Piros85

            Pana sa scriu despre Piros, am sa spun ca Budapesta e un oras superb; Dunarea a fost folosita la maximum, poduri minunate, cladiri superbe, si din cele noi dar si din cele peste care timpul si-a pus amprenta.

              Gradul de civilizatie peste cel din Romania, si pt.a argumenta asta, un singur exemplu dau... in Bucuresti ma exaspereaza toti taranii care si-au luat masina doar sa-si miste fundurile de colo-colo prin oras si se simt importanti ca au claxon la masina si abuzeaza de el... ei acolo, cat ne-am plimbat...(si am vazut tot orasul by bike) nu am auzit un claxon.

             Acum Piros-ul... a fost cred ca primul concurs dupa Olympus-ul din 2011 in care nu m-a durut nimic... vaaai, cat de bine e sa poti alerga in voie... Eu ma inscrisesem la cursa de ~88km dar cu timpul limita de 22 ore ca era un pic mai ieftin si oricum nu am de gand sa fac UTMB-ul la anul... doar CCC-ul daca o fi sa merg incolo, asa ca ziceam eu ca nu are rost, insa Marmota si Tale erau la cursa de 15h, a venit si Marius Vasilache dupa un loc 5 la Rodopi, am aflat ca la 22h, nu se da nici medalie, nu ai cip, poti pleca intre 6 si 8... sau ceva de genul... si nu mi-a placut ideea, asa ca am mai dat 4000 de hufi, cum le-am zis forintilor si m-am mutat la cursa de "adulti" :)

             Noroc cu GPS-ul luat de la fratemiu ca am gasit locul unde era startul... fara el nu stiu cum ne descurcam pe strazile alea... ca nici nu puteam pronunta numele strazilor. Laura a plecat in cursa de 22h la 7 fix, si noi urma sa plecam de la 8:30. Am mai motzait prin masina si a venit startul... cu fanfara si muzica... de simteam ca plecam la razboi... si asa a fost :) dar un razboi fara victime.

            Ne-am gasit si cu Zsolt si alti cativa cunoscuti de pe la maratoanele din tara, Zsolt ne-a spus sa avem grija pe la km 60 ca se face o stanga in sus pe acolo, pe cand drumul te cam duce in fata si anul trecut, cel care a terminat primul a pierdut acel checkpoint si a fost descalificat, am bagat la cap si am pornit in ultima cursa a anului.

             Tale s-a cam luat dupa Zsolt la inceput, desi zicea ca nu o sa bage prea tare, am alergat si eu putin cu Tale in fata, Marmota a ramas initial cu Marius, apoi a trecut Marius mai cu viteza pe langa mine zicandu-mi ca iar am bagat tare la inceput... dar eu i-am zis ca am alergat constant si nu am simtit nici o oboseala. Am alergat in ritmul meu, la un moment dat nu l-am mai vazut pe Tz in fata, dupa Marius a venit si Marmota in fata mea si am alergat un pic in spatele lui, apoi s-a dus si el mai tare... eu mi-am pastrat constanta.

            Sincer... nu am avut vreun moment inainte de cursa vreun gand sa termin cu Marmota si cu Tale care isi cam propusesera sa alerge impreuna. Eu speram doar sa ma simt bine, sa pot alerga cat mai mult din cursa, sa nu ma ia nici glezne, nici genunchi, am avut si o problema la osul de deasupra gleznelor la piciorul stang dupa Azuga, durere care prin Budapesta m-a cam luat de la mers, am slabit sireturile, apoi am "manat" bicicleta si am cam scapat de durerea aia, dar ma cam ingrijora. Asa ca nu-mi doream decat sa am o cursa fara prea multe dureri.

            Vine primul checkpoint si raman un pic mirat ca ii gasesc pe Marmota si Tz "la masa" acolo. Masline verzi si cascaval... foarte bune, iau si eu cateva, nu mananc insa cine stie ce si plec cu oamenii care se hranisera mai bine acolo. Alerg in spatele lor, insa imi dau seama ca deocamdata nu prea imi gasesc ritmul potrivit cu al lor si raman in spate... sper insa sa-i prind la urmatorul checkpoint ca ei cam isi propusesera sa manance bine la fiecare punct de alimentare. Alerg singur cu castile pe urechi, cateva melodii parca imi dau aripi, nu ma gandesc deloc la cat mai am de alergat, nici la dureri posibile, probleme, etc... Ma gandesc un pic ca Laura are o ora jumatate in fata dar a mers bine ca inca nu am ajuns-o in vreo 15 km, alergand cam tot pana acolo...

