Sicilia

Am plecat joi 1 martie, trebuia să fie primăvară în București dar erau 15 grade - cu minus, așa că am plecat vesel cumva că mergem la căldură. În Catania erau tot în jur de 15, dar cu plus. Am ajuns în jur de 5 la cazare, la Ipnos B&B, luat prin Booking, cu 330e 7 nopți, 2 persoane, cu tot cu mic dejun. Convenabil! Iar cazarea e foarte tare, v-o recomand, dacă aveti de gând să vizitați Sicilia; micul dejun un fel de bufet suedez, având la dispoziție tot felul de fructe, croissante, cafea, ceaiuri, și alte cele.

Ne-am plimbat un pic prin Catania, mai exact am mers la unul din locurile recomandate de Alberto, gazda de la Ipnos, la Casa d'amici. Până acolo am dat de o stradă pe care era consulatul României și vreo 3 localuri / magazine românești. Am mâncat ceva specialități de-ale lor de ne-am lins pe degete, apoi ne-am pregătit planurile pentru vineri în Taormina.

Așadar vineri am plecat de dimineață în Taormina cu trenul. Ne-am luat cazarea strategic, lângă gară și autogară. Așadar pe la 9 eram în tren. În vreo oră-jumate eram în Taormina. Trenul ne-a lasat undeva jos, mai lângă mare, am luat un autobuz care ne-a dus sus, aproape de centrul orașului.

Orașul foarte frumos, mult mai... turistic decât Catania, e asezat pe o colina a Muntelui Tauro. Odată ajunși în Taormina veți simți o atmosferă parcă mitică, construcții greco-romane, marea care-ți oferă un aer de vacanță, și pe de altă parte, undeva în depărtare, nu foarte departe însă, troneaza Etna care deși e un vulcan (foarte) activ, cel mai activ din Europa, e acoperit mai mereu de zăpadă. Taormina a fost loc de nastere, și adăpost pentru greci, romani, arabi, sarazini, bizanti, normanzi și spanioli, ales datorită unei poziții strategice deosebite, climă mediteraneeana, generoasa, și o atmosfera deosebita. Și Goethe s-a îndrăgostit iremediabil de Sicilia în 1787 și a descris în romanul său “Italian Journey” frumusetile locurilor și a oamenilor săi spunând despre Taormina că este “drumul paradisului”.

După mai multe ture prin oraș, am găsit o alee mai retrasă spre Castelmola. Un orășel care trona undeva deasupra Taorminei. Cum Anca m-a întrebat dacă urcăm, eu abia așteptam asta, am urcat ușurel, priveliștea a fost nemaipomenită la fiecare pas.

Fiind înalt, ajung mai mereu la fructe prin copaci unde nu ajunge oricine, așa ca am tot cules câte o lămâie, o portocala... De menționat ar fi ca portocalele din domeniile publice (destul de numeroase) nu sunt bune, e o specie sălbatică destul de acră și amară, așa că nu va recomand sa le culegeți. Descoperisem asta și prin Maroc anul trecut. Deci daca vedeți ceva mai... peste gard din vreo curte, yummy. Fructele de pe domeniul public însă nu sunt gustoase deloc. Oricum, cel mai safe e sa cumperi 1kg de portocale roșii de Sicilia, cu <1e, bune rău! Apoi am luat autocarul spre gară și trenul inapoi spre "baza" noastră siciloană, Catania. De la atâtea portocale, seara am mâncat doar cate ceva lejer...

Sâmbătă am plecat dimineață spre Edna. Am ales turul de 55e la Lemons Tours, recomandat și de Alberto, gazda noastră de la Ipnos B&B. Rosario avea sa ne fie ghid nouă și încă unui cuplu. Deși vremea părea numai bună de plimbat printre cratere, când am ajuns la craterul Silvestri pe la ~2000m, ploua de ne-am adus aminte cum era în Bucuresti când am plecat. Vântul puternic combinat cu o ploaie supărată... ne-au făcut să nu ne dorim așa tare să mergem pe acolo, printre cratere. Am făcut și o poză două și am intrat repede înăuntru.

Am aflat ca localnicii spun ca Etna e o ea, capricioasă ca o femeie, doar că ei se bucură (toți, sau poate doar ghidul) că e un vulcan activ. Oricum, ideea e că dacă nu ar fi așa de activă Etna, probabil ar strânge magmă în ea și când ar "scuipa-o", ar fi destul de nasol de sicilieni. Prin 1669 a fost cea mai urâtă erupție și au murit mulți oameni, a trebuit să se reconstruiască mai multe orașe din vecinătatea Etnei, printre care și Catania, în care s-au construit mai multe clădiri baroce de pe via Crociferi.

