferul de noapte, Marmota, si ajungem la Balea putin inainte de 12 noaptea. Ne oprim la Salvamontul de la cota 2000 (la o parte dintre cei care au ajutat Phoenixul sa renasca :) ca eram prea obositi sa mai punem cortul. Adormim ca niste copacei (a nu se confunda personajul) si vine dimineata concursului. Cum startul era la 7:30, la 6 ne trezim si fugim spre Balea. Luam kiturile, ne inscriem la X1 (Balea-Moldoveanu-Balea) si incepe "joaca". Marmota imi spune sa stau eu in fata sa dau ritmul dar sa incerc sa nu-i pierd din ochi pe Florin si Dani. Chiar nu m-am uitat pe lista de participanti... stiam doar de Florin Totalca si Dani Florea, venit cumva in locul Paulei care s-a cam accidentat la Vertical Race Busteni si cum urmeaza si pt. ea CCC-ul a stat cuminte. Asadar stiam cumva ca ma voi tine dupa cei doi cat de mult voi putea. In sinea mea stiam ca sunt mai buni ca noi pe distante nu asa de lungi (ca mine cel putin) insa am dat la o parte acest gand din cap si am zis sa dau tot ce-i mai bun din mine la cursa asta.

            Dupa urcarea pana in Saua Capra eram destul de ok, eram in spatele lui Radu si Zsolt (care era prima echipa la 2x2) si Florin si Dani (care erau primii la X1). Mai in fata mai erau doar vreo 4 sau 5 participanti la elita (singuri pe tot traseul). Ne-am tinut destul de mult de ei cat sa-i vedem in fata. 

            Ne-au ajuns Truly cu Marius care alerga si el de antrenament insotindu-l pe Truly (inscris la Elita), o parte din traseu dar care nu vroia sa traga prea tare deoarece si el vine la UTMB si are planuri mult mai ambitioase ca noi acolo (avand o experienta mult mai mare la curse de 100 mile). Am alergat o portiune cu ei, apoi Truly s-a dus mai in fata, i-am pierdut din raza vizuala si pe Dani & Florin si am ramas cu Marius pana aproape de urcarea pe Vistea unde ne-a zis sa-i transmitem lui Truly ca-l asteapta acolo ca e destul de accidentat terenul si nu vrea sa-si forteze picioarele pe coborarea aia. Urcam spre Vistea, ii facem loc lui Gali' care participa la Elita si venea ca o vijelie la vale, apoi Alex Itu si Nicusor Jinga. Intre Vistea si Moldoveanu ne intalnim si cu Radu si Zsolt si apoi si cu Dani si Florin. Ne salutam & felicitam pentru cursa de pana acum si-i dam mai departe. Pe Moldoveanu il gasim pe Bebe Cindreleanul (nah ca l-am botezat) la concursul caruia participasem cu 2 weekenduri inainte si Marmota luase locul 2 la semi-maraton dupa o cursa foarte buna si eu m-am simtit f.bine la maraton. Incepem si noi sa facem cale intoarsa si pe undeva pana in Vistea ne intalnim si cu Mica Ioana si Cosmin Szekely insa eu eram prea atent pe unde calc sa mai fac conexiuni ca si ei sunt la X1 sau ca sunt destul de aproape de noi.

            Incep sa imi simt picioarele destul de obosite pe urcari, mi se mai pun si cateva crampe insa incerc sa le ignor si sa trag cat pot pe unde pot. Incep si mai simt cate o mana pe rucsac care ma impinge cand ma misc prea greu; Marmota, incurajat de "fratii lui", marmotele care fluierau si-l incurajau, ma mai ajuta din cand in cand si pe mine sa tin un ritm constant in urcare. Il aud ca-mi spunea ceva de genul ca a vazut-o pe Mica Ioana in spate dupa cate o panta mai mare de pe care se vedea destul in spate, sa tragem mai tare ca ne pierdem locul 2. La un moment dat auzim in spatele nostru o echipa care vorbea ungureste. Imi spune sa tragem ca si ei sunt cu noi si deja am scazut o pozitie in clasament. Ne tot intrecem cu ei, cand erau ei in fata, cand noi si la un moment dat il aud pe unul dintre ei cum spune ca o sa fie obositi pe Negoiu si ii spun lui Marmota care initial ii intreaba in engleza, dar ei ii raspund in romaneste si ne convingem ca sunt la 2x2 nu la x1, insa Marmota imi spune sa nu slabesc ritmul ca sunt destul de aproape ceilalti (Ioana si Cosmin).