             Vine cam km 20 si vad niste jambiere CompressSport si pe Laura. O salut, dar nu stau sa fac cativa pasi cu ea ca imi propusesem sa ma tin cat pot dupa Tz si Marmo. Alerg bine si la urmatorul checkpoint, intr-un satuc, dau iarasi peste ei (cum speram)...la masa :) Mananc si eu bine de tot acolo, si masline, si cascaval, si o salata buna cu varza, castraveti acri, margarina pe paine, si alte cele pe acolo. Fac plinul cu niste ceai cald, si vad ca ei inca mai mananca. Ma gandesc ca oricum o sa ma ajunga si nu o sa ma pot tine dupa ei apoi, asa ca le spun ca o iau eu in fata si ne vedem pe drum.

            Alerg bine de acolo, ma simt excelent si am un ritm foarte bun simtindu-ma oarecum bine ca inca nu m-au ajuns si nu ma doare nimic, asa ca la urmatorul punct de alimentare mananc cate ceva, stau vreo 2 min.in total si bag in continuare. Ma gandesc ca ei o sa stea mai mult acolo si imi e bine asa ca stiu ca mai recuperez un pic in diferenta de ritm si o sa ma ajunga mai tarziu... Mi se pare dubios ca mai ajung la vreo 3 puncte de alimentare, imi iau strictul necesar dar nu zabovesc mult si ma mir oarecum ca inca nu m-au ajuns.

           

            Traseul foarte bine marcat ma binedispune enorm ca nu trebuie sa ma stresez deloc cu orientarea, la fel si peisajul de toamna ma "unge" la suflet, mai canta muzikia, si nici nu-mi dau seama cand zboara kilometrii si timpul. Vad pe ceas ca e cam km 60 si ma tot gandesc ca sper sa fie bine cei doi urmaritori ai mei, sa nu se fi ratacit, sa nu aiba probleme, ca e cam dubios sa alerg atata timp in fata lor.

            Ajung la un checkpoint langa o strada si mananc bine acolo. Cand dau sa plec, il vad pe Tz in spate cum ma saluta. Eu tocmai plecam mai departe...statusem vreo 5 min acolo ca aveau multe "bunataturi" :) Ma intorc spre ei, ii salut, Tz imi spune ca am bagat f.bine, si asta imi da moral foarte bun, salut si Marmotzica care era cu cativa pasi in spate, le spun ca-s bunatati acolo dar eu am stat cam mult si ma duc in continuare. Alerg bine si pe acolo, traversez o strada, o iau pe o alee prin padure, si la un moment dat drumul marcat face stanga printre copaci in sus. Imi dau seama ca aia trebuie sa fie portiunea de care ne zicea Zsolt, si mi se confirma banuielile cand gasesc in varf de deal pe cineva cu "gaurica mobila" :) (pun o poza cu Istvan care baga la "gaurica mobila" sa nu inteleaga lumea altceva)

            Dupa ce trec de ei, incep sa ma scotocesc de telefon sa-l sun pe Tz sa-i spun sa nu cumva sa rateze checkpointul asta... Aflu mai incolo ca nu-si luase telefonul dupa el si nici marmota nu avea credit. Ma gandesc insa ca-s baieti de munte, nu-s la primul maraton si se descurca ei. Alerg in continuare bine, nu ma mai gandesc deja la problemele din trecut, si imi dau seama ce bine imi face la moral treaba asta, ca alerg in fata lor si ma tin bine, si ma gandesc ca-i ajuta si pe ei sa nu mai stea in punctele de alimentare asa mult (aflu dupa aia ca asa a fost)

   

            Ma intalnesc la un punct de alimentare cu cineva care vad ca are o bandana de la Ciucas Ultra la gat, il salut, ii zic ca vad ca a fost in Ciucas, ca sunt din Romania, vad acum prin mailurile schimbate cu prietenul cu care am alergat la Ciucas (Őrsi Bálint) ca era Ferenc Farkas, ma saluta si baga viteza :)

