Alta zi, alte cugetari...

Societatea noastra isi pedepseste vinovatii. O crima este pedepsita prin alta crima, sau prin inchisoare pe viata, care e tot o crima. De fapt poate una mai mare. In inchisoare, un criminal sau un vinovat oarecare nu are nici o sansa sa se indrepte, din contra, traind in acel mediu, ii invata pe altii din experenta lui, si la randul lui, invata de la altii. Apoi cand iese ce are de facut decat sa-si testeze ce a invatat la "scoala". Tot acest sistem e PROST! Este cumva acelasi lucru cu a-ti creste un copil cu frica. Il bati cand greseste. Cand va fi liber va face tot ce nu i-ai dat tu voie... Acesti oameni, majoritatea nebuni trebuiesc tratati cu iubire. Numai prin iubire se poate vindeca o astfel de boala. Copiii sunt cicaliti: iubeste-ti parintii, iubeste-ti fratii, dar daca tu iti cresti copilul cu iubire nu este nevoie de nici un cuvintel in plus. Iubirea are niste proprietati foarte interesante: e ca o unda in apa. Se raspandeste in jur, noi trebuie sa fim iubire. Cu cat mai mare e piatra pe care o aruncam in apa cu atat mai mari sunt undele. Cum a schimba soarta omenirii nu prea e posibil, adica la cum e societatea acum, sa faci centre de reeducare in loc de inchisori si asa mai departe e practic imposibil, ce ne ramane de facut este macar sa ne schimbam noi si sa incercam sa nu-i mai pedepsim pe cei din jur pentru greselile lor, sa nu ne mai razbunam... nu degeaba proverbul ala spune ca razbunarea e arma prostului, nu degeaba Isus spune ca dc.primesti o palma sa intorci si celalalt obraz. Poate ca respectivul va va servi palma si pe celalalt obraz, dar va fi cu siguranta uimit de reactia ta. Daca te vei lupta vei primi si pumnul... "Vezi o roca pe drum. Atata timp cat nu o intelegi, pentru tine aceasta va ramane o bariera. In clipa in care ai inteles-o, va deveni o scara. Insa pana atunci vei striga: Cum pot merge mai departe? Nu pot, deoarece am o roca imensa in fata! Dar cand ai inteles te poti catara pe ea si apoi iti vei continua calatoria. Chiar ii vei multumi: Binecuvantata fie prezenta ta, pentru ca doar cand am urcat pe tine am ajuns pe un plan superior. Acum pot merge mai departe. Tu erai un instrument ajutator si eu credeam ca esti un obstacol! ... Nu lupta cu bariera, cu roca, deoarece atunci vei cadea si iti vei sparge capul. Cand lupti, ea iti va bloca calea, deoarece ca sa lupti trebuie sa te opresti din mers." OSHO. De fapt ce sa mai zic... lumea lupta pentru pace. Cum spunea o vorba din popor, asta e ca si cum ai... face sex (sa zic asa mai delicat) pentru virginitate... Asadar care e solutia? inca o revolutie, dar o revolutie a iubirii. Daca vrei sa scapi de rautatile celor din jur, raspunde-le cu intelepciune si iubire. De fapt e foarte simplu, daca cineva iti arunca o rautate, daca tu ii raspunzi la fel va fi un razboi continuu, daca insa tu ii arunci o privire blanda si lasi de la tine, vei schimba fundamental sensul comunicarii. Priveste-l ca pe un om cu probleme. E rau ca asa l-a facut societatea, hai sa schimbam asta! Cum se face un caine rau? este batut, este incoltit de mic in asa fel incat el sa fie ca un resort oricand gata sa sara la "bataie". Asa au ajuns si oamenii sa fie rai, dar exista speranta! Daca raspundem cu bunatate la rautatea celor din jur nu numai ca-i vom schimba si pe ei, dar viata ni se va parea mult mai frumoasa, mult mai intreresanta. Simtim astfel ca avem putere sa facem multe! Totul merge pe dos in momentul asta, lumea lupta pentru putere, numai ca banii si puterea asa cum e ea inteleasa acum nu fac altceva decat sa-i inraiasca pe cei din jur. Ne intrebam de ce oare vecinul e atat de rau, dar daca trebuie sa renuntam la a-i raspunde cu rautate nu putem. Pana la urma fiecare are dreptatea lui, e absurd sa afirmam ca drept si just este asa cum spunem noi. Asadar, celalalt ne vede la randul lui ca suntem rau cu el. Si uite asa, discutii interminabile despre cine a inceput si nici un rezultat. Daca insa brusc iti zici: gata, nu mai sunt suparat pe X-ulescu si te duci la el si-i zici... mai, am fost orb pana acum, orb de furie, iarta-ma, hai sa o luam de la zero, oare cum o sa fie? De ce sa facem asta? "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" iti spune ceva? De ce credeti ca a spus Isus asa ceva? E simplu, toti suntem niste licurici din marea Lumina. Avem impresia ca ala e nu stiu cum, ala e nesuferit, si asa mai departe, insa suntem asemenea unui ecosistem natural. Aviz celor care spun ca Avatar e o mare prostie de film. Acolo arata foarte bine legatura intre TOT, intre om si natura, toate sunt de fapt legate, numai ca noi traim fiecare pentru el, si normal ca Avatar pare o aberatie cu niste maimutoi care se agita pentru un copac, cand noi ne taiem copacii ca sa ne facem gard din ei... Am si uitat de unde am plecat cu discutia. Mda, de la pedepse, razbunare... ce sa mai zic, toata lumea se roaga iarta-MA (PE MINE) Doamne...asa cum si eu iert gresitilor mele (a se citi ultima parte repede, in genul... medicamentele...blah blah blah, repede acolo). Asadar TU iarta-MA pe MINE Doamne, eu ma mai gandesc daca ii iert pe cei din jur. Dar imi place ca lumea e credincioasa, merge la biserica, dar daca e sa ierte pe cineva... hmmm, complicata treaba... cum sa fac eu asta cand el nu stiu ce mi-a zis??? Pai cine sunt eu sa ma calce asa in picioare si tot EU sa ma duc la el...Ehh, sa vina el primul la mine macar! Sper sa nu supar pe nimeni cu satira mea, dar nu pot sa ma abtin. Asadar, vreti sa va iubeasca lumea din jur, sa se poarte frumos cu voi, cumparati cuie (cum era gluma aia), pofta in cui adica... daca nu aveti de gand sa oferiti voi mai intai. Cel mai bun exemplu de razbunare si rautate insa se gaseste in 90% din relatiile de cuplu. Asta pentru ca in mai toate cuplurile fiecare asteapta cate ceva de la celalalt, si in momentul in care nu primeste...poc! Celalalt, poc da... lasa ca vezi tu! poc poc! Fara dragoste neconditionata nu poate exista o relatie. Orice altceva e un joc de-a mama si tata, nu iubire. Vaaai cat am scris, gata ca dupa aia nu mai citeste nimeni ce scriu :) Iubiti-va, maine poate va fi prea tarziu...

