Povestea inimii

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este?

O poti imparti cu altii?

Cate ceva despre educatie...

Oare ce fel de oameni ar iesi din scoli daca s-ar promova originalitatea, adevarata inteligenta si nu papagaliciunea? Pe toata perioada scolii suntem "aplaudati" daca reusim sa reproducem solutii date de Einstein sau daca invatam pe derost ideile stiu eu caror filozofi, sau si mai si, istoria ne pune sa tinem minte ca niste papagali datele exacte cand niste oameni de nimic au reusit sa cucereasca stiu eu ce, care ce civilizatii au mai exterminat, ii studiem pe Hitler, Stalin, Lenin, si ororile facute de ei. La romana studiem opere precum Baltagul sau Ion, in care vedem cum oamenii se omoara pentru pamant sau pentru niste oi, il studiem pe Bacovia care nu vede altceva decat cimitire si morti, iar la religie nu mai zic... auzeam pe strada niste elevi mandri ca au scris in lucrare bine definitia pacatului si consecintele acestuia. Se promoveaza teama, prostia, negativismul... si ne mai miram de calitatea oamenilor. Iar apropo de religie... daca omul ar fi constient ca Dumnezeu e peste tot, s-ar mai duce cineva la biserica? Sper ca ati inteles ideea. Ca sa revin insa la educatie, am avut profesor de fizica pe la facultate care, daca ignorai o virgula din lectiile predate de el ne spunea: "aviatori nebuni!!! voi vreti sa inventati fizica?" Oare ce ar fi raspus unul ca Einstein? Cum spuneam, in loc sa fie lasati copiii sa gaseasca solutii care sa se indrepte incet-incet catre cele ale marilor genii... majoritatea profesorilor ii incurajaza pe papagali. Eu unul stiu ca tot liceul m-am impotrivit la informatica sa invat pe de rost algoritmii asa cum i-au gandit altii, si la un moment dat am reusit sa inteleg de ce solutiile acelea erau cele mai bune. PARINTI!!! Incurajati-va copiii sa gaseasca ei solutii, dati-le naibii de note! (da stiu... nu e bine sa pronunti cuvinte precum dracu sau naiba ca ajungi in iad :))) Vorba lui Osho, ca sa tii oamenii sub control inventeaza ceva sa le fie teama... inventeaza iadul. Dar mai vorbim despre asta alta data. Inchid paranteza. Stiu o multime de parinti care fac la propriu temele copiilor sa ia note mari!!! Va cresteti niste roboti! Lasati-i sa gaseasca ei solutii la toate, oricat de proaste ar fi la inceput, si orice note proaste ar lua!!! Numai asa, generatiile care or sa vina o sa iasa de sub tiparul asta idiot si comunist! Pe curand! Si nu uitati de campania de 1 iunie! Unii traiesc cu 1 mil(-ion nu -iard) pe luna bani de mancare. Cine nu ma crede va duc sa-i vedeti! Asa ca mai renuntati si voi la cate ceva pentru ei! Bye!

Mini - Campanie de 1 iunie

Cum in campania de Paste am gasit cateva neajunsuri la familiile ajutate, deja au aparut cativa oameni dornici sa aduca un zambet si de ziua copilului. S-a gasit un patut pentru familia care avea nevoie, si alte cateva lucrusoare. Daca mai gasiti ceva care nu va trebuie prin casa, sau doriti sa puneti pe masa cateva dulciuri la niste copii care stiu sa le aprecieze, nu ezitati.

PS: Daca are cineva mobilier care nu-i mai face trebuinta (orice), este binevenit!

De asemenea, daca cunoasteti vreun avocat (sau sunteti :) avem cateva cazuri la care ne puteti ajuta!

Gesturi nobile

S-a intamplat imediat dupa Paste. O persoana buna la suflet, Mihaela P., a primit prea multe dulciuri de la munca si s-a gandit sa le doneze la niste copii. Intamplarea a fost sa dea de noi, care eram "incalziti" cu operatiunea noastra de Paste, si le-am plasat imediat la o familie cu probleme pe care am ajutat-o la Craciun. Familia are doi copii, dar in poza apare numai unul deoarece doar el era acasa. Multumesc deasemenea Simonei si lui Oby pentru ca s-au oferit sa le duca. Scuze pentru intarzierea postarii acestui gest frumos.

Cugetari despre iubire

"Sa luam de exemplu, expresia pe care o folosesc vorbitorii de limba engleza pentru a te indragosti. Ei spun "fall in love", in traducere, a cadea in iubire. Ei bine, nu poti cadea in iubire daca esti constient; Poti sa iubesti, dar nu va fi o cadere, va fi o inaltare. Caderea in iubire este o stare de vis; de aceea ii recunosti dupa ochi pe indragostiti, ei parca sunt mai adormiti decat ceilalti, mai ametiti, mai visatori. Ii recunosti dupa ochi pentru ca ochii lor au o anume somnolenta. Cei care se inalta din iubire sunt cu totul altfel. Ei nu mai viseaza, ei infrunta realitatea si, prin asta, se dezvolta, evolueaza. Cazand in iubire ramai copil; inaltandu-te in iubire te maturizezi. Si, incetul cu incetul, iubirea devine nu o relatie ci o stare a fiintei tale. Atunci nu se mai pune problema ca iubesti asta si nu iubesti aia, nu - atunci iubesti pur si simplu. Iubesti tot ce te inconjoara, iubesti tot ce se intampla. Cand te uiti la un copac, il privesti de parca ti-ai privi chipul iubit. Iubirea devine o stare a fiintei, devine o stare de a fi. Acum tu esti iubire. Asta inseamna inaltare, nu cadere. Iubirea este frumoasa cand te inalti prin ea si devine murdara si urata cand cazi prin ea. Iar mai devreme sau mai tarziu vei descoperi ca se dovedeste otravitoare, devine un lat. Ai fost prins in el, libertatea ta a fost zdrobita. Aripile ti-au fost taiate; acum nu mai esti liber sa zbori. Cazand in iubire devii o posesiune; posezi si tu si lasi si pe altcineva sa te posede. Devii un lucru si, la randul tau, incerci sa o transformi intr-un lucru pe persoana de care te-ai indragostit. Uita-te la un cuplu casatorit, un sot si o sotie; amandoi seamana cu niste lucruri, nu mai sunt persoane. Fiecare incearca sa-l posede pe celalalt. Numai lucrurile pot fi posedate, persoanele niciodata. Fiecare incearca incontinuu sa-l posede pe cel iubit. Asta nu mai e iubire. De fapt atunci cand posezi o persoana, urasti, distrugi, ucizi - esti un criminal. Iubirea trebuie sa ofere libertate; iubirea este libertate. Iubirea il face din ce in ce mai liber pe cel iubit, iubirea ii va da aripi, iubirea va deschide pentru el cerul nemarginit. Ea nu poate sa devina o inchisoare, o ingradire." OSHO - no comment.