            Gasesc apoi o portiune in care nu mai gasesc nici un marcaj cu spray rozomovist si numai banda rosie care intelesesem eu ca o sa ne indrume tot traseul dar mi se parea prea frumos sa fie chiar asa si ma ingrijorez un pic, dar ma tot intorc in spate si vad vreo 3 alergatori. Unul vine mai tare si imi dau seama ca e bine dar ma gandesc sa slabesc un pic ritmul sa alerg cu el sa-l intreb de ce nu mai e nici un marcaj roz pe jos cum ma obisnuisem pana acolo. Vad ca stie un pic de engleza si imi spune si el ca e ok dc o tin pe banda rosie. Insa decid sa nu ma duc prea in fata sa pastrez oarecum contactul vizual cu el. Era mai batranel si imi tot zice "left...right" go...

            Mai alerg ce alerg si mai ajung la un punct de control si o mica alimentare de unde iau doar niste bomboane si niste suc de mere, apoi trec prin o poarta rotativa intr-un gard din sarma, imi vine in minte povestioara lui Balan de anul trecut cand a sarit el peste nu stiu ce gard si s-a corentat si ma gandesc ca nu am vazut pana acum nici un loc unde sa sari gardul...erau peste tot ori porti d-astea, ori scarite de lemn puse peste gard.

            Mai alerg un pic singur apoi, pe o urcare, aud pe cineva ca se apropie... era Tz... finally. Marmota cica era mai jos un pic. Strig la el sa-l impulsionez un pic sa vina si el langa noi, ca nu-l vedeam, insa il aud ca raspunde. Tz imi zice ca am alergat f.bine ca au tot crezut ca m-am oprit in boscheti si au trecut pe langa mine sau m-am ratacit de nu ma mai ajung.

            Aflu apoi ca pe Marmota alearga de pe la km 30 cu o durere mai veche din tura lui prin tara cu Andrei cu bicicleta, imi zice Marmo sa stam un pic sa vina si un prieten pe care il "agatasera" ei si au tot alergat cu el, ca e la a 11-a editie (Pirosul fiind un maraton cu traditie...calumea...)

            Schimb si eu cateva cuvinte cu el, se lasa calumea si noaptea, intram toti 4 intr-un checkpoint unde mancam bine, apoi noapte fiind, cand iesim, ne intoarcem oarecum pe acelasi drum pe care am venit prin sat numai ca o luam in alta directie. Ma gandesc ca e tare bine ca avem ghid de noapte :) si ca m-am gasit si cu baietii. Deja incep sa ma gandesc la posibilitatea ca putem termina impreuna toti trei, ceea ce mi se pare super tare. Simtindu-ma bine si alergand cu Tz in fata cu cativa metri ca Marmota era un pic "ranita", imi tot spune Tz cateva "secrete" utile, cu  ca a observat ca "pleoscai" toata talpa cand cobor, ma duc eu glont asa dar imi "uzez" aiurea genunchii, si ar trebui sa cobor mai mult pe varfuri, sa "zbor" ca un dragon asa... 

            Ajungem pe la un castelas, apoi pe la o biserica, ajungem si pe la unii care stau cu bericioaica in fata si au un cort pus alaturi, aflam apoi ca Marius nu-si ia medalia desi a terminat in vreo 9 ore ca i-a ratat pe astia care probabil se erau cam troscaniti (si cand am ajuns noi pe la ei) si or fi fost prin cort pe undeva... Timpul trece, se fac vreo 11 ore, mai ma mana de la spate (din fata mai exact ca ma face sa-l bag viteza sa-l depasesc) cate un "marfar" (prietenii stie ce e) :))) si timpul zboara de ma simt ca visez frumos sa alerg pe finalul unei asemenea cursa cu Tz si Marmo... de cand visam la asa ceva... :)

