Vine Pastele! Sa aducem un zambet unor familii nevoiase

Hai sa ne adunam cu mic cu mare, sa mai strangem de prin casa ce haine, jucarii, carti, componente PC nu ne mai trebuiesc sa facem niste copii (si pe parintii lor, bineinteles) fericiti... Poate o sa spuneti ca nu rezolvi nimic dc ii ajuti doar asa....ca ei tot vor avea probleme! Asa e, dar daca toti ar face ca noi s-ar strange tone de lucrusoare si pentru ei. De cate ori nu v-ati luat ceva si nu v-a mai placut! Altii se imbraca cu hainele strabunicilor si nu mai zic nimic! Am participat si la alte "imparteli" de genul asta si nu va pot impartasi fericirea pe care am putut-o citi in ochii copiilor (si ai parintilor)! Chiar va recomand... cine vrea sa vina cu noi atunci cand vom da cadourile este invitat cu draga inima! Si va asigur ca o sa fiti mai buni, o sa apreciati mai mult ce aveti! Hai sa impartim lumina de Paste! Astept cat mai multi doritori sa participe la campanie!

1. familia D. GEORGETA: 2 copii: Camelia - 8 ani, Alin Florian - 11 ani.
2. familia A. ELENA SIMONA: 2 copii: Iustin - 10 ani, Andrei - 8 ani.
3. familia M. LIDIA: 7 copii: 4 fete (2, 4, 7 si 14 ani) si 3 baieti (11, 13, 16 ani).
4. familia O. IULIANA: 2 copii: Stefania - 6 ani, Alexandra-3 ani.
5. familia Z. NICOLETA: 3 copii: Alexandra - 15 ani, Gabriel - 11 ani, Mihai - 9 ani.
6. familia D. ALEXANDRINA: 2 nepoti: Nicoleta - 9 ani, Liliana - 7 ani.
7. familia C. LIDIA: 8 copii din care 5 copii sunt majori si nu locuiesc impreuna cu mama (se pare ca nici nu tin legatura cu aceasta…). 3 copii sunt alaturi de mama. Cei trei copii: Alexandra - 15 ani, Amalia - 13 ani, David - 5 ani.

NEWS FLASH:

Cu ajutorul Cristinei si a Georgianei am aflat urmatoarele povesti:

1. Familia D. GEORGETA

Familia are 2 copii, mama este casnica (lucreaza ocazional), locuieste intr-o camera, in casa surorii. A beneficiat de ajutor financiar in anii 2007 si 2008. Acum venitul lunar consta in alocatiile copiilor si alocatia monoparentala .

2. Familia A. ELENA SIMONA

Familia are 2 copii. Mama si un copil au handicap si au beneficiat de ajutor financiar in anul 2008. Sotul lucreaza , familia locuieste in casa socrului (2 camere).

3. Familia M. LIDIA

Copiii locuiesc cu parintii.

Tatal este pensionat pe caz de boala, iar mama are un handicap si are o pensie de 200 lei.

Patru dintre copii sunt elevi in clasele I, IV, VI, IX

Tatal mi-a zis ca ar fi de mare ajutor urmatoarele: scutece si servetele pt. bebe, detergent pt rufe (automat), rechizite, 1 ghiozdan, haine, carti .

O mare problema cu care se confrunta familia este alimentatia, pt Paste le-ar fi de mare folos cat mai multe merinde. La ultimul control medical s-a stabilit faptul ca acesti copii sufera de anemie

Larisa (fata de 14 ani) si-ar dori un ghiozdan si multe carti (ii place sa citeasca) :)

Surse de venit: pensiile parintilor + alocatiile copiiilor

4. Familia O. IULIANA

Familia are 2 copii. Mama si tatal nu lucreaza, singurul venit fiind alocatiile copiilor. Familia locuieste impreuna cu alte 2-3 familii intr-un apartament cu 3 camere.

5. Familia Z. NICOLETA:

Copii locuiesc cu mama, bunica si fratele mamei.

Parintii au divortat, copii nu primesc pensie alimentara deoarece tatal nu lucreaza.

Alexandra este eleva in clasa VIII.

Gabriel este elev in clasa IV.

Mihai este elev in clasa III.

Mama mi-a zis ca i-ar fi de folos rechizite, 1 ghiozdan, haine, carti pt Alexandra.

Copiii si-ar dori role si o bicicleta :)

Surse de venit: salariul, pensia bunicii + alocatia copiilor.

6. Familia D. ALEXANDRINA:

Cele 2 nepotele sunt ingrijite de bunica. Mama copiilor este retinuta pentru o perioada de 5 ani (din vina concubinului). Asistentele sociale spun ca ar merita verificat dc. ni se alatura cauzei si vreun avocat ceva, poate reusim sa o ajutam pe mama. Bunica are o invaliditate iar bunicul sufera de diabet zaharat. Toti locuiesc in 3 camere, impreuna cu fratele mamei. Conditiile sunt destul de precare, fiind vorba de o casa veche .