            Abia asteptam sa ajung in saua Capra. Am mai facut urcarea de la podul Giurgiului, panta care o tineam minte de la UTF si cand am ajuns sus, i-am vazut pe la jumatatea pantei si pe urmaritorii nostri. Eram destul de obosit si la fiecare pas in sus ma resimteam. Mai ne intalnim cu echipe care facusera intai Negoiu, mai cu turisti, si uite ca am ajuns si la lacul Capra. Marmota ma intreaba daca am trecut si la dus pe acolo... adevarul e ca la dus eram foarte concentrat sa tin ritmul lui Dani si Florin si nici eu nu am vazut multe locuri pe langa care am trecut. Am inceput sa le vad la intoarcere cand eram obosit. Am dedus ca langa saua Capra trebuie sa fie si lacul Capra si i-am zis sigur pe mine... pai e lacul... Capra, e ok. Am ajuns si in punctul de alimentare din saua Capra unde am baut doar un pahar de apa si a ajuns si echipa din spatele nostru. Am intins-o in jos. Stiam ca mai e doar o coborare (destul de accidentata dar pe care se putea alerga in viteza cu atentie)... ceea ce am si facut. Auzeam betele celor din spate cum "intepau" pietrele si asta ma mana mai tare de la spate. Coboram pe langa turisti, am tras la maxim cum puteam trage pe o asemenea coborare dar nu m-am uitat deloc in spate, insa tot auzeam zgomotul betelor pe piatra si stiam ca suntem urmariti indeaproape. Marmota imi spune ca ne apropiem de asfalt, sa mananc asfaltul cum ajungem. Am inteles ca jos anuntasera ca 2 echipe au ajuns la Capra si se bat pentru locurile 2 si 3 si am vazut si eu apoi de la finish cum se vedeau echipele care coborau in viteza pana la asfalt. Am tras cat am putut de bine si pe asfalt iar pe treptele care duceau la finish am luat Marmota de mana si am urcat cat am putut de repede. Dupa ce am trecut linia de finish nu am mai putut sta in picioare sa-mi puna medalia de finisher si am cazut..., am fortat tare dar s-a meritat. La vreo 30 secunde au ajuns si Ioana si Cosmin - Felicitari! (mai ales ca erau o echipa de mixt insa podiumul era comun pentru ca nu erau destule echipe de mixt cat sa se poata face un podium separat).

            Asadar aici am renascut si acum ~2 ani dar si acum... si cursa asta o sa ma ajute mult la moral si la UTMB-ul care bate la usa :)
          La premierea la care am fost pe primul podium din viata au fost si doi dintre salvamontii care au participat la "re-intrarea mea pe traseul... vietii" :) tin sa le multumesc din nou cu aceasta ocazie pentru tot efortul lor! niste oameni minunati, care isi dedica viata salvarii altora...

            A fost a 11-a cursa pe anul acesta, plus multe antrenamente si urmeaza mult-asteptatul UTMB. Sper sa ne simtim bine acolo, in special Marmota care a avut ceva probleme cu stomacul pe drumul de intoarcere spre Bucuresti, dar sunt sigur ca va fi totul bine si vom incheia si cursa asta cu zambetul pe buze si ar fi "un vis frumos" (pentru mine cel putin) sa putem termina ca la Pirosul de anul trecut toti trei... (Dragonu - Marmota si Tzale).

            In final pun si un filmulet facut cu o drona pe urcarea spre saua Capra. Felicitari organizatorilor pentru un concurs foarte bine organizat!