Rosario ne-a dus apoi într-o peșteră săpată de lavă, care avea în jur de 300m, și ne-a arătat diverse fenomene pe acolo, cum a făcut lava bolboci, care s-au spart și au pocnit și alte cele.
Mai sus de Zafferana, am vazut un câmp de lavă lung de 7 km și lat de 5 km. Am aflat că era din timpul erupției din 1991-1993. Ne-a zis Rosario ca aici e "creierul" din spatele Etnei - partea cea mai activa a vulcanului (in poza din stanga - click pe ea să se mărească).

Cum nu am apucat să stam prea mult pe sus, printre cratere, probabil avea și soluția de backup Rosario, și ne-a dus jos, pe la caldurica, pe lângă mare, prin Acireale, Aci Treza și Aci Castello. Am mers și în orasul lui natal, în Zafferana Etnea, unde am și mâncat câteva gustări locale, eu și Anca am ales câte un fel de branzoaică cu pește. Până la urmă, a fost un tur fain, am aflat tot felul de chestii de la Rosario, iar pe la 4 și ceva am ajuns înapoi la hotel.

Am zis sa ne mai plimbăm prin Catania așadar. Am văzut diverse biserici, care mai de care mai... baroce. Am mâncat seara tot la Casa d'amici, ca mi-a plăcut mult calamarul la ei.

Duminica am ales Siracusa, orașul lui Arhimede. Siracusa a început să scrie file în istorie în 734 (sau 733) î.e.n., când oraşul a fost întemeiat de grecii din Corint, care s-au stabilit în zona portului natural din regiune. În timpul domniei lui Dionysos I cel Bătrân, un fel de Mircea cel bătrân al lor, a devenit cel mai puternic dintre oraşele greceşti.
Anca și Rosario în poza din stânga.

Cucerită de romani, jefuită de franci şi capturată de arabi, Siracusa şi-a pierdut din importanţă în perioada medievală. În prezent, se poate "lăuda" mai mult cu pescuitul şi turismul, un loc unde încă se mai păstrează urmele trecutului, cu care oraşul se mândreşte. Pe noi nu ne-a impresionat așa tare, am vizitat câteva clădiri mai vechi, biserici, ne-am uitat lung spre Grecia (mai mult pe hartă că în orizont se vedea doar marea).

Am luat masa de pranz la Drogheria Drago, le-am dat review pe TripAdvisor că au porții cam mici dacă ești înfometat. În rest, mâncare bună, ca mai peste tot în Italia.

Am zis să vizităm Parcul Arheologic (din cartierul Neopolis) dar uitându-ne pe hartă, am zis ca mai bine ne plimbăm de jur imprejurul lui, și a fost mai bine ca i-am văzut și mormântul lui Arhimede la care nu știu sigur dacă aveam cum sa ajungem din interior. Oameni nu erau prin zonă și poteca părea cam plină de bălării, semn că nu prea ajungea lumea acolo... Am găsit și un pisic foarte haios, cu mustața lui Hitler :)

Apoi am mers spre autogară, că luam 2 bilete dus-întors. Numai bine ca am prins un autobuz la o stație intermediară și nu a mai trebuit sa pierdem vremea o oră până la urmatorul.

Ajunși în Catania, am fost sa mâncăm la Pasticceria Savia, unde ne-am dus după mai multe recomandări sa luăm arancini și am luat cu spanac și fistic și ca desert, cannolo și cassatena. Ne cereau mai mulți bani sa mâncăm în restaurant, așa că am ales să mâncăm în parcul Bellini de vizavi. Au fost bune, deși un pic grețoase. Trebuia să mâncăm și faimoasele lor arancini, pane cu ragu într-o formă comică, ceva intre moţ şi pară, “sânii Sfintei Agata“ cum zic localnicii, în amintirea-comestibilă – a martiriului protectoarei oraşului. Ne-am continuat plimbarea spre casă apoi.

Luni (5 martie) am ales Messina. Ploua dimineața în Catania și se anunța ploaie și în Ragusa, unde voiam inițial să mergem. Am văzut că trenul face 2 ore până în Mesina așa că ne-am "îmbarcat" în tren. Cum auzisem că avantajele portului natural din Messina și așezarea strategică a orașului au fost apreciate încă din antichitate, am zis să mergem să le vedem și noi dacă tot suntem în zonă.