Nicoleta este eleva in clasa II, iar Liliana este la gradinita - grupa mare.

Bunica mi-a spus ca i-ar trebui rechizite, carti de povesti pt cea mica si haine.

Fetitele si-ar dori un calculator :)

Surse de venit: pensia bunicilor + alocatia copiilor.

7. Familia C. LIDIA:

Acest caz social a fost transferat in urma cu 2 saptamani din zona Vatra Luminoasa, unde locuiau intr-o casa care a fost retrocedata. Momentan locuiesc in 2 camere, cu toaleta in curte, conditiile sunt precare. Familia are 8 copii din care 5 copii sunt majori si nu locuiesc impreuna cu mama ( se pare ca nici nu tin legatura cu aceasta). 3 copii sunt alaturi de mama. Sotul este plecat in alt judet, sunt despartiti de peste 4 ani si nu le ofera nici un sprijin. Mama lucreaza ca menajera si cu greu a reusit sa stranga banii necesari pentru a inchiria cele 2 camere. Cei trei copii: Alexandra - 15 ani, Amalia - 13 ani, David - 5 ani.

Echilibrul

Orice ai face, trebuie sa ai limite. Candva ma gandeam cum o fi mai bine... sa ma retrag intr-o pestera sa meditez la binele omenirii sau sa stau printre oameni, sa fiu exponent activ al dezvoltarii mele si a celor din jurul meu odata cu mine. Insa am gasit raspunsul de care sunt mie la suta sigur. Am fost "pusi" aici cu un scop. Trebuie sa interactionam cu cat mai multa lume, sa raspandim cat mai multa lumina, optimism, sau pur si simplu zambete in jur. Atunci cand ne dedicam NUMAI dezvoltarii noastre spirituale NU e bine! Daca devenim un singuratic si consideram ca cei din jur au activitati total nepotrivite cu ale noastre, gresim! Niciodata nu trebuie sa refuzi nimic. Am simtit pe pielea mea cum s-au legat atatea lucruri ne-mai refuzand nimic. Niciodata nu le stii pe toate, niciodata nu poti spune ca de la o persoana nu mai poti invata nimic. Mie de multe ori mi s-a dovedit ca ignorand purtarea urata a altora, si continuand sa le fiu prieten am avut numai de castigat. Singuratatea nu e buna sub nici o forma. Dar ca sa revin la problema initiala, nimic nu e bun daca e in exces, daca nu exista echilibru. Unele carti trateaza ideea ca nici calugaria nu este buna deoarece acolo lumea se axeaza numai pe legatura cu Divinitatea, insa daca il cauti doar pe Dzeu, uiti de semenii tai langa care ai fost "plantat". De curand am devenit constient ca trebuie sa impart cat mai multa lumina in jur. Ma imaginez inconjurat de un bol de lumina pe care il exprim printr-un zambet linistit. Sa zicem ca in metrou se aseaza langa mine o persoana care in mod normal mi-ar provoca greata (prin infatisare, comportament sau vocabular). Imi imaginez ca-l cuprind... il primesc in lumina mea. Zambesc cu iubire, pentru ca nu e altceva decat "lucrarea" lui Dzeu. Gandind asa nu vei avea niciodata probleme de nici o natura cu ceilalti din jur. Revenind la echilibru, trebuie sa intelegem ca nu se poate bine fara rau, nu se poate sa fie totul perfect! Impacati-va cu asta si un "rau" nu va mai fi la fel de rau. Am atat de multe de spus, dar simt ca pe undeva... trebuie sa le descoperiti si voi singuri! Pentru a-mi sustine ideea aduc in ajutor o povestioara minunata:

Un băieţel a găsit coconul unui fluture. L-a luat cu el şi zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturaşul va ieşi la lumina zilei.

Şi iată că ziua mult aşteptată şi-a făcut apariţia. A stat băiatul nostru ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică.

După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă şi s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă şi a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reuşit să iasă cu uşurinţă.

Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici şi scorojite. Băiatul a continuat să privească nou născutul fluturaş aşteptând ca în orice moment să îşi ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să îşi petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat şi aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare.

Băiatul, în bunătatea şi mila lui, nu a înţeles că acel chin de a trece prin găurică mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuşi să se elibereze din cocon.

Asemeni fluturelui, şi noi trebuie de multe ori să ne zbatem în viaţă pentru a ne câştiga libertatea şi a ne putea lua zborul. Oricât de greu pare a fi uneori, nu te lăsa copleşit(ă), focalizeză-te pe ceva pozitiv, găseşte-ţi un motiv pentru care să te lupţi în continuare şi să nu te dai bătut(ă).