Sfatul zilei urmatoare. Despre egoism.

Foarte multe persoane daruiesc ceva de genul... hai sa trec baba asta strada; chiar daca nu are nevoie, nu are importanta, e bine sa ajuti, sa daruiesti. Toata educatia e cladita de asa natura incat aflam ca e bine sa daruiesti, ne simtim prost cand altul daruieste si noi nu, si asa mai departe. Mi-a placut o povestioara in care un copil, in puritatea lui, la indemnul mamei sale sa ajute alte persoane, o intreaba: mama, dar de ce sa ajut eu pe cineva, iar cineva sa ajute la randul lui pe altcineva? ce treaba curioasa. De ce nu se ajuta fiecare pe el insusi??? Si cam asta e problema. Invatam ca a fi egoisti e rau, dar a darui e bine. Dar se pune problema... oare ce putem darui, daca noi nu avem nimic? PS: discutia nu are nici o legatura cu banii sau alte conceptii materialiste, este pur si simplu o idee care lipseste din educatie. E vorba cumva despre orbul care doreste sa-l calauzeasca pe alt orb. Vrea sa dea ceea ce nici el nu are. A darui este un lucru foarte frumos, dar numai atunci cand faci asta intr-un mod natural, firesc. Ganditi-va la un copac. Daca el nu ar fi egoist, dezvoltandu-se pana acolo unde are ce darui, fie ca e vorba de mireasma florilor sale, fie ca e vorba de fructele sale, sau pur si simplu de aspectul sau, el nu ar mai avea nimic de daruit. Toata natura e egoista pana ajunge in starea in care daruieste fara nici cel mai mic efort. Daca ar fi sa ne analizam faptele noastre, 90% din cei care daruiesc, o fac doar ca sa-si "rezerve" un loc in raiul promis de biserica, sau pentru a fi in rand cu lumea. Lumea e atat de complexa.... nu mai zic ca atunci cand dai un ban unui cersetor pe strada, acesta poate fi batut pt. acel banut, alti oameni fara vina sunt racolati si chiar mutilati pentru a fi demni de toata mila, pentru a prospera afacerea stiu eu carei "filatropici". Sau pur si simplu vine taica-su si-i ia banii sa-si mai ia o sticla de jamaica. Dar uite ca mi se duce mintea de colo-colo. Cum spunea si copilul cel mic, nimeni nu ne invata sa ne iubim destul pe noi insine, sa ne crestem spiritele pana acolo unde am putea darui lucruri cu adevarat bune... Asa ce daruim noi? daruim nefericirea noastra, daruim din amaraciunea de zi cu zi, in loc sa folosim acel timp pentru a ajunge sa avem fructe dulci asemenea copacului... Pana la urma ce tot incerc sa spun aici? Nu sa nu mai daruiti, Nu sa fiti egoisti, ci sa rezervati mai mult timp dezvoltarii voastre spirituale, sa nu mai fiti asa duri cu voi, sa va iubiti mai mult, sa va iertati mai usor greselile, sa traiti doar clipa prezenta, nu trecutul cu greselile lui si nu viitorul cu probleme si griji, sa fiti multumiti de ceea ce sunteti, sa fiti mai naturali, sa nu mai incercati sa copiati pe unul si pe altul, si abia dupa aceea, cand veti radia de fericire, optimism si bucurie, veti vedea ca acestea vor fi un dar nepretuit pentru toti cei din jur. Si in final, o alta remarca cumva de aceeasi natura, daca nu va plac cei din jur, daca vi se pare ca toata lumea are ceva cu voi, ca toate merg pe dos, nu mai cautati vinovati in afara voastra. Schimbati-va si se vor schimba si cei din jur. Daca tu esti morocanos, nu e normal ca toti cei din jurul tau vor fi la fel? Daca seful arunca cu venin in tine si tu taci si inghiti si-i transmiti numai ura, nu e normal ca relatia va fi intotdeauna aceeasi? Veninul se stinge cu miere, schimba-te pe tine si se vor schimba si toti cei din jurul tau!