Așezarea a fost cucerită, condusă și distrusă pe rând de greci, cartaginezi, romani, bizantini, arabi, normanzi, francezi, spanioli și de italieni. Mai devastatoare decât distrugerile provocate de războaie au fost totuși cutremurele de pământ: nici un alt oraș italian nu a avut atât de mult de suferit de pe urma lor. În Strâmtoarea Messina, între vârful "cizmei" (Peninsula Italică) și Sicilia, cea mai mare insulă din Marea Mediterană, se întâlnesc apele Mării Ionice și ale Mării Tireniene. Deoarece există o diferență de un metru între nivelurile celor două bazine, în strâmtoare se formează puternici curenți marini. Messina este al treilea oraș ca mărime din Sicilia, și capitala provinciei cu același nume.

Aici am luat o hartă de la biroul de informații turistice, pe care l-am nimerit rapid, și am vizitat pe rând Domul - construit în sec. 12, cu 3 portale realizate într-un stil gotic intre 1300 și 1500.

Sacrario di Cristo Re - o capela maiestuoasă construită în 1937, pentru soldații sicilieni morți în cel de-al doilea război mondial, Santuario della Madonna di Montalto - inițial făcută în 1295 prima biserică refăcută după cutremurul din 1908, cu elemente gotice și romane.

Am mai vizitat Porta Grazia, statuia lui Neptun - făcută de Montorsoli în 1557, Galeria Vittorio Emanuele și alte cateva biserici și clădiri vechi, impunătoare. Masa am luat-o la Comparello, am luat cate o pizza de căciulă, care s-au dovedit a fi... vorba ceea, de la mama lor.

Pe la 5 și un sfert am prins trenul spre Catania. Seara am mâncat la Osteria Panecaldo. Am mâncat bine și am venit obosiți în cameră.

Marți ne-am decis sa luăm un autobuz spre Ragusa. Ne-am urcat în autobuz pe la 9 și în jur de 11 eram acolo.

Am umblat prin oraș, ne-am dus în vechea Ragusa, și tot plimbându-ne, cam aveam nevoie la o baie. Am intrat într-un restaurant, unde ne-a primit patronul (cred), ne-a condus printr-un labirint de holuri, ne-a dus undeva la o masă, a dat drumul la muzică, și ne-am cam dat noi seamă că e un restaurant cam de fițe, cu mâncare prea scumpă și mai era și gol... Am stat ce-am stat, am mers la baie, ne-a adus el niște pâinici care erau făcute de ei acolo, am luat și noi o apa și un capuccino apoi nu știam cum să plecăm. Numai coperto (spaga care e trecută pe bon la ei) era vreo 5e pentru amândoi, unde noi comandaserăm de <5e ce-am luat, și au venit să ne ia comandă și mi-am luat inima în dinți și le-am zis că noi voiam doar un capuccino și o apa și am plecat repede :)

Ragusa este un oraş frumos, de-a dreptul minunat, dacă ştii să apreciezi frumosul. De fapt, două oraşe, unite de vechi destin comun. După un cutremur foarte puternic, în 1693, un mare număr de locuitori au decis să părăsească vechea Ragusa (astăzi Ibla sau Ragusa Inferiore) şi au întemeiat un nou oraş, Ragusa Superiore. Până în 1926, cele două municipalităţi au fost separate. Reunirea lor s-a petrecut mai degrabă din motive administrative, pentru a constitui capitala provinciei cu acelaşi nume. Din poveştile localnicilor, rivalitatea între cele două comunităţi persistă şi astăzi, cetăţenii Ragusei Ibla privind cu un fel de superioritate la vecinii lor de pe dealurile Ragusei Superiore.

Cele două Raguse se înfruntă, între altele, în catedrale: cea a lui San Giovanni Battista, construită între 1718 şi 1778 în Ragusa Superiore şi cea a lui San Giorgio, construită începând cu 1738. Cu toate cele 250 de trepte ale sale şi cu coloanele sale masive, în piaţa centrală a Ragusei Ibla.

În Ragusa Superiore, palatele baroce şi edificiile impunătoare, la exterior şi la interior – aşa cum este Prefectura din Ragusa – îţi vor da dimensiunea avântului pe care oraşul l-a avut în perioada sa de început.