            Apoi, pe ultima coborare spre oraselul unde avea sa fie finish-ul Tz imi zice ceva de genul... hai sa terminam impreuna... eu nu zic nimic, ca stiam ca e o gluma, Tz imi zice si el ca glumea.... i-am zis ca stiam... nici nu ma gandeam altfel, "ghidul" nostru nu stiu cum aude sau ce aude (ca mi-a zis in romana), ii zice lu Marmota, care era mai in spate cativa metri, si saraca Marmotica forjeaza ca in oboseala care se instalase nu stie ce sa creada si ajunge pe langa noi si intram toti 4 in oras, alergam unul langa altul pe acolo (ne-a zis apoi dupa finish de treaba asta)... eu unul aveam de gand sa-l astept ceva si dc ajungeam acolo inaintea lor in speranta sa termin cu ei, daramite acum ca alergasem atata timp impreuna... dar se intelege... alergam de aproape 12 ore deja, si uite ca la 11 ore si 44 minute terminam cei 89 km "munciti" din greu.

            Un final in forta pentru mine, o cursa care mi-a aratat ca se poate si altfel decat sa ma bat mereu cu propriile ganduri si cu dureri de tot felul. Ma gandesc ca la Ciucas ultra, Marmota si Tz mi-au "dat" 2 ore si acum termin cu ei... in loc sa vina sfarsitu lumii la final de 2012, pt.mine vine o renastere :) dupa ce am mai renascut odata... aproape la propriu anul trecut cam in aceeasi perioada cand am avut accidentul in care mi-am dat seama ca "Cineva acolo Sus, ma iubeste!"...

            Acum mai trebuia sa luam masina de la start, pana vine si Laura, ne ajuta prietenul nostru cu care am alergat si ne duce pana la start, incalecam pe masina, dupa ce mergem printr-un pasaj pe scarile care coboara si urca apoi ca doi pinguini (ca m-am dus cu Marmota), punem GPS-ul, si ne duce acolo la finish, il gasim pe Tz cu Marius, aflam si povestea lui, bagam si cate un dus, masaj, o mica masa, ne bagam apoi prin masina si mai schimbam cate o vorba, mai atipim, vine si Laura pe la 18 ore de la start, ceea ce a fost bine ca ne gandeam ca o sa stam mai mult pe acolo pana spre dimineata (cursa in care s-a inscris ea fiind mai mult de mers, ceea ce i s-a "mulat" foarte bine si s-a simtit bine dealtfel in toata cursa). Ne si distram cu descrierea data de ea cursei... "dulce si blanda" (pentru genunchii ei), ceea ce continua "distractia" de la capitolu' "portbagaju" :)

            Ne ducem spre Hotelul Griff Junior, un fost camin transformat in hotel de o stea, recomandat de Őrsi Bálint, dar care ne-a scutit de cazarea la cort la care ne gandeam noi si am iesit foarte ieftin cu cazarea (cu tot cu un mic dejun... nu cine stie ce dar... "mancabil") si mai bine decat la cort... mai ales ca ploua cand am ajuns in Budapesta si am aflat ca nici nu prea aveai unde pune cortul pe acolo... A, si era sa uit, baile de duminica au fost.... geniale, acum nu am pic de febra... si sa stai in slipi pe afara in noiembrie... e fain rau :)

           

Vine Pastele, Hai sa ne facem utili din nou!

Dupa cum v-am obisnuit deja, Pastele si Craciunul sunt doua sarbatori care ne fac sa ne mobilizam pentru a incerca sa ne facem utili celor din jur. De Craciun, am ramas foarte impresionat cand mi-a spus una dintre familii ca suntem singurii care ii ajutam cu ceva si le facem Pastele si Craciunul mai frumos. Copiii abia asteapta sa venim, ne-am transformat intr-un Mos Craciun/Iepuras de Paste pentru aceste 7 familii la care tot mergem. Dupa cum stiti e foarte greu sa le iei hainute copiilor care cresc, nu mai zic de carti, caiete si ce le mai trebuie pentru scoala atunci cand ai un venit foarte....nesemnificativ. De masa de Paste la care toti ne-am obisnuit sa mancam bine nici nu le mai e mintea bietilor oameni. Asa ca hai sa le facem un Paste mai Luminos acestor oameni ca macar atata ne sta si noua in putere, sa aducem ceva ce nu mai folosim sau sa dam banii de tigari (sau stiu eu ce) pe cateva zile pentru a smulge un zambet de pe chipul chinuit al unor copii care nu au nici o vina ca viata e asa grea. Cine vrea sa aduca ceva stie cum sa dea de mine!