Sfatul Zilei

Cine esti tu sa-i schimbi pe altii?

Toate prostiile din lume se intampla deoarece suntem crescuti sa semanam cu X si Y, nu suntem lasati sa crestem asa cum ne-ar fi placut sa fim. Suntem crescuti sa ne fie teama de tot ce ne inconjoara... asa... dupa proverbe prostesti gen "paza buna trece primejdia rea". Suntem invatati de mici ca dc. umblam fara caciula racim, si asa mai departe. Ei...crestem noi si ajungem sa facem aceleasi lucruri cu cei din jur. Ne credem buricul pamantului si incercam sa-i sfatuim pe toti din jur ca noi stim ce e bine si ce e rau pentru ei. Cu siguranta fiecare dintre voi a auzit de vreun parinte mai istet care nu si-a lasat copilul sa se faca artist ca mai bine e medic sau stiu eu ce meserie mai banoasa. Asta e cel mai clasic exemplu, dar ce e si mai trist, e ca incercam sa ne implicam in viata altora pornind de la cele mai mici prostii (de genul... nu mai manca aia ca nu e bun). Oamenii trebuie lasati liberi. Un om care nu e liber e asemenea unui papagal intr-o colivie pe care familia/prietenii il tin doar sa-l admire cat de frumos e el, asa...colorat si ascultator. Oamenii trebuie sa-si urmeze visele, sa afle singuri de ce nu e bine sa faci aia si aialalta. Stiu ca vorbesc SF-uri, dar ar fi bine ca macar cei care cititi aceste randuri, nu sa nu mai dati sfaturi, dar macar sa fiti constienti cand o faceti. "Nu mai spala sambata mai vecine ca e pacat!" iar acolo un beculet se aprinde si zice... hmm, oare? Oare e pacat? Dar cine sunt eu sa incerc sa-l schimb pe el? "Dar ii vreau binele doar!". OARE?

Ca sa-mi termin sfatul zilei:

Orice se intampla in viata este spre binele nostru... asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!

Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.

La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata... si motivele lor au fost toate lucruri "MICI":

Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.

Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.

O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.

Un altul a pierdut autobuzul.

Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.

Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.

Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.

Altul nu a gasit un taxi.

Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea.

Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast.

De aceea este in viata astazi.

Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon.... adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment...

Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat.

Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.

Misterul Vietii

"Iată misterul vieţii. Niciodată să nu te simţi perfect, niciodată să nu pretinzi că ai dreptate – să nu te laşi prins niciodată în capcana asta. Şi niciodată să nu gândeşti despre cineva că greşeşte, pentru că aceste două lucruri merg mână-n mână – dacă te simţi corect, îi vei condamna întotdeauna pe alţii şi te vei gândi că altcineva greşeşte. Acceptă oamenii aşa cum sunt. Ei sunt aşa cum sunt, cine eşti tu să decizi dacă au dreptate sau dacă greşesc? Daca gresesc, sufera, iar daca sunt corecti, sunt binecuvantati. Dar cine esti tu sa-i judeci?

Faptul că-i judeci pe alţii face ca egoul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greşeşlile altora – le dă sentimentul că ei sunt corecţi.

Încercăm din răsputeri să fim corecţi. În societatea de azi este o luptă continuă despre cine a greşit, pe cine să dăm vina, pe cine să blamăm când ceva iese prost, rău etc. Iată o soluţie:

Fii plin de compasiune, fii inteligent, fii iubitor. NU îi judeca pe alţii. ŞI NU începe să te crezi corect, nu te considera niciodată sfânt. Să nu devii vreodată „Sfinţia Sa”. Niciodată.

Rămâi obişnuit, rămâi necunoscut. Şi în statutul tău de nimeni vine musafirul esenţial... în starea ta de nimeni, tu devii gazda." OSHO