În Ragusa Ibla, străduţele frumos pietruite îţi vor dezvălui grădini ascunse de cactuşi, portocali şi aloe, faţade fermecătoare şi parcuri cu alei mărginite de palmieri. La vechiul club “Circolo di conversazione”, cunoscut şi drept Cafeneaua Cavalerilor, se adună aristocraţia oraşului, pentru serate de muzică şi lectură ori pentru taclale liniştite pe teme alese. Oglinzi cu rame aurite, fresce şi medalioane decorative, divane de damasc roşu alcătuiesc scenografia somptuoasă pentru aceste plăcuţe activităţi ale vechilor familii nobiliare ragusane. Desigur, nu am apucat să văd cum se adună aristocratia orașului, însă am citit la o oarecare  Smaranda Vornicu pe blog și mi-au plăcut cum sună câteva imagini create de dânsa (ca să o citez şi pe Alina;)

Am găsit apoi un restraurant foarte bun pe TripAdvisor, am mâncat de "ne-am lins pe degete", apoi am prins autobuzul la fix, am făcut ceva pași repezi să-l prindem și am fugit înapoi la bază :)

Miercuri am zis să stăm și prin Catania. Auzisem ceva despre faimoasa lor piață de pește, așa ca am mers după micul dejun spre mercato del pesce a Catania - Poti ajunge acolo prin gangul de lângă fântâna dell'Amenano, din Piazza del Duomo. Nu prea mi-a plăcut mie ce-am văzut că oamenii dădeau pește, caracatițe și alte cele cât mai proaspete, adică vii, și m-am cam întristat... O sa pun o poza din piata de fructe :)

Ne-am plimbat pe via Etnea, strada de pe care vezi bine Etna care tronează asupra orașului, am vizitat via Crociferi, strada lor plină de clădiri baroce, am vizitat catedrala, și multe biserici și clădiri maiestuoase, dar totuși nu am văzut nimic mai frumos ca în Genoa și Florența.

Joi dimineață, dupa micul dejun am mers în catedrală să vizităm mormântul lui Bellini, apoi am mers sa vizităm casa în care s-a născut, transformată în muzeu. Am găsit pe net ca e în Piazza San Francesco D’Assisi, în palatul din sec. 18, Cruyllas Gravina. Fiind 8 martie și ziua Ancăi, italienii au decis să-i facă un cadou și ea a avut intrare liberă. Bine, ea și cu toate fetele. Oricum, a fost haios, că erau niste elevi în practică și ne pasau de la unul la altul să ne vorbească despre ce-i în camera respectivă. Bineînțeles că nu prea știau ei engleză așa ca le-am zis (unora) că ne pot vorbi în italiană. Vorba Ancăi, dacă mai stateam un pic p-aici, veneam și noi în țară și nu mai știam română... "ma come si dice în rumeno..." :)))

 Una peste alta am tot văzut peste tot simbolul  Siciliei - Trinacria (un fel de trei craci). Am aflat despre el că în sec. 7-8 ÎH. Grecii au descoperit insula triunghiulară pe care au numit-o Trinacria “pamantul cu 3 colturi”. Simbolul Siciliei are 3 elemente, 3 picioare îmbinate la centru formând simbolul ‘triskelion”unul dintre cele mai vechi din istoria umanității ce se referă la cele 3 capete ale insulei Cap Passero în sud lângă Siracuza, Cap Pelero în NE lângă Messina și Cap Lilibeo în vest lângă Marsala; capul medusei cu două aripi și cu păr înlocuit de șerpi vorbește despre medusa în mitologia greacă care a fost fiica lui Phorcys și a lui Ceto și una dintre gorgone, singura muritoare dintre cele 3. Privirea sa era capabilă să transforme orice muritor în stană de piatră. Medusa a fost o fată frumoasă care însă a profanat templul Atenei făcând dragoste în el cu Poseidon. Atena i-a transformat atunci părul în șerpi vii spre a o pedepsi; 3 spice de grâu care reprezintă recunoașterea Siciliei ca și grânar al imperiului în perioada română.

Ca o concluzie referitor la Catania, e o aventura sa treci strada, chiar și pe trecere, șoferii nu au treabă cu marcaje, linie continuă, treceri de pietoni & stuff. Totul se face din ochi. Te uiți la cel din față și-ți dai seama dacă te lasă au ba (aveam impresia asta despre Bucuresti, dar aici e bine:). De altfel, e mizerie pe străzi, am văzut mulți șoferi care aruncau pe geam pahare, țigări, cam ca la noi. Păcat... Parcă totuși nu mi s-a părut chiar așa în nordul Italiei, dar probabil peste tot devine așa încet încet. Păcat de minunile lăsate în urmă de generații mult mai creative și inteligente. În curând cei cu capul pe umeri o să trebuiască să stea ascunși să nu fie luați peste picior că nu respectă nesimțirea celor din jur...